Resursă pentru profesori. „Înțelegerea faptului că toți suntem diferiți, avem experiențe diferite, nevoi și frici diferite este cheia pentru a ne menține ochii deschiși” – interviu cu Anna Sarvira, ilustratoarea cărții pentru copii „Fata cu ochii larg deschiși” (P)

Cartea lansată de Comisia Europeană „Fata cu ochii larg deschiși” este un instrument educațional pentru părinți și profesori, care sprijină discuții sensibile despre război cu copiii. Renumita ilustratoare ucraineană Anna Sarvira povestește în acest interviu despre colaborarea cu Comisia Europeană pentru ilustrarea acestei cărți, de exemplu cum a gândit ilustrarea camerei și a coșmarurilor Sofiei, ce rol a jucat culoarea în transmiterea mesajului cărții. Puteți citi mai multe informații despre campania Comisiei Europene și despre carte aici. Profesorii sunt încurajați să folosească cartea ca instrument de învățare în cadrul curriculumului școlar.

Cartea va fi distribuită către școli, biblioteci și asociații de sprijin, dar este disponibilă și în format digital pe site-ul campaniei „Keep your eyes open”. Cartea poate fi descărcată de pe site-ul campaniei. Cartea „Fata cu ochii larg deschiși” este disponibilă în prezent în 13 limbi (engleză, franceză, olandeză, bulgară, croată, cehă, estonă, maghiară, letonă, poloneză, română, slovacă și ucraineană).  Este o resursă valoroasă, într-un format accesibil, care stă la baza unei discuții despre impactul complex al războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei.

Cum ai abordat provocarea de a face accesibil tinerilor cititori un subiect atât de sensibil și complex prin ilustrațiile tale?

Lucrul la această carte a fost cu adevărat o provocare – mai întâi pentru că războiul din Ucraina este o problemă foarte personală pentru mine. Și în al doilea rând, pentru că ilustrarea de imagini pentru copii despre război îți oferă o mare responsabilitate. A fost util că am lucrat la alte subiecte provocatoare înainte. Am creat ilustrații pe teme legate de drepturile omului, violența domestică și drepturile femeilor. Această experiență m-a ajutat să găsesc limbajul vizual potrivit și să înțeleg care sunt “așa da”-urile și “așa nu”-urile când ilustrez subiecte delicate și complicate.

Ilustrarea unei cărți pentru copii pe o temă atât de serioasă poate fi o provocare emoțională. Cum ai reușit să găsești un echilibru între gravitatea subiectului și publicul vizat?

Cred că ilustrația este una dintre cele mai bune mijloace media care poate fi folosită pentru a vorbi cu copiii despre subiecte complicate. Ilustrația poate fi abstractă și metaforică, deci nu va răni sau speria copiii, dar poate fi și explicativă și detaliată, pentru a-i ajuta să înțeleagă și să simtă subiectul. Și folosind culori și forme specifice, poți face apel la emoțiile lor. În cele din urmă, am încercat să combin toate aceste lucruri – pentru a face ilustrațiile interesante, emoționante și nu înfricoșătoare. Și, desigur, am lucrat la detalii – îi mențin pe copii interesați, dar îi și ajută să se asocieze cu personajele și cu povestea.

Ce tehnici sau stiluri artistice ai folosit pentru a crea o legătură cu tinerii cititori în timp ce descriai războiul din Ucraina?

Pentru mine, a fost important să fac toate ilustrațiile detaliate, iar toate aceste detalii aveau câteva povești în spate: Cum arată orașul în care se întâmplă povestea? Ce fel de rucsacuri au copiii la școală sau secretarei școlii îi plac pisicile sau câinii? Toate aceste lucruri fac lumea cărții mai reală. Unele dintre aceste detalii au arătat indirect războiul – portretul unui soldat în camera Sofiei sau chiar hainele de școală ale Sofiei – mai clasice, nu atât de strălucitoare și copilărești ca hainele altor copii.

