Consiliul Național al Rectorilor a cerut, miercuri, universităților, printr-o rară intervenție a sa în dezbaterile publice, să ia măsuri clare împotriva hărțuirilor sexuale, pe care să le „identifice” fără întârziere, dar „în conformitate cu prevederile legale”. Ministra Ligia Deca le-a cerut, la rândul ei, „sancțiuni aspre” în astfel de cazuri. CNR le mai solicită universităților „proceduri eficiente pentru raportarea și investigarea” abaterilor. Or, în acest moment, universitățile sunt blocate să folosească un instrument-cheie pentru raportarea abuzurilor chiar printr-o Hotărâre a Guvernului Ciolacu, elaborată de ministerul Ligiei Deca, anume cea referitoare la Codul-cadru de etică și deontologie universitară. Acesta a scos efectiv în afara legii, din primăvară, analiza sesizărilor anonime la comisiile de etică ale instituțiilor de învățământ superior.
- Problema modului cum se fac sesizările referitoare la abuzuri și hărțuire sexuală în universități a fost adusă din nou în discuție după dezvăluirile cu privire la profesorul Alfred Bulai de la SNSPA. Între altele, reprezentantul studenților din această universitate era citat, marți, că acolo „orice sesizare anonimă este respinsă din start”. În ancheta inițială Snoop.ro se menționa, de altfel, că „în prezent, victimele nu știu cui să se adreseze. Site-ul universității nu oferă un contact pentru Secretariatul Comisiei de Etică, unde ar trebui depuse sesizările”.
- Pe de altă parte, recomandările existente în sistemele dezvoltate de învățământ superior îndeamnă universitățile să permită toate formele prin care victimele pot să reclame abuzuri, inclusiv reclamații anonime – vezi cazul recomandărilor Universities UK, despre care a relatat Edupedu.ro. Vezi la finalul articolului și o listă de exemple pentru modul cum acest instrument este pus la dispoziția studenților și personalului universitar în mari instituții de învățământ superior ale lumii.
La nivel general, reclamațiile anonime au fost evitate de universitățile din România, motivul fiind posibilitatea de a abuza sistemul prin valuri de sesizări la adresa unui profesor sau altul, cu sau fără motivație. În condițiile unui cadru legal ce plasa răspunderea la nivelul fiecărei universități în parte, aceste reclamații au fost excluse ca soluție de multe instituții din România, chiar în cazul acuzațiilor de hărțuire sexuală, în pofida argumentelor că în cazul acestui tip de abuzuri ele ar trebui permise.
Or, în acest moment, ele sunt excluse ca opțiune pentru toate universitățile, prin act normativ „de la Centru”. Anume, printr-o Hotărâre a guvernului Marcel Ciolacu, hotărâre elaborată și pusă în consultare, anterior, la nivelul Ministerului Educației condus de Ligia Deca – cea care, într-o primă luare de poziție după cazul Alfred Bulai, spunea miercuri că „ În calitate de ministru, am urmărit constant îmbunătățirea legislației în domeniul eticii și deontologiei în mediul educațional.”
Este vorba despre Hotărârea 305 din 4 aprilie 2024, referitoare la Codul-cadru de etică și deontologie universitară, un document despre care ministrul Ligia Deca a spus că ar fi trebuit adoptat „de 13 ani”.
FOTO Articolul din Hotărârea de Guvern aprobată de Marcel Ciolacu ce interzice folosirea reclamațiilor anonime în soluționarea de către universități a cazurilor de abuzuri sexuale:
Ce spune Codul adoptat de Guvern în aprilie
Codul-cadru de etică permite ca oricine să depună sesizări, dar elimină automat posibilitatea sesizărilor anonime, în orice situație, prin regulile pe baza cărora sesizările la comisiile de etică universitară pot fi considerate admisibile. Mai precis, pentru a fi admisibilă, o sesizare trebuie să includă semnătura autorului și datele de identificare ale acestuia.
