Programul Masa caldă în realitate: criză de personal, dezinteres din partea ministerului, condiții greu de îndeplinit. Interviu cu Mircea Bertea, directorul Colegiului Pedagogic Cluj-Napoca, unde Masa caldă se aplică de 3 ani

Proiectul prin care se acordă o masă caldă de prânz elevilor se confruntă cu nenumărate probleme, susține într-un interviu pentru Edupedu.ro Mircea Bertea, directorul Colegiului Național Pedagogic „Gheorghe Lazăr”, Cluj-Napoca. Acesta spune că „cine a gândit programul Masa caldă în școli nu s-a gândit şi la cum îl vor aplica școlile. Au lăsat pe seama autorităților locale și a școlilor să se descurce. (…) Habar n-au avut inițiatorii și habar nu au nici acum, la a treia ediție (desi au triplat numărul de școli!) cine suntem, ce facem si ce probleme avem noi ca școală în proiect”. Colegiul Național Pedagogic din Cluj este în Programul-pilot de la înființarea sa, din 2016.

Declarațiile vin în contextul în care ministerul Educației se pregătește să lanseze programul Masa caldă pentru anul calendaristic 2020 în 150 de școli, față de 50 câte erau până acum în programul pilot început în 2016, după ce a pus în dezbatere publică proiectul de hotărâre de guvern care prevede asta. Potrivit declarațiilor vicepremierului Raluca Turcan, programul Masa caldă ar urma să fie unul generalizat, în toate școlile din România.

Edupedu.ro: Aplicaţi Programul Masa caldă gratuită la şcoala la care sunteţi director încă din primul an al proiectului-pilot. Cum e aplicarea în realitate?

Mircea Bertea: Întrucât este un program care, cel puțin la inițierea lui în toamna lui 2016, promitea foarte mult, un program cu posibile implicații complexe în viața școlii și a sistemului de învățământ preuniversitar din România, vă propun să abordăm metodic acest subiect. Altfel spus, să începem cu începutul lui, apoi să-i facem o minimală/parțială analiză SWOT și, în final, să vedem dacă mai e loc sau dacă mai avem cuvinte și argumente (și ce fel de cuvinte și argumente) și pentru concluzii.

Iată, ce știam în toamna lui 2016 despre acest proiect:

”Având în vedere situaţia identificată la nivelul sistemului educaţional preuniversitar de creştere rapidă şi alarmantă a numărului de elevi aflaţi în situaţie de eşec şcolar şi a numărului elevilor care abandonează şcoala, situaţii direct corelate cu condiţiile climaterice şi de mediu defavorabile, s-a impus necesitatea adoptării Programului-pilot de acordare a unui suport alimentar pentru preşcolarii şi elevii din 50 de unităţi de învăţământ preuniversitar de stat. Acest program a fost adoptat prin OUG nr. 72/2016 și aprobat prin Legea nr. 92/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 327/2017.

Conform ordonanţei, începând cu data intrării ei în vigoare şi până la sfârşitul anului şcolar 2016-2017, pe perioada desfăşurării activităţii didactice, preşcolarilor şi elevilor din 50 de unităţi de învăţământ preuniversitar de stat, denumite în continuare unităţi-pilot, li se acordă, cu titlu gratuit, un suport alimentar, constând într-un pachet alimentar sau într-o masă caldă pe zi, în limita unei valori de 7 lei/beneficiar, inclusiv taxa pe valoarea adăugată. La cererea motivată a părinţilor, formulată în scris şi înregistrată la secretariatul unităţii de învăţământ în care este înmatriculat elevul, preşcolarii şi elevii care, din considerente de natură medicală, culturală sau religioasă nu pot beneficia de pachetul alimentar/masă caldă vor beneficia de produse alimentare adecvate situaţiei acestora, în limita valorii zilnice menționate.