De asemenea, am adăugat câteva mici detalii ucrainene precum steagul ucrainean pe trusa de scris sau tradiționalul cocoș de ceramică din camera Sofiei – îmi amintesc cât de importante au devenit aceste simboluri ale patriei pentru mine și familia mea după ce ne-am mutat în Germania. Adăugarea pisicii în camera Sofiei a fost un omagiu adus tuturor acestor oameni pe care îi cunosc, care plecau alături de pisicile și câinii lor, chiar dacă uneori era singurul lucru pe care îl puteau lua.

Sper că rezumatul tuturor acestor detalii le va oferi tinerilor cititori o impresie despre cum este să fii refugiat.

Cum te-ai decis asupra paletei de culori pentru ilustrațiile tale și ce rol a jucat culoarea în transmiterea mesajului cărții?

Am încercat să păstrez întreaga carte în culori strălucitoare. Cred că este o idee bună – vedem cea mai mare parte a poveștii prin ochii Alinei care pare a fi o fată foarte optimistă și veselă. Și a fost, de asemenea, important să arătăm că pentru Sofia și mama ei țara în care au ajuns ca refugiați este un loc frumos în care să rămână, fără toate ororile războiului. Iar, în contrast, două pagini – artificiile și coșmarurile Sofiei – sunt întunecate. Era important să arătăm că și în această lume strălucitoare ar putea exista o altă latură, alte stări mentale, traume invizibile care nu se lasă ușor, chiar dacă noul loc este frumos, sigur și luminos, iar oamenilor din jur le pasă de tine. Refugiații pot avea totuși coșmaruri și temeri, chiar dacă nu spun.

Ilustrarea pentru copii poate avea un impact de lungă durată asupra înțelegerii lor despre lume. Cum speri că munca ta va influența percepțiile tinerilor cititori despre războiul din Ucraina și impactul acestuia?

Ar trebui să spun că am fost impresionată de storyboard-ul cărții – are tonul potrivit pentru a le adresa copiilor tema războiului. Și cred că este important ca prin această carte copiii să vadă cum este să fii refugiat. Ei ar putea vedea că refugiații pot fi diferiți și au experiențe diferite, că unii dintre ei au avut o viață frumoasă înainte de război și că refugiaților, chiar și într-un loc nou, sigur și frumos, ar putea să le fie dor de casă, de rude și de viețile lor anterioare. Și, în plus, traumele pe care le au oamenii care au fost martori la război ar putea fi invizibile și de lungă durată – și că singura modalitate de a ajuta este să le fii aproape și să fii atent.

Ai putea împărtăși câteva dintre momentele din procesul de ilustrare care au fost deosebit de semnificative sau provocatoare?

Pentru mine, a fost important să lucrez la camera Sofiei – din nou, era legat de propria mea experiență de refugiat care m-am regăsit într-un loc nou, fără nimic care să-mi amintească de casă. Îmi amintesc cât de disperați eram, eu, familia și prietenii în încercarea de a ne umple noile locuri cu lucruri mici care ne aminteau de Ucraina și cât de important era să tipărim fotografii cu familia și prietenii. De aceea am încercat să umplu camera Sofiei cu toate aceste lucruri mici care erau importante pentru mine.

Celălalt moment important a fost cel în care am ilustrat coșmarurile Sofiei. Am decis să fac această ilustrație foarte abstractă, dar mi-a luat ceva timp să găsesc formele și culorile potrivite care să arate sentimentele Sofiei, dar să nu sperie cititorii tineri.

Și, în sfârșit, m-am concentrat să fac lumea acestei cărți diversă. Consider că înțelegerea faptului că toți suntem diferiți, avem experiențe diferite, nevoi și frici diferite este cheia pentru a ne menține ochii deschiși.​

Cartea „Fata cu ochii larg deschiși” promovează solidaritatea și recunoaște că oamenii care fug de război au nevoie de sprijin și atenție specială. Unii dintre ei pot fi victime ale infracțiunilor legate de război, cu drepturi acoperite de UE.