Respectul poate fi exersat în școală, pentru că nu este un dat, ci e ceva care se poate câștiga foarte greu sau care se poate pierde foarte ușor. Școala, la rândul său, ca loc în care copiii își definesc și își amplifică viitorul, poate pierde sau poate câștiga respectul celor care-i calcă pragul – elevi, profesori, părinți. Trei profesori ne-au vorbit despre felul în care văd ei respectul față de școală, dependent în permanență de felul în care profesioniștii educației își onorează profesia.
Dacă școala tratează educația în mod profesionist și cadrele didactice își onorează profesia, așa cum e firesc, atunci își vor câștiga respectul comunității, al părinților și al elevilor, spune profesorul Costel Dudău, director al Școlii Gimnaziale Solonț, din județul Bacău.
„Respectul întotdeauna cred că se câștigă în fața elevilor, în fața părinților. Întotdeauna vor fi două tabere: părinții care respectă școală și care sunt mulțumiți de modul în care colaborăm și cealaltă tabără care gândește, pentru copilul lor, că nu este suficient de bine respectat, valorizat. În privința școlii noastre cel mai mult contează modul în care cadrele didactice reușesc să câștige ele respectul pentru munca depusă, prin atitudine, prin felul în care se preocupă de creșterea fiecărui copil”, explică profesorul.
Leadership-ul de tip colegial și munca dedicată în timpul școlii online au contribuit la crearea unei comunități educaționale foarte închegate, potrivit lui Costel Dudău.
„Dacă tu, ca profesor, îți faci treaba, părintele vede și nu are ce să-ți reproșeze pe partea aceasta, iar mai departe lucrurile merg de la sine. Noi încercăm prin toate metodele să-i valorizăm pe toți, să le apreciem calitățile, încercăm să fim o școală prietenoasă cu copiii noștri și nu să impunem respect prin autoritate.
Școala online a ajutat cumva la câștigarea respectului, pentru că mulți părinți au început să aprecieze mai mult munca profesorului atunci când am trecut în sistem online: au văzut cât e de greu. A fost și pentru noi o provocare să ne adaptăm, dar am încercat, cât de serios se poate, să ne facem munca bine.
Am încercat de-a lungul mandatului de director, tot timpul, să am un tip de leadership colegial. Să îi influențez pe colegii din cancelarie prin propriul exemplu. Să lucrăm împreună, asta am sprijinit cât de mult am putut. Și contează, pentru că se vede asta și din partea lor, atunci când sunt sprijiniți, că există un respect reciproc și de la ei spre mine și de la mine spre ei”.
Respectul față de școală nu este influențat de nivelul de educație al părintelui, spune cadrul didactic.
„Nu cred că e vorba de nivelul de educație aici, pentru că sunt și cazuri dintre oamenii care au educație mai înaltă și care sunt veșnic nemulțumiți și nu se raportează corect față de școală. Deci nu sunt împărțiți pe categorii – cei cu studii superioare te respectă și ceilalți nu, ci e o chestiune punctuală, care ține de fiecare.
Totul se câștigă prin muncă, nu câștig respectul că sunt eu director, nu câștig respectul că am 30 de ani vechime în școală sau cu chestiuni de acest fel. Dar poți câștiga respectul celor din jur dacă cei 30 de ani au în spate multă munca făcută cum trebuie”, încheie Costel Dudău.
Felul în care autoritățile proiectează o anumită imagine asupra școlii influențează, de foarte multe ori fundamental percepția și implicit respectul părinților și elevilor asupra învățării, predării, actului educațional în sine, spune Ciprian Ittu, profesor de matematică la Școala Gimnazială Poiana Mărului, din județul Brașov.
Dacă, de exemplu, de la nivel înalt spunem că școala online nu este bună, atunci toată lumea încearcă să o facă să nu mai fie bună, explică acesta.
„La școala noastră s-au dat tuturor copiilor tablete, toți copiii au abonament la internet, deci toate condițiile decente au fost create. Acum problema este următoarea: ar trebui lucrat la psihicul părintelui și al elevului, în primul rând, apropo de respectul față de școala online, că nu se învață. Oare copilului n-ar trebui să-i explicăm „vezi că tu stai în online, dar tu trebuie să înveți, nu să stea mama ta și să se umple de cucuie pe sub masă ca să-ți dicteze”. Să-i spunem că învățarea nu înseamnă că oprești camera ca să dormi și că profesorul vorbește și face aplicații digitale cu 20 – 30 de ecrane negre.
Din păcate, dacă așa plecăm pe setarea că școala online nu este OK, atunci toată lumea încearcă să o facă cât mai puțin OK. Adică și părinții și elevii o tratează ca pe o soluție deloc bună și în care se aruncă cu pietre din toate părțile. Trebuie să-i facem să înțeleagă că o evaluare, cu cât este mai obiectivă, cu atât duce la un rezultat mai fidel în cadrul unui examen național, fie el Evaluare Națională sau Bacalaureat, pentru că în fond acelea se vor da tot în mod fizic, deci nu vor mai fi ajutați de grupuri de WhatsApp, de prieteni de sub masă, de site-uri care îi ajută mai mult sau mai puțin corect.
Trebuie să le stârnim creativitatea pentru că este esențial și se găsesc tot felul de instrumente și tot felul de platforme care să ne ajute să facem școala aceasta online”, spune profesorul.
Atitudinea părinților și felul în care aceștia vorbesc despre profesori sunt elemente cheie în percepția pe care copiii o au despre școală și în comportamentul acestora în instituțiile de învățământ și mai târziu, în societate, este de părere Ciprian Ittu.
