Numele meu este Vlad Ștefan Barbu, sunt conferențiar universitar de matematică la Universitatea din Rouen, Franța. În decembrie 2016 am fost ales prin concurs unul dintre cei 17 membri ai Consiliul Național de Statistică și Prognoză a Învățământului Superior (CNSPIS), un organism consultativ pe lângă ministerul Educației (www.cnspis.ro).
- Textul de opinie prin care profesorul Vlad Ștefan Barbu protestează față modul de stabilire a componenței actualului CNSPIS a fost primit pe adresa redacție@edupedu.ro. Opiniile exprimate aparțin autorului.
Am aflat de concursul pentru CNSPIS din întâmplare (un amic bibliotecar mi-a trimis un email cu call-ul respectiv), am aplicat, chiar dacă toți prietenii îmi spuneau că îmi pierd vremea, că lucrurile sunt aranjate dinainte, etc. Spre surprinderea tuturor, am fost ales membru al CNSPIS. Am triumfat atunci în fața tuturor amicilor mei cârcotași, le-am râs în față, spunându-le că în România lucrurile s-au schimbat, că eu, un necunoscut, am fost acceptat în urma unui concurs, pe criterii obiective fără nicio „pilă”. Însă mă înșelam amarnic; urma să-mi dau seama abia după mai bine de 5 ani.
În 2018 a avut loc o nouă alegere a consiliului, în urma căreia am fost ales din nou prin concurs membru al CNSPIS. Mandatul tuturor membrilor CNSPIS a încetat pe data de 13 martie 2022.
Pe parcursul acestor ani, colaborarea în sânul CNSPIS a fost excelentă. Am avut astfel șansa să cunosc o parte din colegii implicați direct în deciziile din diverse universități, colegi care își dedică timpul și energia pentru ca universitățile lor să funcționeze cât se poate de bine. Împreună am colaborat eficient, de cele mai multe ori în subcomisii, pentru a răspunde diverselor întrebări și a face față provocărilor care au apărut de-a lungul acestor ani.
Fără niciun concurs, pe data de 14 martie 2022, a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 250 ordinul Ministrului Educației nr. 3364/2022 din 10 martie 2022 care stabilește compoziția noului CNSPIS. Toate acestea fără niciun concurs, doar cu o simplă numire a noilor membri, în stilul pur al vremurilor pe care le credeam de mult apuse, ale tovarășului Stalin și acoliților săi. Vă mulțumim, domnule tovarăș ministru!
În acest nou consiliu, toți foștii membri sunt numiți din nou, mai puțin două persoane: dna Prof. Adela Socol (de la Universitatea „1 decembrie 1918″ din Alba Iulia) și subsemnatul Vlad Ștefan Barbu (mandatul altor doi colegi se terminase înainte). Dna Prof. Adela Socol este înlocuită cu dl Prof. Valer Daniel Breaz (rector al aceleiași universități). Doar subsemnatul este dat la o parte pur si simplu. Probabil era important pentru dumneavoastră, domnule ministru, să eliminați din CNSPIS singurul “element” din acest consiliu care nu era afiliat la nicio universitate aflată sub oblăduirea dumneavoastră și care risca să aibă o privire exterioară asupra sistemului. Sau, ceea ce ar fi și mai trist: poate pur și simplu aveați nevoie de un loc în plus în consiliu și l-ați obținut pe calea cea mai simplă, „un șut în … ”.
În două cuvinte: este sfârșitul unei epoci. A unei epoci unde exista o încercare de democratizare a deciziilor din învățământul superior. În 2016, când am fost ales în CNSPIS, transparența era (cu siguranță) incompletă; dar era un început. Acum s-a terminat, am revenit în alte timpuri, se pare dragi domnului tovarăș ministru al Educației.
Răposatul coleg și mentor, dl Prof. Gheorghe Oprișan, director al catedrei Matematici II de la Universitatea Politehnica din București, unde am activat timp de trei ani, obișnuia sa-mi spună, când mă înflăcăram cu varii ocazii: „Ești naiv, domnule Barbu”! Din păcate, regretatul meu coleg are dreptate și acum: am greșit când am crezut că „lucrurile s-au schimbat în România”. Nimic nu s-a schimbat: decidem cum vrem, fără nicio transparență, nu contează niciun efort, nu există nicio prețuire pentru nimic. Toată lumea mi-a spus ca nu pot să mă implic în viața academică din Romania, că totul e blocat, că totul se face așa cum știm „la noi”, că nu există un interes pentru competența românilor din diaspora și pentru ceea ce ei pot aduce în țară ca viziune de normalitate a diverselor sisteme (toți acești colegi avuseseră experiențe nefericite în România). Eu le-am spus că nu, că lucrurile s-au schimbat, că nu mai este „ca înainte”. Din păcate, ei au avut dreptate. Și eu am greșit.
Ați câștigat, domnule ministru, vă felicit! Pentru moment puteți să faceți ce vreți cu sistemul de învățământ superior din România, nu mai există nicio graniță. Numiți oamenii ca în anii ’50, treptat eliminați chiar și micile semne de progres și normalitate pe care le puteam vedea în ultimii ani.
Dar să știți. Eu sunt singur acum când vă scriu acest mesaj. Dar știu că România nu sunteți dumneavoastră sau cei care guvernează țara precum o faceți dumneavoastră, după metode pe care le credeam apuse. Știu că România este mai mult decât o clică de hoți și sunt convins că, pentru a-l cita încă o data pe răposatul meu coleg, eu acel „naiv domnul Barbu”, voi avea dreptate în cele din urmă. Am convingerea că drumul învățământului superior din România spre o normalitate europeană este altul decât cel pe care ni-l trasați dumneavoastră și sunt convins că dumneavoastră nu vă aflați pe acel drum.
Foto: Vlad Stefan Barbu/captura webtv.utc.fr
__________
Consiliul Național de Statistică și Prognoză a Învățământului Superior (CNSPIS) este un organism consultativ al Ministerului Educației și are ca atribuții principale elaborarea și actualizarea permanentă a indicatorilor de monitorizare a învățământului superior și prognoza evoluției acestuia, în raport cu dinamica pieței muncii.