Raportul prezidențial pe Educație – Lucian Ciolan, decanul Facultății de Științele Educației: Strategiile nu se fac prin referendum. Presupun că se va trece la o muncă bazată pe știință

Raluca Pantazi

6 ani ago

Raportul prezidențial pe educație are nevoie de o etapă “bazată mai mult pe știință și mai puțin pe opiniile maselor largi de oameni”. “În toată lumea, strategiile nu se fac prin referendum sau prin consultări reprezentative”, ci de către experți, a declarat pentru Edupedu.ro decanul Facultății de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea din București, Lucian Ciolan. Într-o analiză a rezultatelor proiectului România Educată, Lucian Ciolan a afirmat: “Mi-ar fi plăcut la lansarea proiectului, la prezentarea diverselor componente, să aud vorbind și un specialist în domeniul educației, un profesionist în educație”.

Președintele Klaus Iohannis a lansat miercuri, 5 decembrie, Raportul România Educată. Este vorba despre un document promis de 4 ani și care prezintă Viziunea pe educație până în 2030
Descarcă de aici documentul integral “România Educată. Raport al Președintelui României, Klaus Iohannis”

Contactat de Edupedu.ro, Lucian Ciolan, decanul Facultății de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea din București, a declarat că se numără printre “numeroșii participanți la grupurile de lucru care au încercat să contribuie la creionarea acestui proiect”.

“În toată lumea, strategiile nu se fac prin referendum sau prin consultări reprezentative. Prin astfel de demersuri se identifică problemele, nevoile, se prioritizează eventual. Strategiile se fac de experți, de specialiști. Mi-ar fi plăcut la lansarea proiectului, la prezentarea diverselor componente, să aud vorbind și un specialist în domeniul educației, un profesionist în educație: erau mulți în sală. Da, educația e treaba tuturor. Dar proiecțiile strategice și politicile publice ale educației sunt treabă de înaltă expertiză. Presupun că, după finalizarea exercițiilor de consultare, se va trece la o muncă bazată mai mult pe știință și mai puțin pe opiniile maselor largi de oameni”, a afirmat Lucian Ciolan.

Specialist în politici educaționale, Lucian Ciolan a atras atenția că “sistemul nostru de educație funcționează de mulți ani de zile fără o strategie clară de dezvoltare. E într-un blind walk, într-o improvizație aproape generalizată. În acest moment nu știu dacă proiectul România educată poate acoperi acest deficit. În mod sigur, nu în etapa și în forma în care se află azi, dar azi e doar într-o etapă”.

Referitor la transformarea postlicealelor în colegii, care să le dea apoi absolvenților dreptul să meargă la facultate, “la ciclul de licență filiera profesională”, decanul de la Științele Educației a punctat că “dacă aceste universități deja existente își vor adăuga în portofoliu încă o ‘funcție’, aceea de a face astfel de colegii sau filiere profesionale de licență, o sa fie un non-sens complet. Dar raportul nu precizează, la acest moment, că așa se va întâmpla. (…) Dacă distribuim egal resursele și așa puține, nu vom avea niciodată performanță în nimic. Doar supraviețuire pe principiul ‘salatei cu de toate’”.

Declarațiile integrale – Lucian Ciolan, decanul Facultății de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea din București

Edupedu.ro: Rezultatele proiectului prezidențial România educată sunt la înălțimea așteptărilor unui raport la care președinția lucrează de 4 ani? Care este opinia dumneavoastră referitoare la raportul prezentat luni?
Lucian Ciolan: Depinde la așteptările cui ne referim. Este un raport supus dezbaterii publicului larg și pentru acest scop cred că este potrivit. Dacă ne referim la ținta de a avea o strategie profesionistă și comprehensivă cu privire la dezvoltarea sistemului educațional din România, elaborată pe bază de evidențe și susținută de soluții focalizate la probleme, atunci mai e de lucru…. Dar cred că cei care gestionează proiectul sunt cât se poate de conștienți de acest lucru.

Edupedu.ro: Care este opinia dvs referitor la structurarea raportului pe două scenarii, atunci când este vorba despre arhitectura sistemului de învățământ?
Lucian Ciolan: În politicile publice se lucrează cu alternative. Așadar, e firesc să existe ideea aceasta a scenariilor, a alternativelor. Dar tot în politicile publice, alternativele folosesc pentru a face un exercițiu analitic de compare and contrast pentru ca în final să faci alegeri, să iei decizii. Soluțiile alternative în procesele de politici sunt ”mutual exclusive”, nu sunt un fel de divagații pe aceeași temă din care poți lua diverse segmente, spunând că ”toate sunt bune”. Nu! Soluțiile sunt contextuale și ele sunt reflectarea unor alegeri bazate pe analize și pe evaluări ex-ante ale impactului, nu sunt un fel de ”salată cu de toate” unde orice truism sau lucru de bun simț, pe care nimeni nu îl poate contrazice, devine parte a unei strategii. România educată pune în dezbatere două scenarii, să vedem ce va urma.