„Dacă acasă se vorbește cu „ăla de Mate” sau „aia de Biologie”, așa vin și la școală cu un respect în formă de „aia/ăla de”. Dacă profesorul este în vocea părintelui „vezi că a spus domnul profesor o chestiune la care trebuie să fii atent”, atunci copilul vede altfel problema, vine tot cu „domnul profesor” la școală și îi impune astfel ceva mai mult decât formularea.
Mai este și o chestiune pe care o vedem tot mai des, atunci când părinții judecă, de multe ori fără nicio expertiză în domeniul acesta al educației, ce face un profesor. Vă dau exemplul meu, profesor de matematică. Dacă Ministerul Educației, Inspectoratul Școlar spun că sunt bun în ceea ce fac, după ce am participat la un concurs și am câștigat concursul pe acest post, atunci nu știu de ce avem acest obicei de a ne da cu părerea – „îmi place” sau „nu îmi place”.
În momentul în care un părinte obiectiv, fără o expertiză, vede totuși la școala online, de exemplu, pentru că acolo a fost foarte transparent totul, că profesorul vine cu chestiuni care să-i atragă pe copii – copiii sunt foarte sinceri atunci când le place ceva și atunci automat le spun „mi-a plăcut la Matematică” sau „mi-a plăcut la ora de Fizică pentru că am învățat jucându-ne” – atunci părinții nu au cum să vină să spună că „ăla de Matematică nu face nimic”.
Este o generație digitală în fața noastră, iar faptul că ei, copiii din școli, sunt cu gadget-urile în rucsac, ne face și trebuie să ne facă să vorbim pe limba lor. Faptul că elevii se schimbă nu putem să negăm. Faptul că elevii vin cu o altă viziune asupra disciplinei, față de cum am crescut noi, față de cum a crescut generația noastră, cel puțin, face să nu mai putem să nu de adaptăm.
Și cum facem asta – pe lângă tehnologie și metode noi – pentru copii e foarte important să le arătăm cât de utilă este materia predată, indiferent că se numește Matematică, Istorie, Geografie etc. Dacă îi spui că este un simplu dreptunghi și se calculează aria, iar suprafața este asta, pentru elev nu are nicio utilitate. Dar dacă-i spui că avem o cameră și vrem să punem parchet și ne trebuie suprafața de parchet necesară pentru cameră, imediat se creează o discuție „și eu am schimbat parchetul”, „și eu o să-mi pun în baie gresie”, și atunci ei cumva conștientizează cât de utilă e materia predată de tine. Așa te apropii de copii.
Nu mai funcționează abstractul și nu trebuie să le ignorăm pasiunile și interesele. De exemplu, la noi în zonă sunt foarte mulți constructori, automat prisma este acoperișul casei, aria este suprafața de parchet placată, sau de gresie. Neignorându-le pasiunile ne apropiem, practic, de elevi. Oferim și generăm respect, plus că îl cultivăm mai departe”.
La rândul său, directorul Școlii Gimnaziale Sîncraiu de Mureș, Alin Danciu, identifică în lipsa de respect o problemă la nivelul societății: „Cred că este de vină și societatea în care trăim și faptul că majoritatea își cunosc doar drepturile și obligațiile mai puțin. De acolo cred că rezultă și această lipsă de respect.
„La nivelul familiei, lipsa de respect se poate manifesta și în felul următor, ca să vă dau un exemplu. Atunci când ai o discuție cu un părinte și îi explici că al lui copil are o anume situație și îndemni „haideți să găsim o soluție pentru că nu și-a făcut tema de două săptămâni”, să zicem. Părintele vine cu o reacție de genul „lăsați domn’ profesor, că nici eu n-am înțeles vreodată Matematică” și spune acest lucru de față cu copilul. Copilul acela nu va mai învăța niciodată. În mintea lui se va crea ideea că „mama și tata mă apără, de ce să mai învăț, de ce să mai respect profesorul?”. Probabil că sunt și anumite discuții în familie care se răsfrâng asupra lipsei de respect.
Eu aș vedea mai multe întâlniri de dialog între școală și familie, pentru că așa cred că s-ar putea câștiga respectul.
Sunt și cazuri în care legătura este destul de strânsă și părinții sunt total interesați de școală vin, vorbesc cu profesorii, caută sfatul acestora și găsesc împreună soluții, dar sunt și părinți care din clasa a II-a, a III-a, când copilul s-a descurcat să vină singur la școală și până la clasa VIII-a nu au mai venit niciodată la școală. Am observat faptul că atunci când copiii încep grădinița, zilnic părinții se interesează, la clasele primare acel interes încă există, dar scade, iar la gimnaziu începe să dispară complet la majoritatea. La liceu nu mai zic.
Ar trebui să existe această legătură strânsă între familie și școală și împreună să găsească soluțiile optime pentru copii”, a încheiat Alin Danciu.
Cum stau lucrurile în școala voastră? Credeți că școala are nevoie de recâștigarea respectului, sau nu este cazul pentru că există respect între toți actorii din Educație? Ce credeți că se poate face pentru a recăpăta respectul și pentru a cultiva mai departe această valoare, prin Educație? Vă invităm să ne răspundeți la aceste întrebări în rubrica de comentarii.
___________
Articolul face parte din RoMâine, platforma de sănătate a României, lansată de MedLife. RoMâine este locul în care românii au ocazia să își aducă aminte și să exerseze cele mai importante valori umane, precum Respectul, Empatia, Încrederea, Speranța sau Grija. Este o școală națională de clădit în viitor în care Sistemul Medical MedLife, furnizorul național de sănătate al României, aduce împreună personalități și oameni de rând pentru a găsi soluții să facem România bine.
#RoMaine #RespectRoMaine #RespectRoMaineMedLife