“Mai ales la politicieni, vedem că problema se pune în următorii termeni: dar cum o să recupereze materia? cum o să ajungă în viață fără capitolul de derivate de ordin II? Răspunsul meu: nu contează! În preuniversitar nu este atât de important ce faci, ci cum înveți să gândești”, a declarat pentru Edupedu.ro coordonatorul lotului național de olimpici la Matematică, Radu Gologan. Acesta s-a declarat de acord cu decizia președintelui Iohannis de închidere a tuturor școlilor până în septembrie, dar a avertizat că în mediile defavorizate “trebuia să li se pună părinților la dispoziție măcar minimul necesar ca să îi învețe pe copii să citească, să scrie și să aibă câteva idei. Aici este problema”.
Președintele Klaus Iohannis a anunțat ieri, 27 aprilie 2020, că toate școlile, grădinițele și universitățile rămân fizic închise până în septembrie, din cauza pandemiei, și că învățarea continuă online până la începutul vacanței de vară.
Contactat de Edupedu.ro, Radu Gologan, profesor la Universitatea Politehnica București, președinte al Societății de Științe Matematice, medaliat cu argint la Olimpiadele Internaționale de Matematică din 1970 și 1971, a declarat că “în comunitățile sărace trebuie să se implice neapărat cineva. Trebuie găsit un înlocuitor al școlii clasice, astfel încât copiii să nu fie analfabeți, măcar atât: să știe să citească, să scrie, să folosească cardul, să știe când semnează un contract, sunt lucrurile minimale, chiar dacă ei formal vor rămâne cu 2-3 clase”.
Rep: Care este opinia dvs. cu privire la decizia anunțată definitiv de ieri, 26 aprilie, de închidere a școlilor, grădinițelor și universităților până în septembrie?
Radu Gologan: Aici sunt complet de acord cu marea majoritate a dascălilor care au apreciat această măsură. Nu se putea să aducem copiii în școală, până să știm că suntem aproape curați. Riscurile ar fi foarte mari.
Vă povestesc amintirile mamei mele, din timpul războiului. În ’44, când erau bombardamente, bunicul meu a dus fetele la Bran, pentru că în aprilie s-a închis școala și s-a reluat în septembrie ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Mama povestea: așa bine ne-am simțit atunci, aveam cărți, am citit și a fost o perioadă de creștere și cultivare acasă extrem de bună.
Rep: Deci suntem ca într-o situație de război, însă contextul epidemic de acum face imposibilă reunirea familiei, ieșirea copiilor afară, joaca cu ceilalți copii. Ce se întâmplă acum cu copiii din medii defavorizate sau din familii în care toată lumea lucrează online?
Radu Gologan: Și aici trebuie puțin reglată situația, cu accesul afară. După data de 15 mai sper că vor găsi căile ca oamenii să circule liber cu mare atenție.
Și este această problemă din mediile foarte defavorizate, unde copiii ajung analfabeți. Trebuia să li se pună părinților la dispoziție măcar minimul necesar ca să îi învețe să citească, să scrie și să aibă câteva idei. Aici este problema.
La fiica mea cea mică, în clasa I, toți copiii sunt excepțional susținuți de părinți, intră în fiecare zi cu învățătoarea online și nu neapărat ca să facă lecții, ci să discute, să se vadă, sunt lucruri care îi fac să se simtă împreună.
În comunitățile sărace trebuie să se implice neapărat cineva. Trebuie găsit un înlocuitor al școlii clasice, astfel încât copiii să nu fie analfabeți, măcar atât: să știe să citească, să scrie, să folosească cardul, să știe când semnează un contract, sunt lucrurile minimale, chiar dacă ei formal vor rămâne cu 2-3 clase.
Pandemia asta a adus în față niște lucruri la care noi nu ne-am gândit: instrumentele digitale și păstrarea unor relații între persoane cu mare grijă, curățenia care va trebui introdusă peste tot cu mare mare putere și prin decizia autorităților.
Rep: Pe de altă parte, vedem celelalte state europene care nu au luat încă o decizie finală cu privire la școală și care încearcă redeschideri fie numai în anumite școli, cu copii care vin pe rând, pentru ore mult mai puține, în anumite condiții. De unde este diferența aceasta de abordare?