Potrivit Codului-cadru de etică și deontologie universitară:
„Articolul 9 – Încălcările normelor de etică și deontologie universitară se verifică de comisiile de etică universitară. Orice persoană poate sesiza comisia de etică universitară din instituția de învățământ superior cu privire la săvârșirea unei fapte ce poate constitui abatere de la etica și deontologia universitară. Sesizarea se face în scris sau online și se înregistrează la registratura instituției de învățământ, indiferent dacă aceasta este admisibilă sau inadmisibilă.
Articolul 10 – (1) Pentru a fi admisibile, sesizările prevăzute la art. 9 trebuie să conțină în mod cumulativ următoarele:
a) semnătura persoanei care formulează sesizarea;
b) datele de identificare a persoanei care formulează sesizarea: numele și prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice, adresa acesteia, precum și, după caz, adresa de corespondență, care poate fi și o adresă de poștă electronică;
c) o motivare argumentată privind nerespectarea normelor de etică și deontologie profesională, cu exemple concrete și cu indicarea considerentelor justificative și a surselor de documentare.
(2) Sesizările care nu îndeplinesc criteriile de admisibilitate prevăzute la alin. (1) sunt respinse ca inadmisibile de către comisiile de etică universitară.
(3) Autorului sesizării i se păstrează confidențialitatea identității.”
Acest Cod-cadru este cel care stă la baza codurilor de etică pe care fiecare universitate în parte trebuie să-l elaboreze, după introducerea noii Legi a învățământului superior 199/2023. Aceasta prevede:
- „Articolul 166 (1) Normele de etică și deontologie universitară prevăzute la art. 167 sunt explicitate prin Codul-cadru de etică și deontologie universitară prevăzut la art. 161 alin. (2) lit. a) și pot fi completate prin codurile de etică și deontologie universitară, parte din carta universitară, cu respectarea prevederilor legale.”
Tot legea prevede că oricine poate depune sesizări și toate sesizările sunt înregistrate, dar fiecare trece printr-un „control al admisibilității”, adică prin regulile din Codul-cadru de etică. Astfel, potrivit Legii învățământului Superior 199/2023 inițiate de Ligia Deca:
- „Articolul 171 (1) Încălcările art. 168 se verifică de comisiile de etică universitară.
- (2) Orice persoană poate sesiza comisia de etică universitară din instituția de învățământ superior cu privire la săvârșirea unei fapte ce poate constitui abatere de la etica și deontologia universitară. Sesizarea se face în scris sau online și se înregistrează la registratura instituției de învățământ.
- (3) Toate sesizările primite de comisia de etică universitară, de la nivelul instituției de învățământ superior, sunt înregistrate, indiferent dacă acestea sunt admisibile sau inadmisibile. Numărul de înregistrare va fi transmis către petenți, la adresa de contact menționată.
- (4) Orice sesizare primită de comisia de etică universitară va fi supusă unui control al admisibilității, în conformitate cu prevederile Codului de etică și deontologie universitară. Toate sesizările cuprind în mod obligatoriu o motivare argumentată privind nerespectarea normelor de etică și deontologie profesională, cu exemple concrete și cu indicarea considerentelor justificative și a surselor de documentare. Alte condiții de admisibilitate sunt stabilite prin Codul de etică și deontologie profesională. În cazul în care sesizarea nu îndeplinește criteriile de admisibilitate, comisia de etică adoptă o hotărâre de respingere ca inadmisibilă a sesizării.
- (5) Comisia de etică universitară, de la nivelul instituției de învățământ superior, păstrează confidențială identitatea autorului sesizării.”
Legea nouă păstrează astfel, din fosta Legea a educației 1/2011, confidențialitatea privind identitatea autorului, dar se elimină, prin Codul-cadru, posibilitatea reclamațiilor anonime. Altfel spus, un student sau o studentă care devine ținta unor acte de hărțuire poate depune sesizare „pe semnătură”, sperând că membrii Comisiei – care nici nu sunt cunoscuți în unele universități românești – nu vor dezvălui identitatea lor altor persoane, în temeiul confidențialității, dar, dacă depune o „anonimă”, aceasta nu este luată nicicum în analiză.
