Rectorii pot rămâne în funcție până la 10 ani după vârsta de pensionare – Noul proiect de metodologie pentru alegerile universitare

Pensionarea nu mai reprezintă o problemă pentru rectorii care doresc să rămână în funcție încă 10 ani, în baza noii Legi a învățământului superior, dar și pentru alți ocupanți ai unor posturi de conducere în universități. Condiția să nu fie atins pragul pensionării, în cazul celor care ocupă funcții de conducere în universități, este eliminată din Metodologia-cadru de alegere a structurilor și funcțiilor de conducere în universități, al cărei proiect a fost pus în consultare publică de Ministerul Educației.

• Metodologia reia, în mare parte, prevederile vechiului regulament în acest sens – Metodologia-cadru din 2015, introdusă de fostul ministru Sorin Cîmpeanu. Dar aduce o serie de modificări ce țin de noile prevederi legislative, dar și de extindere a funcțiilor și organismelor pentru care sunt stabilite reguli, de la directorul general administrativ la conducerea de filială sau extensie universitară – detalii mai jos

O schimbare-cheie apare în cazul limitelor de vârstă pentru cei care ocupă poziții de conducere, în contextul în care noua Lege a învățământului superior le permite rectorilor în exercițiu să-și păstreze funcția timp de încă două mandate de câte cinci ani. 

Astfel, vechea metodologie din 2015 prevedea, la art. 17 (1): “Au dreptul de a ocupa una dintre funcțiile de conducere prevăzute la art. 9-12, 15 şi 16, prin alegeri sau concurs, după caz, persoanele care nu au împlinit vârsta de pensionare”. Funcțiile de conducere respective sunt cele de director de departament, decan, prodecan, rector, prorector, director al Consiliului pentru studii universitare de doctorat.

Această limitare dispare în noua metodologie prin introducerea unui răgaz de 5 ani după atingerea vârstei de pensionare. Noua metodologie nu mai vorbește despre exercitarea “dreptului de a ocupa” o funcție de conducere, ci despre o limitare a “dreptului de a candida”, pentru persoanele care și-au păstrat calitatea de titular în învățământ/cercetare timp de 5 ani după împlinirea vârstei de pensionare:

• Art. 4 (6): “Nu au dreptul de a candida pentru una din funcţiile de conducere prevăzute la alin (2), prin alegeri sau concurs, după caz, persoanele care au beneficiat mai mult de 5 ani de la data împlinirii vârstei de pensionare, de menținerea calității de titular în învățământ și/sau în cercetare cu de toate drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate.”

Funcțiile menționate sunt: rectorul, prorectorii, directorul general administrativ și el adjunct, decanul, prodecanii, directorul de departament, director CSUD, director de filială, de extensie universitară, de școală doctorală. Cineva care, de exemplu, candidează pentru funcția de conducere chiar înaintea vârstei de pensionare, iar apoi înaintea pragului de 5 ani de la data împlinirii vârstei de pensionare, poate ocupa acea funcție până la 10 ani după împlinirea vârstei respective.

Potrivit Legii 199/2023 a învățământului superior, statutul de titular poate fi păstrat de un cadru didactic sau de cercetare, la cererea acestuia, până la finalul anului universitar în care acela împlinește vârsta de pensionare – 65 de ani (Art. 219.1). Există însă posibilitatea de menținere a calității de titular după vârsta de pensionare, pe baza unei evaluări anuale, atunci când universitatea nu poate acoperi normele cu titulari:

Art. 219 – Legea învățământului superior

• “(1) Personalul didactic și de cercetare se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani. La cererea cadrului didactic, se poate menține statutul de titular până la finalul anului universitar în care împlinește vârsta de pensionare.
• (2) Senatul universitar din instituțiile de învățământ superior de stat, particulare și confesionale, în baza criteriilor de performanță profesională și a situației financiare, poate decide continuarea activității unui cadru didactic sau de cercetare după pensionare, în baza unui contract pe perioadă determinată de un an, cu posibilitatea de prelungire anuală conform cartei universitare, fără limită de vârstă.
• (3) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul în care instituțiile de învățământ superior nu pot acoperi normele cu titulari, pot hotărî menținerea calității de titular în învățământ și/sau în cercetare, cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate, pe baza evaluării anuale a performanțelor academice, după o metodologie stabilită de senatul universitar.
• (4) Senatul universitar poate decide conferirea titlului onorific de profesor emerit, pentru excelență didactică și de cercetare, cadrelor didactice care au atins vârsta de pensionare.”

