Menținerea automat pe posturi până la 70 de ani a pensionarilor, la cererea angajatului fără acordul angajatorului, „este cea mai proastă decizie a guvernului, de până acum”, a declarat pentru Edupedu.ro rectorul Universității din București. „Îi vor opri pe tineri să intre în sistem și vor permanentiza mediocritatea și incompetența în administrația publică”, a avertizat Marian Preda.
- Potrivit Ministerului Educației, în toate universitățile erau anul trecut 3.146 de cadre didactice titulare (dintr-un total de 23.623) cu funcția de bază în universitate cu vârsta de peste 60 de ani, dintre care 623 peste 65 de ani.
Rectorul a acuzat că articolul din proiectul de lege adoptat astăzi, 9 iunie, de Guvernul Cîțu, „care spune că nu este nevoie de acordul angajatorului [pentru menținerea pe post a oricui face cerere – N. Red.] e cea mai bună dovadă de lipsă de respect pentru ceea ce înseamnă management, descentralizare, autonomie”.
„Încremenim oamenii pe poziții timp de 5 ani. (…) Nu înțeleg în favoarea cui este această decizie?”, a spus pentru Edupedu.ro rectorul Universității din București, Marian Preda.
Declarația integrală acordată de rectorul Universității din București, Marian Preda, pentru Edupedu.ro:
“După părerea mea, este o măsură inacceptabilă din orice punct de vedere ați lua-o. Și din punct de vedere economic, și din punct de vedere etic și managerial și administrativ, pentru că nu rezolvă nicio problemă majoră, ci doar creează probleme.
În primul rând, nu poți să faci o modificare de genul acesta în sistem pentru 5 ani de zile. E ca și cum ai bloca posturile și asta se va întâmpla în toate instituțiile publice și în special la posturile la vârf, de conducere, de decizie și influență de decizie, posturi ocupate de cei care sunt la sfârșitul carierei. E ca și cum le-ai bloca timp de 5 ani. Nu mai intră nimeni 5 ani, decât dacă crești numărul de posturi. Asta vrea guvernul, să crească numărul de posturi în sistemul public unde sunt oricum foarte multe? Este o măsură inacceptabilă. Nu așa trebuie luată, cu 5 ani de zile deodată, la simpla cerere a unui angajat, fără niciun fel de control, decizie, drept de veto din partea angajatorului.
Îi vor opri pe tineri să intre în sistem și vor permanentiza mediocritatea și incompetența în administrația publică, la toate nivelurile. De ce? O măsură corectă era: se acceptă rămânerea în funcție până la 70 de ani, la cerere, cu acordul angajatorului, acord pe bază de criterii de performanță. Dacă ai nevoie, de exemplu, de 5 dintre cei care ar urma să iasă la pensie la 65 de ani, atunci stabilești nevoia, stabilești ce criterii de performanță ai pentru a-i selecta pe cei care sunt mai buni. Am fi stabilit criteriile în consiliile de administrație, am fi luat un vot din facultate și din Consiliul de Administrație și ar fi rămas mai departe titulari cei care chiar îndeplinesc criterii de performanță, nu oricine să rămână acolo până la 70 de ani după ce face o cerere și hotărăște că nu va mai fi pensionar. Dacă iei astfel de decizii, le iei incremental: cu creșterea vârstei cu maximum 6 luni pe an și atunci ai fi avut o creștere a numărului celor care rămân în instituții incrementală, nu blocarea sistemului pentru 5 ani.
Din punct de vedere administrativ și al gestionării sistemelor este o greșeală fantastică.
Economic nu se câștiga mai nimic. Probabil unul dintre argumentele de susținere a acestui proiect este că scade numărul pensionarilor și, implicit, scade presiunea pe sistemul de pensii. Dar pentru bugetul general consolidat nu e niciun câștig: sistemul public de pensii oricum e în deficit mare de multă vreme. Deficitul este acoperit de la bugetul de stat și atunci în loc să acopere deficitul mare de la bugetul de pensii, vor acoperi un deficit ceva mai mic, în schimb vor rămâne cu cheltuieli foarte mari în bugetul de stat. Cheltuielile pe care le vor face cu rămânerea în sistem a celor cu salariile acestea mari sunt cel puțin la același nivel cu cheltuielile din partea cealaltă.
Ca să dau un exemplu mai clar: salariul cuiva cu o funcție de conducere și la sfârșit de carieră, cu gradație de merit, e mult mai mare decât pensia pe care ar lua-o, dacă nu e pensie specială, plus un salariu de debutant de orice nivel. Un debutant în sistem are un salariu mic și acesta adunat cu pensia nu fac cât salariul celui cu funcție de conducere.
Deci blocăm sistemul, nu facem economii și încurajăm rămânerea nu doar a celor merituoși. În orice cohortă, ai unii performanți, dar ai alții mediocri și alții care nu sunt eficienți. Tu le dai libertate maximă să rămână încă 5 ani de zile în sistem. Nu pot să înțeleg cum a fost fundamentat acest sistem.
Instituțiile cum sunt universitățile au autonomie. Nu ne-a consultat nimeni. Auzind că se va întâmpla acest lucru, nu ne-a venit să credem că o astfel de măsură se poate lua. Ni se impune să ținem în funcție pe oricine ajunge la pensionare pentru 5 ani. Nu era normal să avem un punct de vedere? Se iau decizii pe genunchi.
E cea mai proastă decizie a guvernului, de până acum. Celor care spun că se va discuta în Parlament le spun: de ce nu a plecat cum trebuie de la Guvern?
Articolul 4 care spune că nu este nevoie de acordul angajatorului e cea mai bună dovadă de lipsă de respect pentru ceea ce înseamnă management, descentralizare, autonomie etc. Nu poți decide de la vârf că oricine e obligat să rețină la vârf pe oricine.
Nu este vorba doar de profesorii universitari, dintre care unii sunt remarcabili, dar în cazul cărora oricum noi aveam mecanisme de păstrare alături de facultate, prin plata cu ora. Dar orice instituție își face un plan de resurse umane. Noi știam la fiecare departament cine ar urma să plece. Avem acum concursurile didactice în plină desfășurare, se fac înscrieri la concursurile didactice și se avea în vedere înlocuirea unor cadre didactice care urmau să iasă la pensie. Or dacă se aprobă legea în forma aceasta în Parlament, cu câteva luni înainte de începerea următorului an universitar, cu concursurile în plină desfășurare, o să ne spună: angajați-i și pe cei tineri și lăsați-i și pe ceilalți? Pai și cine ține orele dintre ei? Ca să nu mai vorbesc despre întoarcerea pe posturi, ca și cum le-ar fi ținut cineva posturile disponibile.
Este vorba despre o decizie prin care încremenim oamenii pe poziții timp de 5 ani. De ce nu se uită la vârstele de pensionare acolo unde se pensionează la 40 de ani, la 50 de ani, acolo unde sunt pensii speciale? De ce nu s-au uitat acolo întâi? Faptul că se face la cerere îi va permanentiza pe funcții tocmai pe cei care au privilegii și posturi foarte bune și foarte bine recompensate, ei vor fi primii care vor rămâne în instituții. Indignarea este maximă.
Nu înțeleg în favoarea cui este această decizie?”
Foto: Inquam Photos – George Calin