Edupedu.ro: Administrația prezidențială introduce ideea Bacalaureatului “aplicat”, care conferă dreptul de acces ulterior la învățământul terțiar non-universitar (colegii cu durată de 2 ani) și apoi la ciclul de licență filiera profesională. Este suficientă redenumirea învățământului postliceal în “colegiu”, pentru a asigura integrarea cu succes pe piața muncii a absolvenților acestei rute? Raportul nu oferă niciun indiciu despre profilul absolventului de colegiu.
Lucian Ciolan: Cred că toate aceste idei, care în diverse forme au mai fost vehiculate, trebuie să devină mai concrete în etapa următoare. Aș lua de aici ideea valoroasă și oportună a dezvoltării învățământului terțiar non-universitar, însă aș fi precaut cu felul și timpii în care ne angajăm să construim proiecte instituționale complet necunoscute publicului beneficiar. De exemplu, până când populația noastră interesată de studii va înțelege ce este o licență profesională, până când aceasta va fi acomodată cu dinamica pieței muncii și până când va avea o bună reputație în rândul elevilor de liceu, e nevoie de mare atenție și de un management bun al riscurilor. Nu vrem să înființăm ceva care să fie asimilat de public cu un fel de ”școală profesională” a învățământului superior. Învățământul profesional și tehnic preuniversitar este el însuși într-o situație extrem de problematică….

Evident că redenumirea a ceva nu îi schimbă esența. Noi am mai avut colegii universitare de 3 ani, chiar de câteva ori în istoria contemporană a învățământului și, datorită proastei poziționări și proastei gestionări, de multe ori au produs mai multe probleme și inechități, decât beneficii.

Edupedu.ro: Realizarea acestor colegii, care să le dea apoi absolvenților dreptul să meargă la facultate, “la ciclul de licență filiera profesională”, va da șanse reale de acces pe piața muncii elevilor sau reprezintă doar o gură de aer pentru fabricile de diplome?
Lucian Ciolan: În România, dacă ne uităm la situația de acum, toate universitățile (și nu sunt deloc puține) au aceeași misiune, toate vor să facă același lucru, deși este evident că nu sunt capabile. Toate vor cercetare avansată, toate vor educație și formare profesională de bună calitate, toate vor implicare socială… Dacă aceste universități deja existente își vor adăuga în portofoliu încă o ”funcție”, aceea de a face astfel de colegii sau filiere profesionale de licență, o sa fie un non-sens complet. Dar raportul nu precizează, la acest moment, că așa se va întâmpla. Cred că diversificarea funcțiilor și a structurilor educaționale trebuie să vină ”la pachet” cu asumarea realistă și onestă, de către fiecare instituție, a acelor misiuni și funcții de care e cu adevărat în stare. Sistemele de asigurare a calității și mai ales finanțarea nu mai pot trata pe toata lumea la fel…. Dacă distribuim egal resursele și așa puține, nu vom avea niciodată performanță în nimic. Doar supraviețuire pe principiul ”salatei cu de toate”.

Edupedu.ro: Cum comentați propunerea de flexibilizare a accesului în cariera didactică, așa cum prevede fără prea multe detalii raportul?
Lucian Ciolan: Principiul este extrem de important și de bine-venit. Cu o condiție: să înțeleagă toată lumea că ”teaching is a higher education profession”, cum spune și directiva europeană, iar accesul la predare e condiționat de 2 competențe la fel de importante: stăpânirea domeniilor pe care urmează să le predai și, mai ales, stăpânirea pedagogiei, a teoriilor și practicilor învățării specifice domeniilor, vârstelor etc. Nu există predare de calitate fără cunoștințe solide de pedagogie. Așa cum nu vrem să ne trateze un medic care nu a studiat medicina, la fel nu ar trebui să vrem să le preda copiilor noștri un profesor care nu a studiat profund pedagogia. Cred că ar fi bine să citim această propunere și ca pe o flexibilizare a compoziției și structurii normei didactice, ca pe o flexibilizare a normei didactice. Flexibilizarea accesului nu înseamnă că poate preda oricine, orice. E invers: toți copiii pot învăța orice dacă cel care predă deține cunoștințele pedagogice necesare.