Suportul alimentar constă, după caz, într-o masă caldă sau într-un pachet alimentar, după cum urmează:

1. masă caldă, preparată în regim propriu, pentru unităţile de învăţământ în care există cantină cu avize de funcţionare, înregistrată sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, şi spaţiu adecvat de servire a mesei;
2. masă caldă, în regim catering, pentru unităţile de învăţământ în care nu există cantină pentru prepararea în regim propriu, dar în care există un spaţiu de servire a mesei sau un alt spaţiu amenajabil în acest scop, produsele alimentare fiind depozitate în spaţii amenajate în care există condiţii adecvate de manipulare şi depozitare, la temperaturi adecvate, care să poată fi monitorizate şi controlate;
3. pachet alimentar, pentru unităţile de învăţământ în care nu există nici cantină şi nici spaţiu amenajabil în scopul servirii mesei, produsele alimentare fiind depozitate în spaţii amenajate în care să existe condiţii adecvate de manipulare şi depozitare, la temperaturi adecvate, care să poată fi monitorizate şi controlate.

Dreptul de a primi zilnic, pe perioada cursurilor, conform structurii anului şcolar, suportul alimentar îl au numai elevii prezenţi la cursuri. Suportul alimentar nu se acordă pe perioada vacanţelor sau a altor zile declarate prin lege ca zile nelucrătoare. Procedura de atribuire a contractelor de furnizare a pachetelor alimentare sau a mesei calde se organizează la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale şi se stabileşte potrivit prevederilor legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice”.

Că ar fi posibil să facem parte dintre cele 50 de școli-pilot bănuiam dinainte de apariția ordonanței, pentru că se discutase la nivelul ministerului despre necesitatea introducerii în program și a unor licee și colegii pedagogice, nu pentru că ele ar fi fost școli defavorizate, ci pentru că aveau cantine funcționale autorizate și internate școlare ale căror elevi proveneau în majoritate din mediul rural sau erau elevi bursieri ai statului român, originari din Republica Moldova. Prin urmare, am primit vestea cu interes, apreciind că e nevoie de asemenea programe, nu numai pentru zonele defavorizate, ci pentru școala românească în general. Cel puțin noi l-am perceput initial ca o pregătire a pilotării trecerii la programul școlar tradițional (cursuri între orele 8 și 14 sau 15), la programul școlar european, organizat între orele 9 și 17, adică la un after school generalizat și gratuit, cu intenții și programe de învățare în sensul bun al cuvântului, nu așa cum se face acum (cu concursul tacit al primăriilor și inspectoratelor școlare și cu nepăsarea senină a Ministerului Educației) în unitățile de învățământ din micile și din marile orașe ale țării, ”privatizând-se” ilegal școlile de stat și încălcându-se flagrant codul de etică profesională al cadrelor didactice. Sunt convins că sunteți de acord că mutatul orelor pe bani de acasă la școala unde predai și cu aceiași elevi pe care-i ai la cursurile de dimineață, fie și pentru un câștig substantial în comparație cu salariul de cadru didactic, nu este nici legal și nici onorant, chiar dacă aceste cadre didactice plătesc o sumă modică pentru spațiu (sau nu plătesc nimic!) la școală și o altă sumă la finanțe (dacă plătesc!), ca personae fizice autorizate. E aproape anecdotică, dar și dureroasă remarca prin care o tânără învățătoare, supărată că la colegiul pe care-l conduc nu se pot organiza astfel de after school-uri intens și individual lucrative, în timp ce în municipiu procedura e generalizată, ținea să sublinieze că acest gen de activitate ar trebui să fie răspunsul cadrelor didactice la salariile și pensiile speciale ale celor care ne fac legi, ne conduc sau ne judecă…Realități pe care, din păcate, le scuzăm cu seninătate, folosid binecunoscuta și naiva replică ”Dacă așa ne cer părinții…!”

Edupedu.ro: În partea cealaltă, care sunt, în opinia dumneavoastră, punctele slabe ale acestui program?

