„Hai, ai grijă, nu te împiedica, ia florile și vezi intrarea din școală, da? Te duci până acolo, te așteaptă învățătoarea să te preia, da? Când intri, te dezinfectezi și le spui cum te cheamă. Așa, stai, nu fugi, să te pup”, îi spune mama unui băiat de clasa pregătitoare care se trage rușinat din îmbrățișare și o ia la fugă în curtea școlii. „Paaa!”, strigă femeia în urma lui. Cel mic îi face cu mâna în timp ce aleargă spre scările de la intrare. În urma lui, părinții unei fetițe de aceeași vârstă o așează și pe ea la rând, la intrarea în curte, de unde pornesc elevii unul după altul, în primii pași spre școală, ca la linia de start de la un maraton.
„De ce nu putem să-i ducem până la intrare?”, întreabă o mamă grupul de părinți. „A mea e mică, nu știe cine e doamna învățătoare, cine sunt colegii, dacă nu se descurcă?”. „Se descurcă, lăsați, eu i-am zis băiatului să nu uite cum îl cheamă la intrare că greșește clasa”, îi răspunde un tată amuzat. „Acum, sper că n-a greșit clasa, dar măcar e în școală”, a adăugat el resemnat.
Pe măsură ce se apropie ora 8.00, tot mai mulți părinți se înghesuie la singura intrare din școală și îmbulzeala devine atât de mare încât reprezentanții școlii ies grăbiți să-i împrăștie. „Vă rog, păstrați distanța, cei mici nu au cum să intre în aglomerația asta, faceți un culoar, știu că vă este greu să-i lăsați, dar vă rog să înțelegeți că avem reguli de urmat, nu se poate așa”, le spune o profesoară în glasul căreia se simte disperarea situației.
Părinții nemulțumiți se retrag și comentează între ei mai departe. „Nu înțeleg de ce nu ne lasă în curte, dacă ne lăsau nu ne îmbulzeam așa pe trotuarul ăsta mic!”, „Astea sunt regulile, nu avem voie cu ei în școală, ziceți mersi că nu sunt în prima zi de grădiniță și nu plâng, eu nu știu dacă-l mai duceam în condițiile astea”, comentează un alt părinte.
Zeci de părinți rămân să discute printre mașinile parcate vreme de o oră-două până când copiii ies din școală, după ce au făcut cunoștință cu profesorii și colegii lor. „Voi ați mai urmărit discuția de pe grupul de părinți?”, întreabă o mamă. „Ah, eu m-am oprit când au început dezbaterile despre cum să dezinfectăm florile, asta a fost culmea”, a comentat amuzat un bărbat. „Da? Eu am ieșit din grup, bâzâia non-stop, nici nu mai știu ce s-a discutat”. „N-ai pierdut nimic”, îi răspunde tatăl.
Urmează să vină și copiii din clasele mai mari. Val după val, povestea se repetă, însă cei mari sunt mai norocoși, ei au prins pandemia când deja știau să se descurce la școală, își cunoșteau colegii și profesorii.
Unitatea de învățământ funcționează în scenariul galben, deci se predă în sistem hibrid, așa că nu vorbim de aglomerația normală din prima zi de școală. Cu toate acestea, nici dacă s-a redus la jumătate numărul de copii nu se poate păstra vreo distanțare socială la intrare. Spațiul este foarte mic, mașinile trec pe stradă și oamenii nu au unde să stea mai răsfirați. Ar fi avut în curte, dar regulile sunt reguli.
După un timp, încep să iasă copiii din clasa pregătitoare și părinții îi preiau înapoi de la poartă. Două fete cu ghiozdane mari în spate le povestesc ce s-a întâmplat. „Era doamna învățătoare acolo, la intrare, și un medic și paznicul și m-au pus să mă dezinfectez pe mâini, mi-au luat temperatura, mi-au arătat săgețile desenate pe jos și am intrat în clasă și acolo am primit tablete!”, a spus fetița entuziasmată.
Este unul dintre elevii norocoși care studiază la o școală bună din București, din acelea unde părinții își fac vize de flotant ca să poată să fie arondați în circumscripție. Drept urmare, ea și colegii ei au primit tablete, au măști gratuite în școală și chiar dacă învață și online, nu vor pierde prea mult pe parcurs. Majoritatea copiilor, însă, nu sunt la fel de norocoși.