Noua lege prevede că rectorii pot avea două mandate de câte cinci ani la conducerea universităților, dar regula nu se aplică retroactiv, ceea ce înseamnă că persoane care au ocupat și până acum funcția de rector au posibilitatea să rămână în funcție timp de încă două mandate.

Regula celor două mandate este reluată în proiectul noii metodologii pentru alegerea conducerii universităților:

“Art. 8

• (1) Durata unui mandat pentru membrii în structurile de conducere din instituțiile de învățământ superior prevăzute la art. 4 alin. (1) şi toate funcţiile de conducere prevăzute la art. 4 alin. (2) este de 5 ani.
• (2) O persoană nu poate ocupa funcția de rector la aceeași instituție de învățământ superior de stat pentru mai mult de două mandate.
• (3) În calculul numărului maxim de mandate prevăzut la alin.(2) se iau în considerare și mandatele de 5 ani incomplete, întrerupte în urma demisiei, demiterii sau suspendării.”

Aceasta înseamnă că persoane care au ocupat până acum funcția de rector o vor putea face timp de încă 10 ani. Dintre acestea, o parte ar atinge vârsta pensionării, de 65 de ani, în acest interval, unii dintre ei înaintea unui al doilea mandat pe noua lege, iar pe vechea metodologie nu ar mai fi putut ocupa funcții de conducere. Acum, acest lucru va fi posibil, prin posibilitatea de a candida, dacă nu au depășit cu cinci ani vârsta de pensionare, cu păstrarea calității de titular.

Ca referință, o parte dintre cei care ocupă deja, cu ajutorul unei portițe legislative, de trei mandate postul de rector  ar ajunge la vârsta pensionării, în caz că ar dori și ar candida să își păstreze funcțiile în următorii zece ani. Rectori pe care un al doilea mandat pe legea nouă – și al cincilea în total – i-ar prinde, parțial, după pragul de 65 de ani:

• Valentin Popa, rectorul Universității Ștefan cel Mare din Suceava din 2012, în vârstă de 59 de ani. Dacă ar candida și ar obține un nou mandat în 2024, ar atinge vârsta pensionării în momentul candidaturii pentru un ultim mandat.

• Fostul ministru Sorin Cîmpeanu, rector la USAMV București din 2012, acum în vârstă de 55 de ani. Dacă ar candida și ar obține un nou mandat în 2024, spre finalul celor două mandate va fi depășit vârsta pensionării
• Leondard Azamfirei, rectorul UMFST George Emil Palade din Tg. Mureș din 2012, în vârstă de 56 de ani – ca în situația lui Sorin Cîmpeanu
• Ioan Abrudan, rectorul Universității Transilvania din Brașov din 2012, în vârstă de 56 de ani – ca în situația lui Sorin Cîmpeanu

O serie de alți rectori care au exercitat deja funcția pentru unul sau două mandate ar atinge, de asemenea, vârsta pensionării pe parcursul următorilor zece ani, în cazul în care ar dori să candideze pentru noi mandate. Dintre rectorii marilor universități, cel mai aproape de vârsta pensionării este Tudorel Toader de la Universitatea Al. I Cuza din Iași (63 de ani), care ocupă funcția de două mandate și care și-a anunțat intenția de a candida pentru încă unul. La Universitatea din București, Marian Preda, rector de un mandat, dar care s-a exprimat categoric împotriva extinderii numărului de mandate pentru rectori la mai mult de două, are 60 de ani.