Mircea Bertea: Primul ar fi că Guvernul a făcut o propunere (generoasă și tentantă), dar nu s-a gândit la condițiile concrete de aplicare, mai precis la posibilitățile, în primul rând tehnice, de aplicare, cu deosebire pentru școlile din zonele defavorizate. Trecând la punerea lui în practică ne-am convins că programul este greu de implementat, este anevoios, presupune personal specializat în licitații, oameni pregătiți, efort financiar suplimentar (pe care trebuie să îl facă școala aplicantă), dar și un dublu sau triplu efort al forței de muncă a unităților care se ocupă de implementarea acestuia, pentru că, în primul rând, acestea nu sunt pregătite, în al doilea rând, nu au nici partea logistică, în al treilea rând, nu au nici personalul necesar. Vă dau ca exemplu școala mea, o școală care este așa cum ar trebui să fie școlile românești în secolul 21. Nu e o metaforă, nici lipsă de modestie. E vorba de un campus școlar ce integrează și o zonă verde foarte frumoasă (foto sus). Avem cămin, cantină, sală de sport, grădiniță, grupe de creșă, școală primară de aplicație, gimnaziu și liceu. Baza materială este foarte bună.

Avem o cantină ca un restaurant (foto dreapta), foarte modernă, cu o capacitate de 250 de locuri pe serie. Clasele pregătitoare sunt în corp separat de clădire, elevii acestor clase au și dormitoare, pot să doarmă la amiază, pentru a face mai ușoră trecerea de la grădinița noastră cu program prelungit la școala primară de aplicație. Și cu toate acestea, am întâmpinat serioase probleme în implementarea acestui program. Am prezentat pe larg școala noastră nu ca să ne lăudăm cu ce avem și cu ce facem, ci ca să vă puteți da seama mai bine de faptul că, dacă într-o asemenea școală, care are aproape tot ce-i trebuie, au fost probleme cu implementarea, atunci ce se întâmplă într-o localitate uitată de Dumnezeu, într-o școală dintr-un județ defavorizat, acestor școli adresându-li-se în primul rând programul (?!).

Ca să rezumăm: cine a gândit programul nu s-a gândit şi la cum îl vor aplica școlile. Adică l-au gândit doar ca idee, ca început. Au lăsat pe seama autorităților locale și a școlilor să se descurce. Poate că nici n-au fost de specialitate cei care au lucrat la această propunere de program, n-au știut ce înseamnă și ce e presupune un program-pilot, care sunt etapele și cum se evaluează și valorifică  acesta. Noi știm din pedagogie că implementarea unui proiect-pilot este un proces complex, în cadrul căruia nu se poate vorbi (cel puțin initial) de standardizare, că se pilotează programe în care există un grad mare de risc sau atunci când cerințele proiectului nu sunt foarte bine definite, că cel care propune proiectul și cei care-l implementează trebuie să știe/să prevadă problemele cărora va trebui să le facă față pe parcursul implementării, că vor trebui făcute analize de etapă și corecții optimizatoare și, în sfârșit, că promisiunile făcute beneficiarilor la inițierea proiectului-pilot vor fi îndeplinite la finalizarea acestuia. Toate acestea, tocmai pentru a minimaliza riscurile și pentru a valida soluția optimă.

Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat în acest proiect asa-numit pilot. Habar n-au avut inițiatorii și habar nu au nici acum, la a treia ediție (desi au triplat numărul de școli!) cine suntem, ce facem si ce probleme avem noi ca școală în proiect. Nici măcar de existența sau inexistența unei baze de date minimale referitoare la personalul de deservire, spre exemplu, la structura și orarul școlii. Nu au știut și nu știu nici macar efectivul real de elevi de la colegiu, desi ne lăudăm la nivel central că avem în România o bază națională unică de date în învățământul preuniversitar (SIIIR). În primul an de proiect, spre exemplu, s-au primit cei 7 lei/elev/zi doar pentru jumătate din efectivul colegiului, ceea ce ne-a obligat să oferim masa caldă gratuită doar copiilor de la grădiniță, primar și gimnaziu, fără ca elevii din cele 12 clase de liceu să beneficieze și ei de acest suport alimentar, desi ordonanța prevedea că beneficiază toți!.  Întrucât odată cu inițierea programului-pilot numărul elevilor care serveau masa la cantină s-a triplat (înainte cantina deservea doar cele 100-150 de eleve cazate la căminul-internat), ar fi trebuit să se asigure pe durata derulării programului și triplarea numărului de personal la cantină sau măcar suplimentarea lui. Nu l-a triplat nimeni, nici măcar nu l-a suplimentat. Apoi, la contabilitate: multe școli nu au contabil, mai ales în ruralul dezavantajat, la sate, sau nu au contabili care să fie în stare să facă licitațiile complexe cerute de program. Vă dați seama că școlile nominalizate în program au avut motive serioase să intre în panică, știind că își asumă o mare răspundere, nu numai financiară și culinară, dar și că vor urma controale de la igiena alimentelor/ direcția sanitară și sanitar-veterinară, prefectură, primărie, inspectorat, OPC etc. Să nu uităm apoi că nici cu părinții nu e ușor de lucrat, mai ales când e vorba de hrana copiilor! Vă întreb, când lucrurile se complică și, dacă nu ești obligat prin fișa postului să faci ceva și nici nu ești plătit pentru asta, care este reacția firescă a omului care nu este ajutat, care se simte abandonat? Desigur, va spune “nu mă complic, mai bine ies din program”. Cred că mai mult de jumătate din școlile propuse initial nici nu au intrat sau nu au performat în primul an al programului-pilot la care ne referim.

Edupedu.ro: Deci nu este un proiect integrat cum ar trebui să fie, cu autorități cu Direcția Sanitară, cu Direcția de Finanțe, cu toată lumea care să se pună la masă și să zică “acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le îndepliniți, putem să vă ajutăm noi cu aceste lucruri pentru că sunteți în comunitatea locală, pe astea trebuie să le rezolvaţi la minister”? 

Mircea Bertea: Nu! De pus se pot pune la masă, dar doar ca să manânce hrana pregătită de alții. Pe hârtie există niște referiri la autorități, la ce trebuie să facă unii, ce trebuie să facă autoritatea sanitară, dacă vă uitați în metodologia de aplicare acolo se precizează că și Direcția Sanitară ar trebui să fie implicată, dar acestea au rămas doar pe hârtie. În mod practic, autoritățile județene, autoritățile locale, dacă au vrut s-au implicat, dacă nu au vrut nu s-au implicat. Noi am avut noroc cu Primăria. Am avut mai multe întâlniri cu primarul, care ne-a ajutat, începând cu anul al II-lea de program, cu masa pentru elevii de liceu, pentru că nu aveam cum să servim masa caldă la prânz prin cantina colegiului la peste 1000 de elevi într-un timp rezonabil, astfel că masa caldă pentru cei 500 de elevi de liceu a fost asigurată prin una din cantinele primăriei și servită la cantina noastră.

Concluzionând la puncte slabe: programul a fost slab pregătit din punct de vedere al suportului financiar care a venit mereu întârziat, apoi nu s-a acordat și nu s-a gândit suportul uman, suportul logistic și nici nu am fost monitorizați și ajutați pe parcurs. De controlat, am fost controlați mereu în cee ace privește siguranța alimentelor și cum am folosit suportul finaciar primit

Edupedu.ro: Există niște rapoarte la care se face referire de fiecare dată când un nou act normativ este pus în dezbatere pentru continuarea proiectului Masa Caldă în şcoli. În nota de fundamentare este precizat că “potrivit rapoartelor și feedback-ului”, s-au înregistrat aceste date. De fapt pe dumneavoastră vă întreabă cineva ce faceți acolo, cum faceți?

