Meditațiile sunt soluția care a „înflorit” după ce scopul educației s-a transformat, în ultimul timp, în obținerea unei diplome, constată Radu Gramatovici, conferențiar la Facultatea de Matematică și Informatică a Universității din București (FMI-UB). Profesorul a spus într-o emisiune la Radio Guerilla că ceea ce se „învață” în urma meditațiilor este superficial și dat uitării odată ce trec examenele.
„Cele mai multe meditații se fac ca să iei examenele, nu ca să înveți ceva”, a comentat profesorul, în discuția de la radio cu Theodor Paleologu, în emisiunea „Metope”.
Iar Radu Gramatovici a continuat: „ceea ce înveți ca să iei aceste examene este o învățare superficială care dispare când ai trecut de examenele respective, într-un timp foarte scurt, de unde și denumirea aceasta pe care o dau eu, de «dopaj»”.
„Este ca un drog pe care îl iei, are un efect și apoi te trezești și nu mai știi nimic”, a subliniat profesorul de la Facultatea de Matematică și Informatică a UB.
- Amintim că pe 1 februarie a intrat în vigoare Ordinul nr. 3.051 din 2024 care stabileşte obligaţiile profesorilor de a completa declaraţiile de interese că nu meditează elevii de la clasă.
- În luna martie, secretarul de stat din Ministerul Educației Florian Lixandru a spus că în opinia sa meditațiile sunt o modă dar și o necesitate „în anumite situații”. El s-a referit la situațiile când profesorul de la clasă nu poate lucra separat cu elevii care fac performanță. Lixandru mai spune referitor la meditațiile de la clasele primare că „este vina părintelui care practic vine și întreține un astfel de fenomen” – detalii aici.
Redăm fragmentul integral mai jos:
„Theodor Paleologu: Dumneavoastră ați scris și despre industria meditațiilor. Acolo nu mai este minimul efort, ci este un fel de dopaj, spuneați dumneavoastră. Iar eu cred că lucrurile acestea sunt legate, pentru că e vorba de o problemă structurală a sistemului educațional care favorizează pe de o parte industria imposturii despre care am vorbit și de pe cealaltă parte dopajul.
Radu Gramatovici: Da. Bineînțeles că există cauze comune. Și cauzele sunt în primul rând în starea precară a sistemului educațional. Eu cred că acolo e și soluția. Eu văd acest demers de [tip] educațional. Cu niște metode mai umoristice, dar un demers educațional care să acopere un gol și niște carențe ale sistemului formal educațional. Meditațiile din punctul meu de vedere au înflorit în primul rând din cauza modului în care noi valorificăm educația.
Pentru că educația din ce în ce mai mult este văzută ca un sistem care produce diplome, diplome care pot fi obținut în urma unor examene și evaluări, nu în urma învățării, ci pur și simpli a luării acestor examene și a depășirii examenelor în sine și atunci evident că totul se concentrează pe chestiuni formale care sunt alimentate inclusiv prin acest mod, adică meditații.
Cele mai multe meditații se fac ca să iei examenele, nu ca să înveți ceva. Iar ceea ce înveți ca să iei aceste examene este o învățare superficială care dispare când ai trecut de examenele respective, într-un timp foarte scurt, de unde și denumirea aceasta pe care o dau eu, de «dopaj». Este ca un drog pe care îl iei, are un efect și apoi te trezești și nu mai știi nimic.
Sunt rețete. Învățăm rețete ca să rezolvăm probleme. E tot o formă de impostură. Este o impostură sistemică atunci când tu înlocuiești învățătura care ar trebui să fie scopul școlii, doar cu obținerea unor rezultate formale. (…)
Theodor Paleologu: Scopul educației este să ne facă liberi, autonomi – și moral, și intelectual, cultural, profesional. Autonomia individului este…
Radu Gramatovici: … Autonomia asta vine dintr-o anumită putere pe care ți-o dă cunoașterea. Nu poți să fii autonom doar dorindu-ți să fii autonom sau declarând «De mâine vreau să fiu autonom». Dacă nu te bazezi pe niște elemente de cunoaștere și pe obiceiul de gândire… Gândirea aceasta să fie ancorată într-un sistem de cunoaștere. Uite, noi provenim din două școli de gândire diferite. Eu sunt format ca matematician. Dvs. ca filosof.
Și eu folosesc gândirea critică și o mulțime de tipuri de gândire care au fost formate în sistemul acesta științific. Nu e vorba doar de metode în sine, de vorba cum integrezi aceste metode într-un sistem de gândire și un sistem de cunoaștere care acoperă o mulțime de aspecte. De aceea putem să ne înțelegem chiar dacă provenim din sisteme de gândire diferite. (…)”
Profesorul Radu Gramatovici a atras atenția în cadrul aceleiași emisiuni și asupra faptului că există mai multe platforme de meditații online care încearcă să suplinească predarea de la școală și combină în mod necontrolat acea învățare cu mai multe elemente de dezvoltare personală care implică și pseudoștiință, cum ar fi astrologia:
„Că tot vorbeam la început despre îmbogățirea aceasta spirituală peste noapte, ei, iată că au apărut platforme care le combină pe amândouă. Există cel puțin una care combină – poți face meditații pe programa școlară, chiar dacă ai o vârstă fragedă, că e bine să te obișnuiești cu acestea de la o vârstă fragedă, și poți să te dezvolți personal, un concept sub care intră multe… Este nemaipomenit, dar atâta timp cât nu există o măsură… Până la urmă marele aport al științei la umanitate este că introduce o măsură.
Conceptul în sine este suficient de vag încât permite să ascundă orice. Nu știu ce o fi în mintea acelor părinți care își lasă, sub aparenta dezvoltare personală, să fie expuși copiii unor idei care sunt greu de digerat și de o minte matură. E ca și cum putem foarte bine să asociem aceste practici și repet această formulă – de îmbogățire spirituală peste noapte – cu drogurile. Drogurile sunt chimice, acționează în acest mod asupra percepției pe care o avem asupra realității pe când aici sunt niște povești care acționează prin informațiile pe care le transmit și ne schimbă percepția asupra realității.
Ei, dacă la o persoană matură putem accepta că avem suficient discernământ să intrăm în diverse bazaconii – că până la urmă e dreptul nostru să facem orice atâta timp cât nu-i deranjăm pe alții, a-ți lăsa tu ca părinte copiii să fie expuși unor astfel de bazaconii este…. (…) Părinții, adulții nu-și dau seama, dar mai există un stat sau nu mai există deloc? Există niște direcții de protecție a copilului.
Până la urmă un abuz psihic desfășurat și sub forma aceasta de expunere a copiilor la niște fenomene de schimbare a modului în care percep realitatea, fiind în formare, este un abuz la fel de mare ca un abuz de alt fel pe care statul ar trebui să îl regleze într-un mod”.
Gramatovici a adăugat: „Chiar râdeam astăzi că am citit o știre despre un mare yoghin din India, deci de la el de acasă, care a ajuns să fie adus în fața instanței pentru faptul că a susținut în mod repetat că poate să vindece diabetul și alte boli cronice prin intermediul unor practici din acestea yoghine. Și eu am conchis că ar putea să vină în România pentru că nu i-ar face nimeni nimic, în România nu l-ar deranja nimeni să afirme și să practice. Nu există absolut niciun mecanism [de reglementare – n. red.] – un El Dorado al tuturor maeștrilor spirituali”.