Un sondaj recent realizat de o elevă la un liceu din Ploiești, Bianca Mirică, ridică o întrebare care poate fi considerată esențială pentru viitorul educației literare în România: avem nevoie de scriitoare în programa de Bacalaureat, dominată până acum exclusiv de autori bărbați? Potrivit rezultatelor după analiza răspunsurilor la chestionarul la care au răspuns 252 de tineri, elevi de liceu sau deja absolvenți, diversitatea vocilor literare, în special includerea autoarelor femei, este esențială pentru a oferi o perspectivă mai completă și relevantă asupra literaturii.
- „Elevii nu contestă importanța operelor tradiționale, ci vor o revizuire a modului în care acestea sunt predate,(…) unele scene sau unele idei promovează concepte care nu mai rezonează cu standardele și valorile morale ale societății contemporane”, spune Bianca Mirică, elevă în clasa a XII-a și autoarea sondajului, într-un interviu pentru Edupedu.ro.
Cercetarea elevei de la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Ploiești vizează o problemă din educația literară din România: absența totală a autoarelor femei din programa pentru examenul de Bacalaureat la limba și literatura română.
Potrivit rezultatelor (documentul poate fi descărcat mai jos din articol), tinerii intervievați au fost conștienți de acest dezechilibru, mulți dintre ei marcând prin răspunsuri importanța diversificării curriculei prin introducerea de texte scrise de femei.
„Colectivul de elevi, cel puțin cei care ne-au răspuns nouă la consultare, sunt foarte conștienți de absența autoarelor femei din programa de bacalaureat și realizează cât de important este să începem să studiem astfel de texte la școală”, spune Bianca Mirică în interviul pentru Edupedu.ro, redat complet mai jos în articol.
Ea explică faptul că programa de Bacalaureat include exclusiv autori bărbați, precum Mihai Eminescu, Liviu Rebreanu și Marin Preda, ignorând complet contribuțiile literare ale femeilor. Potrivit datelor colectate de Mirică, 98% dintre respondenții chestionarului pe care l-a aplicat au afirmat că în operele pentru Bacalaureat există atitudini discriminatorii față de personajele feminine, iar 97% au susținut că includerea autoarelor femei ar face curriculumul mai echilibrat și ar contribui la o educație mai incluzivă.
De asemenea, 93,7% dintre elevi au declarat că programa actuală promovează o imagine incorectă a personajelor feminine, perpetuând stereotipuri de gen care nu mai corespund valorilor contemporane, se mai arată în document.
Elevii nu contestă importanța operelor tradiționale – aceștia cred că trebuie să le fie oferite mai multe perspective, subliniază Bianca. Cercetarea sa nu propune eliminarea textelor clasice, ci o revizuire a modului în care acestea sunt predate, însoțită de introducerea unor texte scrise de autoare femei care să completeze imaginea literaturii române.
Câteva din exemplele din document sunt Elena Văcărescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Lucia Demetrius, Gabriela Adameșteanu, Herta Muller, Sofia Nădejde, Ana Blandiana, Ioana Pârvulescu, Nora Iuga, Otilia Cazimir, Magda Isanos, Cella Serghi, Magda Isanos, Ștefania Velisar Teodoreanu, Martha Bibescu, Doina Ruști, Simona Popescu, Rodica Ojog-Brașoveanu, Tatina Țîbuleac.
- „La nivel macroscopic, prezența aproape exclusivă a scriitorilor bărbați nu poate să demonstreze complexitatea și diversitatea realităților sociale și culturale”.
- „La nivel microscopic, lipsa perspectivei feminine din programa școlară destinată examenului de bacalaureat poate instiga multiple stereotipuri și prejudecăți în dezvoltarea atât academică, cât și personală a elevilor”, se mai arată în document.
Redăm integral interviul cu Bianca Mirică, autoarea sondajului:
„Reporter: Vă gândiți să trimiteți studiul la Ministerul Educației sau la CNPEE?
Bianca Mirică: Noi am discutat această problemă și cu Consiliul Național al Elevilor și ne-am dori să înaintăm acest studiu și către Ministerul Educației și comisiile care se ocupă de aprobarea programelor școlare pentru examenul de bacalaureat.
Reporter: Spuneți-ne despre studiu, câți ați participat la el?
Bianca Mirică: Studiul este redactat de mine. A fost făcut de clubul nostru de lectură, redactat integral de mine și am utilizat practic platforma noastră ca să realizăm și consultarea cu publicul și să obținem practic o părere concretă a elevilor și a absolvenților de liceu despre situația actuală cu programa școlară de bacalaureat din România. Am realizat și o consultare cu aproximativ 300 de tineri, la nivel național, din toată România.
Reporter: Și ce a reieșit? Care ar fi liniile principale pe care că le considerați voi importante și pe care vreți să le scoateți în evidență și să le spuneți mai departe Ministerului?
Bianca Mirică: Colectivul de elevi, cel puțin cei care ne-au răspuns nouă la consultare, sunt foarte conștienți de absența autoarelor femei din programa de bacalaureat și realizează cât de important este să începem să studiem astfel de texte la școală. Și asta mi s-a părut mie oarecum surprinzător, pentru că această problemă a mai fost abordată în trecut, dar nu cu un impact atât de semnificativ și nu mă gândeam că atât de multă lume este conștientă de absența vocilor feminine din programa de bacalaureat și asta a fost o surpriză plăcută.
În același timp aș vrea să subliniez și faptul că mi-am dorit să redactez și o serie de recomandări pentru autoarele femei care ar putea fi incluse în programa școlară din ideea că ele sunt accesibile și pot să integreze și alte perspective în educația elevilor și să o facă mult mai incluziv decât ceea ce avem la momentul actual.
La gimnaziu sunt câteva texte scrise de autoare în programa nouă. Noi avem programa «veche», programa tradițională pe care au folosit-o chiar și părinții noștri la examenul de bacalaureat, oarecum puțin modificată pentru că acum câteva promoții se dădea la bacalaureat Hortensia Papadat-Bengescu și noi nu o mai susținem în cadrul examenului de absolvire a liceului. Însă la gimnaziu am observat că există tendința de a integra și texte scrise de autoare, avem, dacă nu mă înșel, Ioana Pârvulescu, Ana Blandiana, chiar și Otilia Cazimir. Sunt, pe programa făcută pentru noile generații, incluse și alte texte decât cele din canonul tradițional.
Reporter: Acum încă se mai lucrează la acele programe de liceu. Înțelegem că vreți să atrageți atenția să fie luate în considerare și la liceu?
Bianca Mirică: Da, exact. Ne-am dori să avem un spectru mai larg de perspective literare, cel puțin în materia de bacalaureat. Și eu în studiu am inclus și ideea ca, în cadrul orelor de limbă și literatură română, să se pună accent pe modul de predare al operelor din canonul tradițional. Am accentuat și ideea aceasta – că nu putem sub nicio formă să contestăm valoarea pe care operele tradiționale o au pentru literatura română, dar în același timp sunt unele scene sau unele idei care promovează concepte care nu mai rezonează cu standardele și valorile morale ale societății contemporane. Vreau să zic că și în cadrul orelor de limbă și literatură română cadrele didactice trebuie să-și dezvolte un stil care să le explici elevilor ce este bine și ce se întâmplă rău în aceste opere tradiționale.
Reporter: Cu alte cuvinte, nu vreți să se elimine aceste opere tradiționale?
Bianca Mirică: Nu, ele sunt importante. Sunt menționate și în cadrul studiului, că ne dorim practic adăugarea unor texte scrise de autoare femei pentru a întregi practic experiența educațională a elevilor și ca să se formeze din mai multe puncte de vedere, nu doar din punctul acesta de studiere a operărilor scrise exclusiv de autor bărbați.
Reporter: Ce exemple de opere aveți în acest sens?
Bianca Mirică: Eu am menționat în studiu«Patimi», de Sofia Nădejde, mi se pare o operă care poate fi cu ușurință introdusă în programa școlară de bacalaureat. De asemenea, de la Hortensia Papadat-Bengescu, de la Cella Serghi cu «Pânza de păianjen», Ana Blandiana, cred că am menționat și Simona Popescu. M-am orientat oarecum și către nume de autoare contemporane și am încercat practic să îmbin trecutul și prezentul în redactarea acestor aceste liste de autoare femei care pot fi incluse în programa școlară.
Reporter: Referitor la ce spuneați înainte, la acele opere care sunt tradiționale și nu mai reflectă în totalitate realitatea de astăzi, simțiți nevoia unor adăugiri din partea profesorilor, de explicații?
Bianca Mirică: Da, cel puțin un exemplu de bază pe care îl ofer în acest context este opera «Ion». Cu siguranță este un roman care are o valoare incontestabilă și avem foarte multe de învățat despre stilul lui Liviu Rebreanu, despre realitatea în care a trăit acesta. Dar există acolo niște scene, cel puțin scenele în care persoanele feminine sunt puse într-o lumină foarte nefavorabilă pentru ele și scenele în care personajele masculine sunt pur și simplu superioare doar pentru că sunt personaje masculine. Acolo aș vrea eu cel puțin – și consider necesar – să se intervină cu o explicație mult mai actuală a rolurilor personajelor în roman și să se exprime ideea că nu este în regulă să profiți de statutul tău, indiferent de sexul tău, chiar dacă recunoaștem în același timp că opera a fost scrisă acum foarte mult timp.
Reporter: Respondenții sunt din mai multe orașe din țară. Sunt și din mediul rural?
Bianca Mirică: Avem chiar și din zone rurale, da, ceea ce a fost din nou o surpriză plăcută. Pentru că fiind un subiect atât de controversat, oarecum, pentru că și noi, când am realizat consultarea aceasta, am primit bineînțeles și păreri care se opuneau introducerii autoarelor firmei în programa de bacalaureat, a fost o surpriză plăcută să știu că chiar și elevii din mediul rural recunosc nevoia imediată de a modifica programa prin adăugarea autoarelor femei.
Reporter: Cu profesorii la școală ați vorbit despre acest aspect?
Am vorbit în general despre perspectiva feminină în literatură, dar sunt puțini profesori – și asta am observat pe parcursul abordării acestui subiect – care chiar includ autori femei în listele facultative de lecturi pentru elevi. Adică, într-adevăr, dacă ai noroc să discuți la clasă despre chestia despre perspectiva feminină în literatură, da, ești un elev un pic privilegiat din punctul acesta de vedere, dar cu siguranță se pot face modificări și cu siguranță, dacă tot începem să promovăm acest subiect, vom ajunge la un echilibru între perspectiva feminină și perspectiva masculină din programa școlară.
Reporter: Dar cum vedeți dvs. această perspectivă feminină, adică cu ce credeți că vine în plus față de cea masculină?
Bianca Mirică: Eu consider că este foarte important să învățăm despre experiențele umane și din perspectiva unei femei, pentru că eu, citind romanele autorilor canonice, am observat tendința aceasta de a construi personajele feminine după o anumită tipologie. Și acest lucru mi se pare mie puțin defavorabil pentru elevi, pentru că niciodată nu putem să spunem că o anumită persoană este într-un anumit fel, mai ales în acest context când personajul feminin este construit chiar de un bărbat. Și de aceea susțin introducerea autorilor femei în programa școlară, pentru a prezenta experiența umană și din prisma vocilor feminine.
Legat de romanul «Moromeții», eu m-am referit [în studiu] la ideea promovată de familie patriarhală și rolul superior pe care Ilie Moromete îl deținea în universul narativ față de celelalte personaje feminine. La fel și în «Baltagul», m-am referit și la faptul că însăși personajele feminine dezvoltă anumite atitudini nefavorabile și discriminatorii raportate una la cealaltă și am și comentat o scenă semnificativă, chiar atunci când erau promovate astfel de mesaje.
Reporter: Credeți că profesorii vor fi receptivi?
Bianca Mirică: Cred că cu siguranță cheia spre succes și spre avansare în domeniul educației este și adaptarea la nevoile moderne și actuale ale elevilor și cu siguranță dacă acest subiect continuă să fie promovat și explicat în rândul tuturor persoanelor, se va se va câștiga o anumită deschidere, o deschidere mult mai amplă către introducerea autoarelor în programa școlară, chiar și din prisma cadrelor didactice.
(…) Eu anul acesta voi susține examenul de bacalaureat. Redactarea acestui studiu chiar a fost o pregătire temeinică pentru susținerea examenului de bacalaureat, întrucât mă ajuta să înțeleg mai bine chiar și curentele literare care sunt foarte importante pentru dobândirea cunoștințe lor esențiale pentru examenul de limbă și literatura română. Dar în același timp am putut înțelege mai bine și contextul în care au fost scrise operele și ce influență au dobândit autoarele feminine în formarea spațiului cultural din România.
Mi-aș dori foarte mult să fie mult mai accesibil acest subiect tuturor persoanelor implicate în sistemul educațional și să se înțeleagă nevoia de a introduce astfel de texte și de opere în formarea educațională a elevilor.
Studiul a fost un proces amplu de informare și pentru mine și mai ales că informațiile sunt destul de limitate despre autoarele femei din parcursul cultural din România. Așa că a fost destul de dificil să adun toate aceste informații la un loc, dar nu imposibil. A durat undeva la patru luni. Eu am început redactarea efectivă a lucrării în mai și am terminat-o în septembrie, la începutul lunii, dar procesul de documentare a început chiar și înainte de redactarea efectivă a lucrării.
Reporter: Vă gândiți să propuneți și autoare străine?
Bianca Mirică: Și acesta este un aspect foarte important și chiar susțin promovarea literaturii universale în educația din România. Dar, din nou, aici trebuie să fie făcută încă o astfel de documentare amplă, să se analizeze concret operele și posibilele autoare care ar putea fi introduse în program.
Reporter: Credeți că ar putea exista un fel de rezistență și dacă da, unde și cum ar putea fi întâmpinată?
Bianca Mirică: Cred că un principal motiv care ar fi ar putea fi adus împotriva acestei acestui demers este faptul că cu siguranță va exista un volum mai mare de lucru din partea elevilor. Trebuie să pregătești un număr mai mare de opere pentru examen, dar în același timp cred că această experiență ne-ar putea responsabiliza, ne-ar putea ajuta să deprindem cunoștințe noi, abilități noi și să devenim mai empatici și să realizăm practic toate circumstanțele din jurul nostru, să avem o imagine cât mai completă”.
DOCUMENT DESCARCĂ Studiul „Lipsa autoarelor femei în programa școlară pentru examenul de bacalaureat din România. Importanța includerii perspectivei feminine în curriculumul literar abordat în învățământul liceal”:
Citește și:
Programele în vigoare pentru examenul de Bacalaureat 2024, publicate de ministerul Educației. Cei 17 autori de studiat la Limba română / Descarcă listele de conținuturi pentru probele scrise, competențe digitale și de limbi străine
G4Media.ro
Redacția
25 comments
Din păcate este doar o formă romanescă de “wokism” finanțată sau nu de cineva interesat să producă aceste dezbateri.
Literatura română nu este plină de stereotipuri.
Pur și simplu reflectă realitatea istorică a vremurilor prezentate.
Adevărul despre situația femeii și a bărbatului în acele vremuri.
E adevărat de asemenea că autoarele femei au fost neglijate, poate chiar ocolite dar din păcate nici nu avem autoare remarcabile care să poată concura cu operele deja cunoscute.
Aceași situație este însă în toată Europa unde ca și la noi autoarele femei sunt foarte puține sau insuficient promovate.
Soluția?
Introducerea treptată a unor opere contemporane DAR plecând tot de la calitatea operei nu de la sexul autorului.
Da. ce sa-ti spun, alta stingista demolind stereotipurile de demult. Cit se crede de speciala!
Distruge “stereotipul” femeii ca femela a speciei homo sapiens doar ca sa-l inlocuiasca cu stereotipul dronei de consum – femela speciei nenaturale care ne-a inlocuit la virful lantului trofic: corporatia. Rezultatele acestei uniri impotriva firii se si vad, acuma e numai inceputul.
Un studiu binevenit. Poate ne indica însă autoarea studiului și cine l-a finanțat. “follow the money”, ca tot e la moda limba engleză.
Partea proasta pentru doamna Mirica e ca acum vreo 70-80 de ani erau niște studii asemanatoare care remarcau ca autorii proletari erau subreprezentati fata de cei burghezi în manuale. Și Mihail Eminescu a fost înlocuit cu Theodor Neculuță. Pentru a corespunde “valorilor contemporane”.
Ceea ce nu transpare din studiul prezentat e care ar fi acele “valori contemporane”. As dori sa vad opinia autoarei studiului acesta și peste 50 de ani, după ce va fi trecut nițel prin viață.
🙂 Intr – o carte cu jocuri matematice pt gradi…. baietii sunt puși să numere mașinutele, fetele obiectele de vesela … cred că nu despre asta vb studiul , părerea mea, ci e un exemplu concret de ce pt tinerii de azi aceste lucrări arhaice nu mai sunt relevante… cred că aici nu era cazul să fie jignita.. autoarea studiului….. dar, ok…. dovada că atinge bine subiectul este tocmai reacția de negare vehementa! Bravo ! și cred că edupedu are in sfârșit o știre relevanta pt o generație … care vrea sa gândească altfel, nu in stereotip :))
mie știrea ac mi-a plăcut… o iau că pe i veste bună!
văd că au comentat la acest articol în proporții egale și femei, și bărbați.
femeile și-au formulat părerea despre subiect.
bărbații au zis că femeile trebuie să meargă la cratiță (aaaa… pardon, la munca câmpului și pe șantier), că EduPedu e nașpa că publică părerea unor neavenite, și că dacă cercetătorii (indiferent de sex) din România au alte treburi decât să facă cercetare, mai bine nimeni să nu își dea cu părerea pe nicio temă. :))) Cam asta e nivelul in România:)))
Nimeni nu mai citește – este o exagerare grosolană.
Altfel, nu prea înțeleg răspunsul dvs la răspunsul meu.
Puteți pune TOATE cărțile din programa de bacalaureat astfel încât să intre doar cele cu autor femei, dar nu schimbă baza: nu se mai citește în România. Era o constatare amară, dar adevărul e adevăr. Așa că toată zbaterea asta e fără obiect.
https://www.euronews.ro/articole/11-milioane-de-romani-nu-au-citit-nicio-carte-in-ultimul-an-n-au-timp-sau-nu-sunt
https://www.urban.ro/romania-statistici-carti/
https://romania.europalibera.org/a/o-treime-dintre-romani-citesc-obiceiuri-lectura/33099396.html
Sunt doar primele 3 rezultate de căutare, există mult mai multe și toate afirmă același lucru: nimeni nu citește. Și în particular, nu carte românească. Cei care deschid o carte aleg cărți de ”self-help”, care nu-s în niciun caz literatură. Puținii rămași mai deschid câte-o carte tradusă (nu le pasă acelor autori de problema reprezentării femeilor în România modernă). Și se mai cumpără (puțin) cărți de început (cu multe poze) pentru copiii de vârstă mică.
Cei din școală citesc doar forțați, și majoritatea doar comentariile, ca să ”treacă” la examene. Dincolo de asta, nu-i interesează. Nu mai citesc nici măcar articolele de ziar, fie și online.
Mai pe scurt, discutăm despre foarte puținele excepții, câțiva copii interesați de un subiect pe care nu-l văd în programe, iar restul sunt… masă inertă.
tot nu m-ați convins! eu citesc! toți prietenii mei citesc. toți copiii prietenilor mei citesc. și părinții mei și ai prietenilor mei citesc! fiica mea învață la o școală de cartier, și învățătoarea și apoi profesoara de română le-a dat o mulțime de cărți să citească și citește și ea, citesc și colegii ei, copii de toate felurile. Discută despre cărți, merg la bibliotecă, intru in camera după o oră de culcare și o găsesc citind langa lampa. aud de la fiica mea replici pe care nu le-am auzit la colegele mele de la facultatea de litere pe care am urmat-o acum 20 de ani! : “am auzit colegii spunând că au plâns după ce au terminat o carte, de dorul personajelor, dar mie nu mi se întâmplase până acum”. e absurd să spui să nimeni nu citește și să dai apoi un număr oarecare de oameni care NU citesc. daca acel studiu este corect, înseamnă că restul citesc, zic. 11 milioane nu au citit, poate celălalta jumătate da.
și oricum nu despre asta era vorba în articol. și dacă elevii și elevele de azi ar citi doar comentariile și doar pentru note, contează enorm dacă comentariile sunt despre țărănci violate ca sa se căsătorească Ion cu ele pentru bani și Ana zice merci și despre Ela care e o piti superficială sau sunt și despre femei diferite cu alte valori și interese. că poate de-aia e spațiul ăla de comentarii plin de bărbați penibili care invită femeile “la locul lor”, că mamele le erau ca in cărțile de școală și nu au pus mâna pe nicio femeie și își închipuie că așa sunt toate :)))
”Eu citesc. Toți prietenii mei citesc” – drept care nu se poate, TOȚI CITESC. Vă aflați într-un cerc de persoane privilegiate care-și permit luxul de a cumpăra cărți (sau acces la o bibliotecă largă) și nici nu vă dați seama că vă aflați într-o echo chamber.
Evident am exagerat și eu – deși am lăsat loc pentru excepții. Ba chiar am lăsat loc și pentru grupulețele direct interesate (școli unde prima grijă a elevilor e învățătura, nu ce mănâncă azi sau dacă au bani de întreținere în familie – copiii săraci nu sunt feriți de problemele zilnice ale părinților).
Faptul rămâne – nu se cumpără și nu se citește carte în țara asta. Iar dacă se cumpără/citește, nu se citește carte românească (dincolo de cărțuliile pentru copii) ci traduceri care mai de care mai bune (sau rele) ale unor cărți de consum din literatura de masă a altor țări.
Cât despre cartea școlară… elevilor nu le place să citească. De ce? Poate e de vină cartea aleasă, poate e de vină atitudinea elitistă a părinților (unii, foarte puținii care se asigură că ai lor copii chiar deschid o carte din când în când) care le spun că autorii sunt prea perimați iar ideile din cărțile respective sunt prea învechite, poate că părinții (majoritatea) nu-i îndeamnă pe copii să citească și în general au o atitudine disprețuitoare față de orice înseamnă școală (ei au ”șkoala vieți”). Drept care elevii nu le mai citesc, pentru că n-ai nevoie de prea mult efort pentru a ”trece” la română, în clasă sau la examen.
Puteți schimba programa oricât doriți, puteți înlocui toate cărțile de acum cu altele noi, din care cel puțin jumătate scrise de femei, vor rămâne necitite și elevii vor învăța tot comentarii. N-au timp de citit, există nenumărate surse de distracție care să le ocupe timpul. Și atât.
Au ajuns toate neauzitele sa aiba pareri. De ce mai avem certatori si oameni calificati in acest sens? Chiar asa oricine isi poate da cu parerea legat de programa de bac?
Legat de egalitate, o astept sa vina sa faca egalitate si la munca de santier, prin depozit la marfa sau sa traga la munca campului alaturi de fermieri.
Am ajuns de rasu plansu!!
Stereotipurile nu se regasesc doar in inexistenta autoarelor in programa. Personajele feminine din operele prezente in programa sunt construite dupa stereotipuri din secole demult apuse. Da, asta e literatura noastra de pana in 1945, tributara acestor conceptii, dar se pot gasi in literatura contemporana, in completare, si opere cu alte perspective asupra femeii decat femeia-obiect in toate ipostazele sale (ale obiectului – obiectul dorintei, obiectul proprietatii, obiect de decor…)
Stereotipuri de mult apuse… din romane clasice. Adică dintr-o altă eră, când existau alte reguli. Existența acestor stereotipuri este perfect valabilă, în contextul operei respective, și n-ai cum să le ocolești.
Sunt curioasă dacă în literatura clasică a altor țări apar alte stereotipuri și dacă se oprește cineva din studiatul operelor clasice pe motivul stereotipiei. Hai să nu sărim calul, totuși. Nici nu prea avem multe contribuții recunoscute valoric între cărțile moderne, să o spunem pe-a dreaptă. Dincolo de cercurile literare sofisticate, cărțile autorilor femei în care se vorbește despre feminitatea modernă lipsesc cu desăvârșire. (Trăim într-o societate extrem de conservatoare, indiferent de ce cred unii din buricul Bucureștiului. Pentru prea multe femei din țară, realitatea romanelor clasice continuă să fie realitatea prezentă.)
nu știu ce să zic. De exemplu în literatura clasică rusă avem Bulgakov, Dostoievski, Cehov, Turgheniev, iar femeile din cărțile lor sunt de multe ori femei memorabile, cu temperamente diferite. Literatura reflectă și ea, săraca, nivelul țării în care e scrisă. România a fost mulți ani și probabil încă este o țară de grobieni :))) Dacă ne dorim să nu mai fim, am putea și noi să studiem alte opere, nu doar pe cele scrise în România.
Comparați un fost IMPERIU cu o țară făcută din bucăți, efectiv, cu viteze de dezvoltare diferite, dar care, mai important, a/au fost dintotdeauna stat/e vasale, doar de foarte curând independente (din 150 de ani de independență oficială, putem scădea cei 45 de ani de comunism în care doar independenți n-am fost).
Mai mult, comparați un imperiu militarist, cu cuceriri și cu o istorie vastă și bogată, cu un stat (sau trei provincii) care se laudă cu faptul că au avut o economie bazată doar pe agricultură în cea mai mare parte a existenței sale și cam asta e tot. N-am cucerit pe nimeni, nu suntem ”bătăioși” (nici măcar nu ne-am apărat constant pe noi…), nu avem oameni educați în masă decât după venirea comunismului (înainte educația avea costuri prohibitive pentru majoritatea populației, după, indiferent de inteligență, prioritari erau doar cei din ”clasa muncitoare”) – cam CE fel de opere literare vă așteptați să fie create în condițiile astea? Suntem cei ce suntem.
Literatura reflectă într-adevăr nivelul țării, iar România (întreagă sau pe bucăți) a fost dintotdeauna o țară săracă cu câțiva oameni bogați. Dacă găsiți o mașină a timpului, poate vă întoarceți în acele epoci în care femeile nu scriau literatură și le îndemnați să ne lase ceva opere care să aibă valoare și să poată fi utilizate pentru subiectele de bacalaureat!
De fapt, poate nici nu-i nevoie. Mergeți ACUM în Moldova, prin unele zone, sau prin Teleorman și Călărași… Au nevoie doar de un impuls, sunt sigură, ca să înceapă să scrie literatură de calitate, și apoi sigur vom avea de unde alege!
presupun că aveți dreptate. dar dvs ați întrebat dacă în alte țări se opresc oamenii din studiat literatura doar pentru că în trecut lumea era plină de stereotipuri care azi nu ne mai convin. dar în alte literaturi nu e chiar ca la noi. în alte culturi au existat și scriitori vizionari, profunzi, care nu au văzut oamenii atât de bidimensional cum i-au văzut cei mai mulți scriitori români. Dacă România e sub-evoluată (și este) din multe puncte de vedere, și în alte domenii nu cred că ne limităm la a studia doar ce a fost descoperit sau dezvoltat de români, nu văd de ce ar trebui să ne limităm in cazul literaturii. merge un curs de literatură română de un an, că oricum nu avem mari opere. apoi se pot studia cărți clasice scrise în alte literaturi.
@Mihaela
Se pot studia cărți clasice din alte literaturi…
Sigur că da. Doar că pentru a înțelege ce se întâmplă acolo e nevoie ca elevul să aibă măcar o vagă impresie a zeitgeist-ului în care se întâmplă acele lucruri. Ori elevii noștri n-au timp să afle mare lucru despre istoria țării lor, au o foarte neclară imagine a istoriei Europei și ZERO informații despre restul lumii de-a lungul istoriei (eventual mai știu câte ceva despre descoperirea Americii sau coloniile britanice în general, și cam atât). Nimic despre Africa (dincolo de Egipt, și cred că nici Egiptul Antic nu mai e discutat în mare detaliu prin istoria antică), nimic despre America de Sud după Columb și conquistadori, nimic despre India non-Britanică, nimic despre China, Japonia, Australia, etc (poate cei cărora le plac anime-urile devin mai interesați de culturile asiatice, dar dincolo de ei… nimeni).
Așa că puneți-i să citească Mizerabilii și să înțeleagă de ce e importantă cartea respectivă (n-au nicio idee despre ce se întâmpla în Franța în vremea respectivă, insurecția din 1832 nu e pomenită pe nicăieri în istoria modernă învățată de elevii români, n-au niciun reper istoric de care să se lege). Puneți-i să citească Shakespeare și se vor plânge că limba e de lemn (din nou, niciun context, și nici o oarecare maturitate ca să ”vadă” dincolo de text). Puneți-i să citească Romanța Celor Trei Regate și vor fi total pierduți în spațiu.
Dați-le să citească Jocurile Foamei și veți obține în sfârșit o reacție… dar cred că sunteți de acord cu mine că JF nu sunt parte din literatura de valoare.
A fost odată ca niciodată, pe când eram copil în școală primară și apoi gimnazială – aveam liste de lecturi de vacanță din literatura românească și universală pe care noi chiar le citeam, deși nu se predau/discutau în școală. Există și acum. Doar că… nimeni nu deschide acele cărți. Există TikTok, există IG, există orice altceva online mult mai interesant decât o carte, pentru elevii noștri. Și prea puțini părinți cărora le pasă cum își petrec copiii lor timpul liber.
Cred ca mai trebuie tinut seama de un aspect, mai pragmatic, care explică cu un grad mai mare de probabilitate lipsa autorilor femei din programă.
Un rol important al învâțământului instituționalizat este legarea copiilor de stat. Altfel, ratezi sa inoculezi naționalismul viitorilor cetățeni și dispare națiunea. Ca atare, programa este ținută (de acest scop) să le prezinte elevilor autorii români canonici. Ideea alegerii textelor din programă nu este ca ele să fie cât mai interesante, semnificative sau originale, ci să le spună elevilor ce autori titanici a avut nația aceasta – „să ajungeți și voi ca ei, copii! Să faceți o țară … ” (era să zic „ca soarele de pe cer”). 😁 Altfel, s-ar putea studia, la fel de bine (dpdv al ideilor) și literatură universală. Dar uite că nu se poate!
Din păcate, lista cu autori canonici n-a mai fost modificată de cel puțin 30 de ani și (din cauze istorice, corect!) a rămas supra-saturată de bărbați, cum era și acum 30 de ani.
Feministele: dați-mi, vă rog, o listă cu autoare române acceptate general ca fiind „autori canonici”. Aici este lupta voastră, să devină autori canonici, dacă vreți să fie predate în școală, pentru că selecția nu se face neapărat după valoare, ci mai degrabă după naționalism. 🤷♂️
———————
Înainte de introducerea învățământului de masă (care a dus la articularea unei conștiințe românești) oamenii nu se defineau pe ei înșiși prin etnie sau limbă, ci prin religie sau statut social. Până la 1900, oamenii se declarau în sondaje (câte s-au făcut) „creștini” prin opoziție cu „păgânii” turci sau „papistașii” din Ardeal. Treaba cu „românași și româncuțe” a apărut odată cu învățământul.
Bianca Burța Cernat*
bravo, Bianca! Felicitări pentru studiu! Lucia Demetrius și Gabriela Adameșteanu sunt preferatele mele 🙂 și Jeni Acterian! nu mai știu ce se studiază azi prin școli, dar dacă se studiază jurnalele și memorialistica, ar trebui să fie inclusă și Jeni Acterian.
În afară de faptul că aproape toate cărțile din programă sunt scrise de bărbați, și personajele feminine în rol principal sunt puține, și mai bine te lipsești de ele :))) și acum mă bântuie Tofana, din Patima roșie. Mă bântuie de asemenea și violuri diverse din cărțile lui Eliade sau Rebreanu. Îmi imaginez că dacă o tânără fată ar crede că viața e ca in cărțile din programa școlară, ar avea o viziune foarte sumbră asupra realității..