Context
Regula nu s-a mai aplicat, până acum, la nivel central, întrucât până la noua Lege a învățământului superior și până la Codul-cadru comisia de etică din fiecare universitate funcționa doar după codul propriu acelei universități. Mai exista, la nivel central, doar Legea 206/2004, care se referea exclusiv la buna conduită în cercetare. Aceasta lua în calcul, potrivit Art. 11, sesizările „în scris, pe bază de dovezi”, depuse „de persoane sau instituții cunoscute”:
- „Articolul 11 (1) În cazul abaterilor de la buna conduită, sesizate în scris, pe bază de dovezi, de persoane sau instituţii cunoscute, procedura urmată de comisiile de etică cuprinde următoarele etape: (….)”
Exemple internaționale
În alte sisteme, plângerile anonime sunt luate în considerare în cazul situațiilor de abuz sau hărțuire sexuală în mediul universitar. Edupedu.ro a prezentat, marți, recomandările în acest sens ale Universities UK, for ce reunește interesele universităților din Marea Britanie, care, într-o lungă listă de recomandări pe tema combaterii și prevenției comportamentelor abuzive, menționează: „Membrii comunității să fie încurajați să raporteze situații care îi îngrijorează, să beneficieze de protecție în acest sens, inclusiv cei care fac raportări anonime”.
Universitățile-mari aplică sistematic astfel de recomandări și chiar le extind – vezi o serie de instrumente pentru sesizări și reclamații anonime puse la dispoziția studenților, profesorilor și/sau a altor persoane de către:
Citește și:
Abuzurile sexuale la adresa studenților – ce pot face universitățile? Exemplul britanic: fără bariere în calea reclamațiilor, fie ele și anonime, descurajarea cu tărie a relațiile personale apropiate profesor-student, politici clare de intervenție în cazul unor comportamente sexuale inadecvate – printre recomandările Universities UK
Prima reacție a ministrului Educației la abuzurile sexuale din școli și universități, la 11 zile de la prima reținere efectuată de poliție: Consiliul de Etică și Management Universitar verifică modul în care au gestionat universitățile cazurile de hărțuire sexuală / Nicio măsură nouă, niciun plan de combatere a abuzurilor sexuale în școli și universități, în anunțul Ligiei Deca
Consiliul Național al Rectorilor declară, printr-o rezoluție, „toleranță zero” față de hărțuire și abuz în mediul universitar și cere tuturor universităților „să identifice și să sancționeze fără întârziere” astfel de comportamente
Premierul Ciolacu, reacție în scandalul de hărțuire sexuală de la SNSPA: Nu ați vrea totuși, înainte de a judeca pe cineva, să aflăm întreg adevărul? / Eu am trăit în comunism și nu mai vreau
Codul-cadru de etică universitară, care diluează autoritatea de control în cazul abaterilor în domeniu, a fost adoptat / Guvernul trimite la Parlament și proiectul de Lege ce redefinește rolul Consiliului Național de Etică, for care își păstrează un rol incert în mediul universitar
Mihai Peticilă
Redacția
Matei Pop
Raluca Pantazi
7 comments
Anonim, anonim dar cu condiția că până la finalizarea cercetării să nu fie nimic public.
Dacă se publică ,,pe surse” acuzații imaginare reputația unui om este distrusă iremediabil si irecuperabil. Pt totdeauna (eratele nu tin loc de reabilitare in fața opiniei publice)
Adresa la care se primesc reclamații sa fie
gestionata de un singur om care să răspundă penal dacă divulga informații despre presupusul abuz.
Și mai ales educarea celor care fac parte din comisiile de etică in sensul explicării că nu cel acuzat trebuie să dovedească că e nevinovat ci că probele concrete aduse de acuzare dovedesc vinovăția.
Altfel vom transforma in stil romanesc un subiect sensibil si important în armă socială de îndepărtare a rivalilor profesionali.
E ușor să faci legi bune dacă scopul este unul benefic.
Clar, o dăm anonimă, așa ne maturizăm și creștem ca societate! Dacă fac universitățile mari (finanțate mai ales privat, apropo) ceva, automat trebuie să imităm și noi, fără să mai aplicăm niciun filtru logic sau empiric. Vă recomand cartea lui Lukianoff și J. Haidt pentru o analiză detaliată a acestui tip de gândire (și a altor măsuri la fel de inteligente): https://www.amazon.com/Coddling-American-Mind-Intentions-Generation/dp/0735224897
Pentru orice reclamație făcută la poliție ai nevoie de datele de identificare personală, cum ar putea fi altfel în universități, care nu au autoritate să facă investigații, altfel decât administrative? Progresismul în acțiune, aruncăm soluții fără sens pe fond emoțional și trecem drept curajoși și virtuoși, bravos.
Sunt de parere ca reclamatiile anonime nu trebuie sa poata produce efecte impotriva cadrelor didactice, doar pentru ca poate nivelul de exigenta este mai ridicat. Totusi, daca intr-un interval de timp se strang mai multe anonime impotriva unuia, poate in serii diferite de studenti, probabilitatea realitatii reclamatiilor nu poate fi exclusa. Daca ar exista o baza de date din care sa reiasa reclamatii repetate, atunci ar trebui sa se lanseze o investigatie. Studentii de asemenea pot folosi mijloace electronice care chiar daca nu pot servi instantei, pot servi presei si in felul acesta multi “dascali” ar deveni mai retinuti de la avansuri sexuale pana la invective folosite ca sa-si probeze “superioritatea” la ore.
asta cu anonima e o nebunie…orice poate face rău oricui așa…
Asta cu hartuiala e de mult timp și apare acum în presa ca să se distragă atenția de la lucruri mai importante.Cum ar fi rezultatele la Titularizare. Titularizarea în sistem cu examen de Definitivat de anul acesta doar.Dar din anii anteriori ce are ?Serios oamenii ăștia vor procese peste procese ca nu se mai poate cu ei,parca vorbești la pereți. Întâi au ținut examenul la 42 de grade celsius la umbra și au avut aer condiționat doar cu numele apoi s-au făcut ca nu vad ,ca nu aud.Acum apare chestia asta ca să titularizezi pe cei cu Definitivat.Cum poți sa titularizezi cu Definitivat când tu ai oameni cu toate gradele didactice și note peste 7 la Titularizare și ei nu au post.E normal asa ceva?Cei cu Definitivat nu sunt condiționați de nota la Titularizare. Trăim în tara lui Peste Prăjit și cred ca e cazul sa ii dam în judecată. Nu se mai poate.Ce criterii de repartizare pe post sunt acestea?
Într-o țară în care cele mai strașnice rechizitorii pot fi aruncate la gunoi cât ai spune pește, când zeci, sute de reclamații asumate nu rezolvă nimic, când adevăruri văzute de întreaga țară (vezi crimele așa zisei revoluții, violențele mineriadelor, reprimarea protestului de la 10 august) rămân ascunse în procedurile fără sfârșit ale minciunii, când justiția își anulează zilnic propriile verdicte, deși dosarele sunt cât se poate de asumate și publice, cam mare frica politicienilor de o anonimă. Cam mare. Oare de ce? Ce au de ascuns și merită ținut sub tăcere?
Hai să nu dăm în ridicol. Sesizările, denunțurile sau alte forme de avizare a comisiei de etică privind orice legat de oricine TREBUIE să aibă un autor cu care să se poată discuta. Mai ales în condiția în care acuzatul nu se poate apăra împotriva unei acuzații de la un/o anonim/ă, practic nu poate spune mai mult de ”nu este așa” dar de dovedit nu are cum dovedi (lăsând la o parte că nu cel care se apără trebuie să demonstreze vinovăția, ci cel care acuză trebuie să demonstreze vinovăția). O dată ajuns în spațiul public, însă, s-a terminat, reputația celui acuzat – pe drept sau nedrept – e ferfeniță. Nu se poate cu anonime, că nu suntem în anii securității.
Codul de etică ar trebui să prevadă însă, obligatoriu, că persoana care face acuzația NU poate fi pusă față-în-față cu cel acuzat (cred că deja e prevăzută asta, dar nu știu cât de respectată e, că trăim în țara în care trăim) și că TOATE cazurile sesizate se duc la poliție, când e vorba de un act penal, cum e abuzul/agresiunea sexuală.
Și ce facem dacă cel acuzat e chiar membru în comisia de etică?…