Radu Gologan: De multe ori, mai ales la politicieni, vedem că problema se pune în următorii termeni: dar cum o să recupereze materia? cum o să ajungă în viață fără capitolul de derivate de ordin II?
Răspunsul meu: nu contează!
În preuniversitar nu este atât de important ce faci, ci cum înveți să gândești. Dacă citești 2 romane bune care îți vor marca toată viața, este mai important decât derivata, pe care o poți învăța după. Să avem în vedere că școala produce în primul rând gândire și avansare în societatea modernă. Nu contează ce lipsește din lista clasică a capitolelor din literatura științifică.
În lume, politicienii nu sunt în general dintre cei care gândesc așa, ci dintre cei pe care școala nu i-a îndrăgit foarte tare și pentru ei e foarte important să transmită: să se facă școală, din care să nu lipsească nimic!
Rep: Care este următorul pas obligatoriu de făcut de Ministerul Educației?
Radu Gologan: Următorul pas obligatoriu ar fi să simplifice pe cât posibil tot ce înseamnă legătura rezultatelor copiilor cu cei care au de decis situația școlară a unui copil. Este momentul acum să fie simplificată procedura pentru Evaluarea Națională și pentru Bacalaureat, să fie făcută suplă și rapidă. Poate ne ajută virusul să simplificăm și briocrația. Dacă ne trebuie tot zeci de raportări și tabele, ar fi nenorocire. Să aibă o echipă bună de informaticieni care să facă toate comunicările foarte suple, inclusiv examenele profesorilor și transferurile.
Mai încolo găsite și modalități, dacă virusul nu mai este atât de puternic, tabere cu copii, verificați, mai ales cei din zone defavorizate sau zone urbane aglomerate care au stat închiși în case foarte mult timp.
Și soluții acum, dacă se ridică starea de urgență, niște parcuri foarte bine dezinfectate în care copiii să poată merge între anumite ore și cei care îi păzesc să stea departe.
Rep: În ceea ce privește digitalizarea învățământului, restanță de 10 ani deși legea prevede din 2011 realizarea unui portal cu lecții înregistrate astfel încât fiecare profesor și elev să aibă la dispoziție soluții oricând, de ce nu vedem un astfel de portal, încă? Poate fi sus până în în septembrie?
Radu Gologan: Există chiar persoane care pot face lucrul ăsta foarte bine, nu neapărat cele cu care s-a lucrat până acum. Cunosc persoane care sunt în stare singure să facă o platformă. Două persoane au făcut tot softul și toată organizarea și derularea digitală a olimpiadei internaționale de matematică de la Cluj din 2018, unde totul a fost digitalizat. Copiii au dat examenele pe foi, dar automat s-a scanat tot, s-a transmis către corectori, lideri, juriu.
Rep: E momentul ca pentru septembrie să fie aplicate legile deja promulgate care prevăd reducerea numărului de elevi la clasă și reducerea numărului de ore de școală?
Radu Gologan: E momentul să se înceapă, dar pentru asta ar trebui și o legislație paralelă care să rezolve problema dascălilor, pentru că de asta se transformă toate legile care sunt bune în ceva care este folosit politic. În momentul în care se reduc orele, marea masă a profesorilor se gândesc la orele lor. Dar pot fi găsite soluții: profesorul nu trebuie neapărat să predea cât prevede norma acum sau pot preda și alte discipline.
O altă întrebare este ce facem cu olimpiadele? Olimpiada Internațională de Matematică rușii au anunțat că au mutat-o la finalul lunii septembrie. Dar cum alegem noi lotul? Noi îi vom face una dintre propuneri doamnei ministru să folosim lotul de anul trecut, care întâmplător nu a avut niciun copil de clasa a XII-a, pe de altă parte încercăm să îi mulțumim pe copiii pasionați de matematică și să organizăm olimpiada. Chiar dacă ministerul nu mai vrea nimic, noi încercăm să facem, Societatea de Științe Matematice din România cu companiile care s-au coagulat să facem online.
Rep: Numeroși profesori acuză Ministerul că nu a trimis decât canale prin care ei pot comunica cu copiii, dar nu și exemple concrete de lecții digitale, care le sunt cerute acum. Sau de ce nu a pus la punct o platformă pe modelul celei din Republica Moldova, unde oricine să găsească fără să se logheze lecții video înregistrate, pe fiecare clasă în parte.
