Menținerea automat pe posturi până la 70 de ani a pensionarilor, la cererea angajatului fără acordul angajatorului, „este cea mai proastă decizie a guvernului, de până acum”, a declarat pentru Edupedu.ro rectorul Universității din București. „Îi vor opri pe tineri să intre în sistem și vor permanentiza mediocritatea și incompetența în administrația publică”, a avertizat Marian Preda.
- Potrivit Ministerului Educației, în toate universitățile erau anul trecut 3.146 de cadre didactice titulare (dintr-un total de 23.623) cu funcția de bază în universitate cu vârsta de peste 60 de ani, dintre care 623 peste 65 de ani.
Rectorul a acuzat că articolul din proiectul de lege adoptat astăzi, 9 iunie, de Guvernul Cîțu, „care spune că nu este nevoie de acordul angajatorului [pentru menținerea pe post a oricui face cerere – N. Red.] e cea mai bună dovadă de lipsă de respect pentru ceea ce înseamnă management, descentralizare, autonomie”.
„Încremenim oamenii pe poziții timp de 5 ani. (…) Nu înțeleg în favoarea cui este această decizie?”, a spus pentru Edupedu.ro rectorul Universității din București, Marian Preda.
Declarația integrală acordată de rectorul Universității din București, Marian Preda, pentru Edupedu.ro:
“După părerea mea, este o măsură inacceptabilă din orice punct de vedere ați lua-o. Și din punct de vedere economic, și din punct de vedere etic și managerial și administrativ, pentru că nu rezolvă nicio problemă majoră, ci doar creează probleme.
În primul rând, nu poți să faci o modificare de genul acesta în sistem pentru 5 ani de zile. E ca și cum ai bloca posturile și asta se va întâmpla în toate instituțiile publice și în special la posturile la vârf, de conducere, de decizie și influență de decizie, posturi ocupate de cei care sunt la sfârșitul carierei. E ca și cum le-ai bloca timp de 5 ani. Nu mai intră nimeni 5 ani, decât dacă crești numărul de posturi. Asta vrea guvernul, să crească numărul de posturi în sistemul public unde sunt oricum foarte multe? Este o măsură inacceptabilă. Nu așa trebuie luată, cu 5 ani de zile deodată, la simpla cerere a unui angajat, fără niciun fel de control, decizie, drept de veto din partea angajatorului.
Îi vor opri pe tineri să intre în sistem și vor permanentiza mediocritatea și incompetența în administrația publică, la toate nivelurile. De ce? O măsură corectă era: se acceptă rămânerea în funcție până la 70 de ani, la cerere, cu acordul angajatorului, acord pe bază de criterii de performanță. Dacă ai nevoie, de exemplu, de 5 dintre cei care ar urma să iasă la pensie la 65 de ani, atunci stabilești nevoia, stabilești ce criterii de performanță ai pentru a-i selecta pe cei care sunt mai buni. Am fi stabilit criteriile în consiliile de administrație, am fi luat un vot din facultate și din Consiliul de Administrație și ar fi rămas mai departe titulari cei care chiar îndeplinesc criterii de performanță, nu oricine să rămână acolo până la 70 de ani după ce face o cerere și hotărăște că nu va mai fi pensionar. Dacă iei astfel de decizii, le iei incremental: cu creșterea vârstei cu maximum 6 luni pe an și atunci ai fi avut o creștere a numărului celor care rămân în instituții incrementală, nu blocarea sistemului pentru 5 ani.
Din punct de vedere administrativ și al gestionării sistemelor este o greșeală fantastică.
