RAPORT: Alocația de stat pentru copii este cu 12% mai mică decât era în 1989, în timp ce pensia netă este cu 67% mai mare

Alocația de stat abia atinge nivelul de 88% față de cuntumul pe care acest transfer social îl avea în anul 1989. Informația apare în cel mai recent raport despre Starea Socială din România, făcut de Institutul pentru Calitatea Vieții al Academiei Române. Calculele specialiștilor arată că niciodată după anul 1989 până în prezent alocația pentru copii nu a mai ajuns la nivelul dinainte de Revoluție.

Numărul copiilor care primesc alocație a scăzut continuu, față de anul 2012, potrivit datelor Ministerului Muncii, ajungând de la 3,76 milioane de beneficiari de alocație de stat în luna octombrie 2012 până la 3,56 milioane de beneficiari în octombrie 2018.

Alocația de stat: cât valorează de fapt aceasta

Cea mai recentă majorare a alocației de stat pentru copii a fost decisa în luna iunie 2015, când cuantumul alocației a crescut de la 42 la 84 de lei pe lună. De atunci nu s-a mai luat nicio altă măsură de creștere a acestui sprijin oferit copiilor.

Alocația înainte de 1989 era definită și stabilită prin Decretul 410/1985, era diferențiată în funcție de veniturile familiei și reprezenta ca valoare între 8 și 10% din salariul mediu. La vremea aceea, cuantumul alocatiilor ajungea la 3,1% din PIB.

Cele mai recente date de la Ministerul Muncii arată că suma plătită în octombrie 2018 pentru alocații a fost de 346.606.844 lei. Această sumă înseamnă, raportată la PIB-ul pe 2018 de 949,5 miliarde de lei, doar 0,04% din PIB. Ca valoare, alocația pentru copii reprezintă azi 3,14% din salariul mediu net (2655 lei/lună în 2018).

Dacă s-ar aplica aceeași regulă acum, raportată la salariul mediu net din 2018 (estimat la 2655 lei/lună) alocația ar trebui să fie (8-10% din salariul mediu net) undeva între 213 și 265 de lei/lună.

• Ce ”alocații” primesc copiii în celelalte țări din Europa și cum am ajuns pe ultimul loc din UE la transferurile sociale pentru copii și familie.

Nu același lucru se poate spune despre creșterea pensiei medii nete. Potrivit autorilor, din 2008 creșterea acestui transfer social a depășit valoarea pe care o avea în 1989, crescând până în 2016 cu peste 67%.

Autorii raportului comentează evoluția pensiei în felul următor: ”Probabil că presiunea socială a vârstnicilor, accentuată mai ales în perioadele de alegeri, a fost factorul care a frânat o politică și mai dură de menținere a pensiilor la un nivel și mai scăzut”.

O altă comparație interesantă este cea făcută prin raportare la coșul minim  decent și la coșul minim de subzistență. Minimul decent de viață era asigurat doar în 1989 pentru o familie de 4 persoane (părinții și 2 copii) cu 2 salarii minime și 2 alocații pentru copii. În 2015, acestui tip de familie i se asigura doar 75% din venitul minim decent de viață. 

În 1989 acest tip de familie depășea cu mult minimul de supraviețuire. În perioada tranziției, situația materială se înrăutățește și doar în 2015 reușește să se apropie de nivelul minim de supraviețuire, fără încă a-l depăși. Aceste date duc la o concluzie importantă: în întreaga perioadă, salariul minim nu este
un factor de scoatere din sărăcie. El nu asigură un nivel decent de viață, decât în 1989 și 2016, notează autorii raportului citat.

FOTO: Kelly Sikkema on Unsplash