Mircea Bertea: Conform metodologiilor și normelor de aplicare noi suntem obligați să transmitem rapoarte lunare, semestriale și rapoarte la sfârșitul proiectului. Personal nu cred că le citește cineva. Afirm acest lucru, pentru că, din punctul nostru de vedere, nu s-a ținut seama de propuneri, nu s-a transpus în practică în etapele următoare niciuna din cerințele și sesizările noastre. Nu s-a întâmplat nimic. De fapt și formularele de raportare sunt astfel gândite ca sa nu permită sugestii și modoficări. Singurul lucru de care s-a ținut seama a fost, după ce în urmă cu doi ani am făcut observația că 7 lei de persoană nu ajung și am rugat primăria să suplimenteze cu 3 lei/zi, și primăria ne-a ajutat, în anul următor alocația pentru suportul alimentar a fost de 10 lei pe zi/elev în toată țara. Aceasta a fost singura propunere de care s-a ținut cont, dar nu pentru că am trecut-o în rapoarte, ci pentru că am insistat personal la Minister pe acest aspect. Nici măcar de propunerea de bun-simț de a oferi masă caldă gratuită și personalului didactic și didactic auxiliar care este implicat serios în acest proces, fără a fi plătit suplimentar pentru implementarea acestui program-pilot nu s-a ținut cont. Am rămas doar cu propunerea.

Edupedu.ro: Este greu de inclus programul de servire a mesei calde în orarul școlii?

Mircea Bertea: Da. Pentru că aceasta ar presupune să schimbăm orarul și să avem, ca în Vest, între 12:00 şi 2:00, sau poate 2:30, pauză, în așa fel ca cele 4-5 serii de câte 200 de elevi să poată servi masa. Vă dați seama, aici ar trebui să meargă totul ca pe bandă rulantă. Am încercat să facem un astfel de orar cu pauză de masă pentru liceu, dar n-au fost de acord elevii și părinții, pentru că asta însemna să aibă cursuri până la 4:00-5:00 după-amiază. Pe de altă parte, dacă oferim masa pentru 500 de elevi de liceu după orele 2:00 sau 3:00, când ei termină cursurile, există riscul (și noi l-am simțit și am sesizat acest lucru), ca mulți să refuze să mai mănânce la ora respectivă, fie că fac naveta și se grăbesc spre casă, fie că au alte treburi, fie că nu îi interesează, colegiul fiind în proximitatea complexului Iulius Mall, loc mult mai tentant pentru tineri după ora 15 a zilei decât spațiul școlii!

Edupedu.ro: Deci, cu cât se prelungește mai mult, cu atât îi scade eficiența?

Mircea Bertea: Exact. Există riscul scăderii eficienței. E păcat să se asume riscul risipirii de fonduri și bunele intenții pe școli care, ori nu au nevoie de acest program, pentru că nu sunt școli defavorizate (Cum e cazul Liceului ”N. Bălcescu” din Cluj-Napoca, inclus în acest an pe lista triplată a școlilor ce vor beneficia de masa caldă gratuită, desi e liceu de centru, cu copii din lumea bună a Clujului!), ori nu pot aplica programul, tocmai pentru că sunt defavorizate. Observația și riscul sunt valabile și la colegiul pe care-l conduc unde programul se justifică doar pentru elevii de la internat. Mai avem apoi noi românii obiceiul să întârziem mereu, în sensul că programul a început de fiecare dată cu două-trei luni (sau mai multe) întârziere. Este aceeași situație și acum. În luna ianuarie nu am oferit masa caldă gratuită și nici nu credem că o vom putea face prea curând, pentru că nu avem încă asigurat nici suportul financiar și nici baza legală pentru a începe.

FOTO: Mircea Bertea/pedacj.ro