Economic nu se câștiga mai nimic. Probabil unul dintre argumentele de susținere a acestui proiect este că scade numărul pensionarilor și, implicit, scade presiunea pe sistemul de pensii. Dar pentru bugetul general consolidat nu e niciun câștig: sistemul public de pensii oricum e în deficit mare de multă vreme. Deficitul este acoperit de la bugetul de stat și atunci în loc să acopere deficitul mare de la bugetul de pensii, vor acoperi un deficit ceva mai mic, în schimb vor rămâne cu cheltuieli foarte mari în bugetul de stat. Cheltuielile pe care le vor face cu rămânerea în sistem a celor cu salariile acestea mari sunt cel puțin la același nivel cu cheltuielile din partea cealaltă.
Ca să dau un exemplu mai clar: salariul cuiva cu o funcție de conducere și la sfârșit de carieră, cu gradație de merit, e mult mai mare decât pensia pe care ar lua-o, dacă nu e pensie specială, plus un salariu de debutant de orice nivel. Un debutant în sistem are un salariu mic și acesta adunat cu pensia nu fac cât salariul celui cu funcție de conducere.
Deci blocăm sistemul, nu facem economii și încurajăm rămânerea nu doar a celor merituoși. În orice cohortă, ai unii performanți, dar ai alții mediocri și alții care nu sunt eficienți. Tu le dai libertate maximă să rămână încă 5 ani de zile în sistem. Nu pot să înțeleg cum a fost fundamentat acest sistem.
Instituțiile cum sunt universitățile au autonomie. Nu ne-a consultat nimeni. Auzind că se va întâmpla acest lucru, nu ne-a venit să credem că o astfel de măsură se poate lua. Ni se impune să ținem în funcție pe oricine ajunge la pensionare pentru 5 ani. Nu era normal să avem un punct de vedere? Se iau decizii pe genunchi.
E cea mai proastă decizie a guvernului, de până acum. Celor care spun că se va discuta în Parlament le spun: de ce nu a plecat cum trebuie de la Guvern?
Articolul 4 care spune că nu este nevoie de acordul angajatorului e cea mai bună dovadă de lipsă de respect pentru ceea ce înseamnă management, descentralizare, autonomie etc. Nu poți decide de la vârf că oricine e obligat să rețină la vârf pe oricine.
Nu este vorba doar de profesorii universitari, dintre care unii sunt remarcabili, dar în cazul cărora oricum noi aveam mecanisme de păstrare alături de facultate, prin plata cu ora. Dar orice instituție își face un plan de resurse umane. Noi știam la fiecare departament cine ar urma să plece. Avem acum concursurile didactice în plină desfășurare, se fac înscrieri la concursurile didactice și se avea în vedere înlocuirea unor cadre didactice care urmau să iasă la pensie. Or dacă se aprobă legea în forma aceasta în Parlament, cu câteva luni înainte de începerea următorului an universitar, cu concursurile în plină desfășurare, o să ne spună: angajați-i și pe cei tineri și lăsați-i și pe ceilalți? Pai și cine ține orele dintre ei? Ca să nu mai vorbesc despre întoarcerea pe posturi, ca și cum le-ar fi ținut cineva posturile disponibile.
Este vorba despre o decizie prin care încremenim oamenii pe poziții timp de 5 ani. De ce nu se uită la vârstele de pensionare acolo unde se pensionează la 40 de ani, la 50 de ani, acolo unde sunt pensii speciale? De ce nu s-au uitat acolo întâi? Faptul că se face la cerere îi va permanentiza pe funcții tocmai pe cei care au privilegii și posturi foarte bune și foarte bine recompensate, ei vor fi primii care vor rămâne în instituții. Indignarea este maximă.
Nu înțeleg în favoarea cui este această decizie?”
Foto: Inquam Photos – George Calin
Citește și:
BREAKING Creșterea vârstei de pensionare până la 70 de ani are loc automat la cererea angajatului, fără acordul angajatorului, potrivit proiectului de lege trimis de Guvern în Parlament
Virgil Iordache
Matei Pop
Mihai Maci
Ștefan Lefter
Raluca Pantazi
17 comments
Unicul criteriu trebuie sa fie valoarea, iar nu varsta unui cadru didactic. Trebuie promovata valoarea, indiferent de varsta – si, de asemenea, “downgradată” fără milă non-valoarea, indiferent de varsta. Exista pârghii, doar că nu sunt folosite suficient.
Ce sa mai facă un om la 70 de ani , care numai poate lua decizi importante , le curge muci ! Și cauta moartea , astea șanț tampeni . Un ministru care nu știe sa ia decizii la la vârsta asta , dar mai târziu !!! De aceea merge tara asta asa de bine , trebuie eliminate pensiile speciale și sa nu fie asa diferențe de pensi astrale ptr.ca la ora actuala șanț pensi exagerate . Ce au făcut asa important ptr. Tara asta sa merite asa pensi grăsime????
Noi am propus, deocamdata in gluma, ca pentru orice profesor care ramane pana la 70 de ani (unii chiar merita, dar am indoieli ca trebuie sa ramana sefi de disciplina) sa se pensioneze unul de 50-55 de ani.
Din ce am trait pe propria piele, in Universitate sunt tolerati chiar si profesori trecuti binisor de 85 de primaveri…
Daca tii un curs in plata cu ora, consultatiile si examenele trebuie sa le prestezi fara plata. Ca sa nu mai vorbim de citi bani se platesc pe o ora de curs sau laborator. Si Universitatea face economii. Vine domnul rector sa tina el examenele ?
.
Analiza dlui porf.univ.Marian Preda este pertinentă! În urma unei pensionări cursurile nu rămân neatribuite, ele pot intra firesc în norma altui cadru didactic. Ce se întâmplă dacă fostul titular se întoarce și își revendică norma, cursurile pe care le-a făcut? Pentru că nu poți preda orice, ci acele cursuri care țin de competența ta? Cu ce ore se face o normă pentru profesorul pensionar? Dacă nu mai sunt suficiente ore, pentru că între timp au fost tineri sau colegi care au promovat pe postul de asistent sau de lector sau de conferențiar? etc. Nu pot aprecia situația în alte sisteme, dar în sistemul universitar ea va creea probleme reale, disfuncționalități și chiar blocaje. Și nu în cele din urmă va afecta bugetele facultăților și, implicit, ale universităților din care acestea fac parte, în condițiile unui buget deja aprobat, în derulare, care ia în calcul o serie de cheltuieli. Avem o lege care nu a fost gândită în perspectiva consecințelor pe care le creează, pentru care nu au fost consultate toate instituțiile și în care, bună observație a dlui Marian Preda, nu se ține cont de autonomia universitară.
Argumentele prezentate de dumneavoastra sunt perfect valabile. Erau la fel si atunci cand, in 2011, domnul Funeriu, prin deja celebra sa lege, a reusit sa pensioneze in mijlocul anului unele cadre didactice. Atunci nimeni nu parea deranjat de situatie!
Este corect: ” ea va crea” nu “ea va creea”.
Nu sunt destule cadre didactice angajate. Peste tot se lucrează câte două sau trei norme și nu au pe cine angaja să țină orele. Așa se asigură că vor avea cât de cât profesor la clasă și la grupele de studenți, măcar și dintre cei care vor să lucreze după 65 de ani.
De data asta, dl M. Preda chiar are dreptate! Si face foarte bine ca e critic!
Cum spunea un clasic in viata, “Ghinion”! ”În sfârşit ai cu cine”.
Nu cred ca de data aceasta este vorba de considerente personale sau de cardasii de vre-un fel, ci de pur calcul economic. Prin aceasta masura, se creste varsta de pensionare cu 5 ani, fara ca cei care ajung la 65 de ani sa ingreuneze sistemul de pensii pe termen scurt. Aparent corect. Insa, de regula la 65 de ani, un cadru didactic este la salariu maxim. Din economia realizata, universitatile ar putea angaja mai multi tineri (un prof. univ cu 40 de ani vechime costa mai mult de 2 lectori la inceput de cariera). Si ceea ce e mai rau, printr-un act unilateral si oricand reversibil. Ce vom face atunci cand, din diferite motive, un prof la varsta de pensionare va hotari sa iasa la pensie la mijlocul semestrului? Cine ii preia cursul? Cine va evalua studenti? Ce predictibilitate va avea angajatorul? Problema care se pune, de altfel, si in mediu privat. Sunt multe aspecte anapoda, dar angajamentele sunt asumate (PNRR este aprobat), asa ca ramane doar un clasic… Asta este!
De ce nu spui ca problema e de fapt alta, si anume pierderea unei pirghii imense la nivel de Senat si C.A., prin care controlati de fapt cine primeste prelungire si cine nu ?
Uite asa mentineati oameni fidelizati pina la 65 ani, controlindu-i si dindu-le aer cu portia, intretinindu-le speranta ca ‘daca sint cuminti, vor primi prelungire’..dar cu o asemenea lege, va pierdeti ‘vadul’ ! Si asta doare, nu-i asa ? Fara pirghii, fara control..cine va mai saluta in universitate ?
Este un proiect de lege f. bun, mentine in sistem oamenii cu expertiza si va da peste nas cu privire la abuzurile mascate facute ani si ani pe acest palier.
Idee falsa cu ‘posturi blocate, oamenii tineri nu mai au loc’, etc..etc..daca cineva nu este bun, sint alte pirghii legale prin care se pot indrepta lucrurile. Ai citit legea educatiei ? Dar carta univ. ?
Sociologule….
După educație cu profesori care au vârsta de numai 20 de ani si educatie cu profesori online ce mai urmează?
De acord: nu poți renova un sistem cu oameni vechi. Aceasta este o iluzie. Schimbarea generațiilor de profesori este la fel de necesară precum cea a politicienilor. Cei care pot rămâne la vârste înaintate în munca lor, trebuie să fie persoane de mare valoare profesională pentru că aceștia pot să formeze punțile între tradiția bună și noile valori umane și profesionale. Dar marea majoritate a profesorilor sunt deja supuși unei uzuri mentale tocmai în societatea actuală în care generațiile de copii necesită tot mai mult un sistem descentralizat și aproape individualizat. Ori la noi, încă avem clase cu 30 de elevi și nu se înțelege că nu e nevoie de Covid pentru a micșora efectivul de elevi. Reducerea numărului de elevi într-o clasă este oricum necesară. Asta înseamnă că profesorii din acest moment nu sunt destui. Și pentru că nu ești în stare să îi aduci, menții pe cei în vârstă…Ca să nu spunem de lipsa banilor necesari… Politicienii nu sunt conștienți că e nevoie de clădiri noi pentru școli în care nu se lucrează în două sau trei schimburi și cu 30 de elevi la clasă. Este incredibilă orbirea în care funcționează sistemul educațional acum și de 30 de ani deja…Un profesor de azi, mai ales cu peste 45 de ani, nu mai face față la 30 de elevi fără să se piardă obiectivul: educația însăși, învățământul performant care se dorește. Profesorul care deși are experiență nu dispune de mentalitatea necesară pentru elevii atât de diferiți care sunt acum.
Totul se gândește de sus din perspectiva banilor puțini pe care sunt dispuși politicienii să îi investească în învățământ. Și aici sunt, se pare, nu zgârciți ci de-a dreptul cinici… Ce ar fi să se scoată pensiile speciale și să se ofere celor care trebuie să iasă la pensie din învățământ? Ce ar fi dacă banii ar fi pentru mastere didactice și perfecționarea celor tineri care au energia potrivită? Și fără îndoială, au și inteligență dacă au ajuns la o facultate.
Analiză corectă.
Presiunea a venit însă exact de la majoritatea mediocră aflată in funcții de conducere, care nu vrea sa se retragă decent.
Absolut! Exact acelaşi model de legiferare “cu dedicaţie” pt bugetarii “de lux”.