Bianca Cernat are o carte interesantă despre literatura marginală, Fotografie de grup cu scriitoare uitate
Nu vă faceți griji despre efectele citirii cărților clasice scrise de autori bărbați, nu le citește nimeni (cu două-trei excepții, evident.) După cum nimeni nu va citi cărțile scrise de autori femei.
Toți citesc sau învață pe de rost comentariile, pentru că ele aduc punctele la examene, și acolo se termină erudiția literară a sutelor de mii de elevi care dau acele examene.
Nimeni nu mai citește (sunt studii serioase, făcute pe costuri cu cartea și date legate de cine cumpără acele cărți – suntem printre ultimii în Europa în funcție de numărul de cărți cumpărate anual per persoană). Bibliotecile, cu excepția celor din orașele foarte mari, nu mai au bani pentru carte nouă, așa că nu ajută. Poate că ar ajuta un partid al piraților și prin țara asta, că dacă e interzis cititul poate li se trezește apetitul pentru lucruri interzise… Altfel, slabă speranță.
Altfel, da, bine-ar fi să mai introducem și ceva autori feminini, că nimeni nu e extaziat de romanele Hortensiei Papadat-Bengescu. Pe de altă parte… Poate nici la Rodica Ojog-Brașoveanu n-ar trebui să ajungem. Sau o să aveți subiecte de bacalaureat despre motanul Mirciulică.
La obiect, totuși – NICIO tânără fată nu-și închipuie că viața e ca în romanele clasice, pentru o femeie. Din păcate, MULTE tinere fete își închipuie că viața e ca în Insula Iubirii sau Mireasa. Nu fiți naivă, doamnă. Dac-ați mai luat contact cu adolescenții, sunteți conștientă că realitatea e sumbră și nu se anunță vremuri mai bune nici de aici înainte.
deci ar fi bine să se introducă autoare, dar probabil pentru profesoare, că elevii nu citesc. și dacă citesc, nu cred ce citesc, cred ce văd la televizor:)) am înțeles bine ce susțineți?
Nu, doamnă dragă. Ar fi bine să se introducă, doar că efortul e futil. Chiar dacă ați avea de unde alege (și nu aveți), nimeni nu va citi aceste cărți, indiferent despre ce sunt și ce mesaj poartă. Cu foarte puține excepții, fetele noastre de liceu au cu totul alte preocupări decât studiul condiției femeii în România zilelor noastre – cele care provin din familii sărace sau la limita sărăciei (și sunt multe, mult mai multe decât vă închipuiți, cei care trăiți în cele două-trei orașe foarte bine dezvoltate ale țării) își caută evadarea în povești cusute cu ață albă, în care vine Făt Frumos și le salvează din mocirlă ca să le ducă într-un palat unde vor avea o viață fericită. Mai ”clasic” ca asta nu veți găsi nicăieri. Nici una – nici măcar d-ra cu studiul de mai sus – nu își caută valorile și adevărurile vieții într-o carte aleasă doar pentru că are autor o femeie.
Să nu credeți că băieții de vârsta liceului sunt mai grozavi. Visul lor e să facă bani (repede și ușor), să aibă o femeie frumoasă lângă ei (o virgin-mother-whore, evident), cu care să se mândrească la fel cum se mândresc cu mașinile germane la ultima mână pe care și le cumpără imediat ce iau permisul și dincolo de asta.. mai vedem. Evident sunt destule excepții, dar mult prea mulți, mai ales cei care vin din familii sărace, nu au niciun ideal dincolo de cele materiale.
Dacă nu ați văzut asta până acum, probabil nu aveți prea multe tangențe cu masa elevilor români, sau cunoașteți doar cazuri atent selecționate, pe la vreo școală din centrul orașului, unde intră doar elevi bine susținuți de familie și cu ceva speranțe pentru viitor, care n-au nevoie să se gândească la bani.
Hai ca e buna. Face un elev un studiu in scoala si gata e bun. Sa tinem cont de el. Nu mai sunt bune studiile făcute de cercetatori, după reguli științifice, pe esantioane corecte, dezbatute. Fiti si voi (edupedu) mai selectivi la stiri.
În România nu există cercetare nici pe subiecte mai dramatice. Așa că așteaptă tu până va apărea un studiu despre literatura română făcut după reguli științifice, pe eșantioane corecte (de cărți? :)))
Până atunci, unele chestii se văd cu ochiul liber, s merită discutat despre ele.
“Un sondaj recent realizat de o elevă la un liceu din Ploiești, Bianca Mirică, ridică o întrebare care poate fi considerată esențială pentru viitorul educației literare în România”
Si va mai mirati ca nu va ia nimeni in serios.. Nu am de gand sa pierd timpul comentand astfel de baliverne, dar sa stiti ca nu va faceti o favoare scriind tampenii.