Radu Gologan: E foarte greu să impui în ultimul moment niște platforme. O astfel de platformă, de obicei, nu este folosită de profesori. La Politehnică, spre exemplu, folosesc acea platformă în totalitate doar cei care au folosit-o un an de zile. Eu folosesc din ea foarte puțin, pentru că eu am folosit alte soluții în timpul anilor.
Se poate face o astfel de platformă digitală, dar nu foarte repede. Și este bine că nu li se impune profesorilor să folosească doar o anumită platformă, pentru că în locurile unde directorii care au dat dovadă de exces de zel au introdus obligativitatea unei singure platforme au ajuns profesorii să se plângă că muncesc mult mai mult decât în trecut.
Să nu transformăm predarea online într-o ură a copiilor față de lecțiile on-line. De multe ori se plâng că lucrează mult mai mult decât înainte. Trebuie să fie un instrument și ludic, și transmițător de informații necesare pentru educație. O lecție de o oră online cu toată clasa este foarte obositoare. După o oră, fiica mea era foarte obosită, nu mai voia să facă nimic. Este mare agitația la ora online, toți vor să vorbească.
Aș vrea să se facă mai scurte, 45 de minute, care să fie urmate de tema și un copil mic să nu muncească mai mult de o oră pe zi.
La clasele mari, am văzut la soția mea la clasele a VIII-a și a XII-a copiii lucrează foarte bine și foarte mult. Și la mine, la studenți, am predat la studenți din anul I în timpul anilor. Cei care vin din țări străine din nordul Africii au făcut școli tehnice și au dat BAC C sau D, deci fără multă matematică, deci sunt sub copiii români la matematică și greu progresează. Dar dându-le teme online de 2 ori pe săptămână și discutând cu ei, progresele sunt mult mai mari și ei lucrează singuri. Cred că pentru că în general, la orele clasice, toți studenții nu sunt obișnuiți să fie atenți 2 ore. În momentul în care tu îi transmiți nu toată lecția, ci 2 pagini în care să aibă o lecție, vede că are un exemplu concret și progresează. Dacă ia acasă tot cursul, poate că îi copleșește.
-
NOTĂ: Campania #solidaritateCOVIDedu este un proiect al Edupedu.ro susținut de Fundația eMAG
-
Stakeholderii care cred în educație și vor să se alăture inițiativei #solidaritateCOVIDedu sunt invitați să ne scrie pe comunicare@edupedu.ro
-
Conținutul editorial este dezvoltat de echipa Edupedu.ro și nu reflectă opiniile și viziunea sponsorilor noștri
Citește și:
Ioana Nicolescu
Virgil Iordache
Mihai Peticilă
G4Media.ro
Costin Ionescu
Diana Ghimiși
3 comments
Minunat articol! Multumim
Si da! Sunt de acord cu ce spune domn’ profesor: e momentul cel mai potrivit sa se gandeasc serios la reducerea numarului de elevi in clase!!! In loc de 4 clase sa zicem cu 30 elevi putem foarte bine 6 clase cu 20 elevi. Astfel nici reducerea nr ore la clase nu ar mai fi catastrofala pentru normele didactice la profesori! Mai greu va fi pt ciclul primar unde va fi nevoie de mai multi invatatori! Si pus biciul pe primarii sa rezolve problema spatiului cat mai rapid!
Eu înțeleg perfect de ce țin ai noștri politicieni cu dinții de școala clasică: doar au coșmaruri în fiecare noapte cu acel π R² care a dat jos o mare duamnă, hahaha!
Ce folosire card, ce calcul matematic rapid, doar de aia are omu’ telefon de milioane.
Ministerul educației a adunat – de-a lungul timpului – tot felul de trăsniți care nu mai călcaseră prin școlile clasice de mult, probabil din copilărie. Acolo e musai să ai oameni ce au predat și la sat (în vârful muntelui), și dascăli din marile orașe, de la grădiniță, trecând prin școala primară, gimnaziu și liceu. Altfel e ca și cum ai convoca extratereștii să gestioneze criza rachetelor din Cuba din ’62. Le-ar lua și lor, săracii, o tsâră de timp până să învețe alfabetul uman, până să activeze întoarcerea în timp, iar apoi să proceseze toate informațiile despre conflict.