Alte modificări propuse în proiectul de Metodologie

“Metodologia-cadru referitoare la procesul de stabilire şi de alegere a structurilor şi funcţiilor de conducere la nivelul instituțiilor de învățământ superior” păstrează cele mai multe dintre procedurile valabile și până acum, dar prezintă și o serie de modificări.

Ea include o precizare cu privire la funcțiile de conducere din universități, la articolul 8, care descrie limitele numărului de mandate pentru rectori și alte poziții de conducere:

• “(4) Funcţiile de conducere prevăzute la art. 4 alin. (2) nu sunt funcţii publice de autoritate; ele reprezintă funcţii în domeniul didactic, a căror îndeplinire nu presupune prerogative de putere publică.”

Între altele, metodologia prevede, față de cea folosită până acum:

Pentru Senatul universitar apar o serie de prevederi privind componența, dar și alegerea președintelui Senatului:

• “În instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, instructorii au un reprezentant în senatul universitar, din cota stabilită pentru personalul didactic şi de cercetare”
• “În cadrul instituţiilor de învăţământ superior ai căror salariaţi sunt organizaţi în sindicat şi acesta este reprezentativ, un reprezentant al acestuia participă, în calitate de observator, la şedinţele senatului universitar.”
• “În cazul instituţiilor de învăţământ superior multiculturale se va asigura reprezentarea echitabilă a liniilor de studiu/secţiilor de predare în limbile minorităţilor naţionale în cadrul fiecărei facultăţi. În acele instituţii de învăţământ unde, la intrarea în vigoare a prezentei legi, există facultăţi pentru fiecare limbă de predare, reprezentarea acestora este egală pentru fiecare facultate.”

• “Senatul universitar îşi alege, prin vot secret, un preşedinte care conduce şedinţele senatului universitar şi reprezintă senatul universitar în raporturile cu rectorul. În caz de indisponibilitate a preşedintelui senatului, regulamentele instituţiei de învăţământ superior prevăd o procedură internă de asigurare a interimatului.”

În cazul  Consiliului școlii doctorale, proiectul de metodologie prevede, în plus față de metodologia de până acum:

• “(3) Studenţii-doctoranzi reprezintă 25% din membrii consiliului pentru studiile universitare de doctorat şi sunt aleşi prin votul universal, direct, secret şi egal al studenţilor-doctoranzi din cadrul IOSUD.”

Apar prevederi noi privind o serie de alte posturi din cadrul universităților, precum:

• Art. 21 (1) Funcția de conducere de director de filială se ocupă prin concurs organizat de consiliul de administrație al instituției de învățământ superior. Președintele comisiei de concurs este rectorul instituției sau o persoană desemnată de către acesta. Validarea concursului se face de către senatul universitar, iar numirea pe post, de către rector;
• (2) Funcția de director de extensie universitară se ocupă prin concurs organizat de către rectorul instituției de învățământ superior.
• Art. 23 Funcția de director al CSUD se ocupă prin concurs organizat de către rector, în conformitate cu Regulamentul-cadru privind studiile universitare de doctorat.
• Art. 24 (1) Postul de director general administrativ, precum și de director general adjunct administrativ se ocupă prin concurs organizat de către consiliul de administrație al instituției de învățământ superior. (…)

Privind organizarea referendumului universitar:

• “Data de desfăşurare a referendumului se comunică Ministerului Educaţiei cu cel puţin 2 zile înainte de desfăşurare. “(Față de 14 zile conform vechii metodologii)
• “Modalitatea de desemnare a rectorului în conformitate cu prevederile alin. (2) se stabilește prin referendum universitar cu minimum 3 luni înainte de fiecare desemnare a rectorului” (față de șase luni conform vechii metodologii)

Articolul referitor la principiile care stau la baza procedurilor de alegere a conducerii universităților este completat cu “principiul răspunderii publice” și cu “principiul respectării egalității de șanse”.

Proiectul de metodologie, integral: