Comunicarea cu părinții și eforturile susținute pentru ca aceștia și elevii să înțeleagă efectele absențelor sunt măsuri cheie pentru reducerea absenteismului și menținerea unei prezențe ridicate în școli, potrivit unui nou raport al Ofsted, organizația care se ocupă de standardele educaționale din Anglia. Documentul, elaborat pe baza analizei datelor culese din școlile engleze și publicat luna aceasta, încearcă să identifice “rețeta succesului” pentru eforturile de combatere a absenteismului, cu atât mai mult cu cât acesta a crescut în condiții de pandemie.
“Ascultă, înțelege, manifestă empatie și oferă sprijin, dar nu tolera” abaterile – așa sintetizează Ofsted abordările comune ale școlilor care fie au reușit să reducă nivelul absenteismului, fie să mențină o rată ridicată de prezență chiar și în condiții dificile sau să reducă absențele îndelungate. Aceste școli, arată raportul, au avut strategii diferite de acțiune, dar și puncte comune, printre care:
- Așteptări ridicate privind prezența fiecărui elev la școală
- Aceste așteptări au fost comunicate limpede și insistent către părinți și elevi
- Părinților și elevilor li s-a explicat de ce prezența este foarte importantă și cum îi ajută pe elevi să își îmbunătățească rezultatele
- Părinții au fost ascultați pentru a vedea care sunt motivele absenteismului, astfel încât școala să acționeze punctual
- Sprijin pentru părinți, după caz, pentru a asigura că aceștia îi trimit pe copii la școală
- Sistematizarea informațiilor privind prezența, pentru a identifica tendințe și pentru a acționa punctual în funcție de acestea, la nivel individual sau la nivelul întregii școli
- Directorii înțeleg că absenteismul nu este un fenomen izolat, ci poate fi asociat calității curriculumului, eticii educaționale, comportamentelor și incluziunii la nivel de școală
- Efortul pentru a asigura prezența este unul continuu și nu se “termină” în momentul în care este atinsă o țintă de moment.
Potrivit raportului, școlile britanice care au de obicei rezultate bune în combaterea absenteismului au rezultate similare și în condițiile pandemiei, în care mulți părinți tind, de teamă sau din alte motive, să nu își mai trimită elevii la clasă.
Documentul notează că absenteismul este asociat adesea și unui nivel ridicat de anxietate în cazul multor elevi, anxietate cauzată de fenomene legate de pandemie – teama că rude apropiate s-ar putea îmbolnăvi, nivelul ridicat de stres în familie, violență domestică, dificultăți financiare.
Același raport descrie, totodată, pe lângă situații diverse produse de măsurile luate de guvern pentru combaterea pandemiei, o serie de tendințe în percepția elevilor cu privire la școală, după perioade petrecute online, tendințe ce se fac simțite mai ales în cazul elevilor din ciclul secundar. Printre acestea, senzația că situația din timpul perioadelor de izolare decise de guvern, în care s-a lucrat acasă, a arătat că “nu contează” de unde înveți; faptul că multe școli pun lecțiile online, pentru a facilita accesul elevilor bolnavi, lucru de care vor să profite și alți elevi.
Tuturor acestora, arată raportul, responsabilii din școli trebuie să le comunice clar de ce este importantă prezența la școală, pentru că elevilor și părinților nu le este evidentă asocierea între prezență și rezultatele la învățare, responsabilitate cetățenească sau bunăstare emoțională.
Foto © Artur Szczybylo | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.
3 comments
“Reteta” este ca fiecare copil sa invete inca din familie ca la școală merge pentru el, pentru viitorul lui.
Desigur ca pe vremuri, era sugestiv si constructiv atunci cand ii spuneai copilului “ai carte, ai parte”.
Dar văzându-si mama profesor de gimnaziu sau de liceu, cata “parte” are, apar intebarile, indoielile, frustrările
Societatea românească asa zisa “democratica”, poarta vina, nu scoala si nu total unii părinți.
Spuneti tot felul de lucruri dovedind că nu cunoașteți realitatea din școli. Noi, de ex. nu avem măcar un calculator și o imprimantă, în cancelarie, la dispoziția profesorilor și dvs. susțineți tripla evidență a situației fiecărui elev. Avem deja 1. catalog personal care s-a dovedit a fi util dacă s-a pierdut/ deteriorat un catalog sau pe timp de pandemie când erai programat să treci notele în 2. catalogul oficial numai într-un interval de o oră – două/săptămână și mai vreți și 3. catalog electronic ca să mai petrecem încă o oră – două pentru a înregistra aceeași situație. Dar la costuri v-ați gândit? La dotarea cu un calculator conectat la internet a fiecărei săli de clasă?
OFSTED ne ofera un excelent “model de buna practica” – refuzat de 17ani de ARACIP dar si de unii reprezentanti ai “partilor interesate”!! Motivul? “STIM NOI MAI BINE CE SI CUM SA FACEM!” De remarcat ca fara o comunicare frecventa simultan eficace si eficienta intre cele 3 parti interesate (profesori, parinti, elevi) nu se poate “combate absenteismul” in mod eficace si eficient! Oferind in scoli o masa calda copiilor atrasi astfel acolo pentru a manca, nu pentru a dobandi cunostinte (pe care multi nu dau doi bani, doar perspectiva imbogatirii si faimei mai fiind atractive pentru noile generatii, se pare..) este doar un PALEATIV – “a defaut de quelque chose mieux” (o expresie ce ar trebui sa fie bine cunoscuta unor decidenti romani ai educatiei deveniti din decembrie 2021 SI sefi supremi – reeligibili pentru mandate de 4 ani – ai Agentiei universitatilor francofone, AUF)… In plus, unii parinti doresc sa-si tina copiii in scoli nu numai in siguranta ci si pe parcursul tuturor orelor in care ei sunt ocupati profesional… Cu scoala de doar 4 ore/ zi (plus 2 ore de transport, cel putin) si WC-uri de evul mediu in scoli, unele avand sediul in cladiri neintretinute, copiii stau mai bine acasa!….La noi mai functioneaza inca, oficial, in scoli, celebrele “sedinte semestriale cu parintii” in cadrul carora parintii – prezenti fizic in scoli, numai daca vor si pot – pot afla notele copiilor lor si, mai ales, semna diferite documente oficiale si ….oferi/ plati diferite sume pentru “fondul clasei”. In unele scoli, unii profesori inventivi au intocmit pe whatsapp liste de parinti si elevi cu care comunica electronic, doar cand vor si pot….Dar parintii ar trebui sa cunoasca ZILNIC (ca sa poata lua masurile ce se impun in timp util!!!) ce se intampla cu copiii lor in scoala, ce absente si calificative/ note au primit, ce progrese si pozne au facut, etc…
Toate aceste nevoi si asteptari ale parintilor sunt de decenii satisfacute in statele dezvoltate – nu numai prin doatre moderna a scolilor ci si mai ales prin ceea ce se numeste la noi CATALOGUL ELECTRONIC…Din pacate acesta este inca ignorat sau refuzat in scolile noastre, mai ales din ignoranta si comoditate… Unii profesori si parinti se tem de necunoscut, de eforturile necesare pentru a mai invata ceva si mai ales de noi sarcini birocratice – ceea ce inseamna o inerenta rezistenta la schimbare care insa ar fi putut fi redusa daca Ministerul si ARACIP ar fi fost realmente interesate de calitatea educatiei! De “asigurarea calitatii educatiei” la noi – NICI POMENEALA desi se face mare caz de acest concept simulat de 17 ani de uzurpatori si impostori! In plus, ofertantii privati de solutii hard si soft de CATALOG ELECTRONIC se inmultesc si, in lipsa unor politici adecvate din partea Ministerului educatiei, isi fac publicitate de prima parte (deci prea putin credibila datorita evidentului conflict de interese), pe unde apuca si sunt primiti, iar decidentii din scoli habar nu au ce li se propune sa experimenteze/ cumpere, in lipsa tabletelor, conectivitatii, surselor financiare, etc. dar si a cunostintelor si a deprinderilor necesare… O solutie simpla ar fi ca Ministerul educatiei sa rezolve eficient spinoasele probleme ale compatibilitatii cataloagelor electronice cu cele vechi/ tiparite, sa emita deciziile impunand utilizarea cataloagelor electronice dar si sa evalueze COMPARATIV (prin laboratoare de testari acreditate si nu prin prospectele si publicitatea ofertantilor !!!) caracteristicile tuturor platformelor si ale cataloagelor electronice oferite deja in Romania spre utilizare/ achizitie, recomandand eventual pe cele optime din punct de vedere raport CALITATE-PRET (TARIF)…. Dar cu ignoranti, auto-declarati decidenti in Managementul/ asigurarea calitatii, avem situatia mai sus prezentata, absenteismul a crescut continuu si VA MAI CRESTE iar modelul de buna practica britanic nu are nicio sansa sa fie aplicat in Romania… Comparatia ARACIP-OFSTEDE ramane deci doar un amagitor “exercitiu de imagine” – printre multe altele – caci SIMULACRELE se mentin…