Rep: Poate fi realizată o salarizare diferențiată a profesorilor, dar numai în funcție de rata de angajare și de promovabilitatea elevilor? Un element în funcție de care poate fi făcută această diferențiere este evaluarea de la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a, care nu este însă menționată în raport.
Lucian Ciolan: Salarizarea diferențiată, dacă se face (și cred că e bine să se facă) trebuie să ia în considerare performanța. Iar performanța este un concept compozit, care nu se poate reflecta într-o singură dimensiune, eventual într-o măsurare indirectă. Rezultatele elevilor, dacă le luăm ca și criteriu, la ce le raportăm? La performanța absolută (cât de aproape sunt elevii mei de nota / calificativele / punctajele maxime?), sau la valoarea adăugată (cât de mare e progresul, cât de consistentă e distanța parcursă de elevii mei în procesul în care i-am însoțit?). Nu poți plăti mai bine un profesor de la liceul de elită X doar pentru că lucrează cu cei mai buni din oraș și toți au medii foarte mari la evaluări. Să nu uităm că avem de stimulat profesorii ”nevăzuți” din rural, care încearcă să recupereze decalajele uriașe față de urban, profesorii care predau în comunități dezavantajate și reușesc să scoată copiii din ghetoizare etc. O salarizare diferențiată care să fie și corectă necesită un sistem clar de management al performanței. Implementarea unui astfel de sistem necestită pregătire și ceva investiții în faza inițială. Nu se poate face de mâine, pentru că va scrie cineva asta într-o lege…

Edupedu.ro: Care sunt elementele greșite sau imposibil de pus în practică / care sunt elementele bune pe care le-ați identificat în viziunea președintelui pentru educație?
Lucian Ciolan: Aș zice în viziunea asumată de președinte, nu în viziunea președintelui. Eu am fost unul dintre numeroșii participanți la grupurile de lucru care au încercat să contribuie la creionarea acestui proiect. Mai mulți colegi din Universitatea din București, din Facultatea de Psihologie și Științele Educației au adus, cred, contribuții notabile, alături de ceilalți, la dezvoltarea acestui proiect. Nu mă voi referi la niciun element de conținut, pentru a spune acum, avant la lettre, ca e bun sau că nu e bun. Spun doar că, pentru a ajunge la ceea ce denumeam o strategie comprehensivă a dezvoltării sistemului național de educație din România, consultarea publică largă este doar o (mică) parte a procesului. În toată lumea strategiile nu se fac prin referendum sau prin consultări reprezentative. Prin astfel de demersuri se identifică problemele, nevoile, se prioritizează eventual. Strategiile se fac de experți, de specialiști. Mi-ar fi plăcut la lansarea proiectului, la prezentarea diverselor componente, să aud vorbind și un specialist în domeniul educației, un profesionist în educație: erau mulți în sală. Da, educația e treaba tuturor. Dar proiecțiile strategice și politicile publice ale educației sunt treabă de înaltă expertiză. Presupun că, după finalizarea exercițiilor de consultare, se va trece la o muncă bazată mai mult pe știință și mai puțin pe opiniile maselor largi de oameni. Încă o dată: consultările sunt fundamentale, sunt un instrument fundamental al vieții democratice. Și e foarte bine că au avut loc. Dar expertiza în educație trebuie să intervină mai amplu în etapele următoare.

Edupedu.ro: Ce estimați că se va întâmpla cu acest Raport?
Lucian Ciolan: Eu sunt specialist în politici educaționale, nu în forecast. Raportul, proiectul, au reușit un lucru extraordinar de important: au reușit să aducă și să țină educația în atenția publică, în discursul public, într-o manieră pozitivă, nu negativă. Și deja președintele poate să spună că și-a îndeplinit o misiune. Așteptările sunt însă mai mari: în ciuda diveselor contra-argumente pe care le aduc unii, sistemul nostru de educație funcționează de mulți ani de zile fără o strategie clară de dezvoltare. E într-un blind walk, într-o improvizație aproape generalizată. În acest moment nu știu dacă proiectul România educată poate acoperi acest deficit. În mod sigur, nu în etapa și în forma în care se află azi, dar azi e doar într-o etapă.

Eu și colegii mei de la UB – Facultatea de Psihologie și Științele Educației credem în România educată. În anul 2014, în prefața unei cărți a unui mare pedagog danez, a cărei traducere am inițiat-o, noi lansam această sintagmă: România educată, cu multă speranță și cu câteva idei… Apoi am transformat asta într-un proiect de propunere strategică preluat de Academia Română și foarte curând a început și proiectul Președinției, pe care l-am încurajat și l-am susținut. Sper ca acest raport să nu rămână un raport. Pentru că România educată are nevoie de mai mult, de mult mai mult.

Citește și: