Profesorul Liviu Papadima, pe al cărui text „Pisica mea în sala de lectură” l-au avut de analizat elevii la proba de limba română la simularea pentru Evaluarea Națională 2024, crede că subiectele au fost „îngrozitor de simple”. „Continuă să fie un mecanism mai degrabă de verificare a unor algoritmi pe care copiii îi deprind cu ajutorul meditatorilor, decât să intre în esența problemei: să fie capabili să înțeleagă ce citesc și să fie capabili să se exprime logic, bine articulat, nuanțat, dacă se poate”, a declarat Liviu Papadima, profesor la Facultatea de Litere a Universității din București, pentru DC News.
Mai relevante i se par testele PISA, care merg către fondul problemei. „Reușește elevul acela să înțeleagă ce citește, reușește să facă niște legături între elementele textului, reușește eventual să se exprime într-un mod articulat?”
Mai îngrijorătoare decât rezultatele PISA referitoare la analfabetismul funcțional au fost rezultatele referitoare la atitudinea față de școală care arată că „elevii din școala generală românească urăsc școala într-o proporție cum nu se întâmplă la nimeni altcineva. Pare să fie o întrebare care nu preocupă pe nimeni. Domnule, ce se întâmplă cu copiii ăștia? De ce ajung să urască școala?”, se întreabă Liviu Papadima.
Intervenția profesorului Liviu Papadima la DC News
Sorin Ivan: Aș începe cu o întrebare fundamentală, ce mai face pisica Bope?
Liviu Papadima: Pisica Bope își vede de treabă. E o pisică care-și ignoră total stăpânii. Nu are nicio treabă. Pe de altă parte, își are tabiet-urile ei. E foarte, foarte mofturoasă, deși a fost găsită lângă un tomberon, adusă acasă de acolo.
Sorin Ivan: Cum vi s-au părut subiectele de la această simulare la Limba și literatura română?
Liviu Papadima: E un domeniu în care mă pricep mai puțin, totuși, că o scurtă perioadă din viață am avut de-a face cu școala gimnazială, când am predat în stagiu după terminarea facultății, 3 ani.
Nefiind deprins cu standardele educației în această perioadă, în acest ciclu de învățământ, mie mi se par îngrozitor de simple. Este probabil o percepție subiectivă. Sunt foarte multe întrebări acolo cu răspunsul absolut evident. Asta nu înseamnă că am nostalgia subiectelor pe care le dădeam noi la examenul de treaptă era pe vremea aia și care erau niște chestii extrem de întortocheate și, de regulă, niște exerciții de gramatică absolut imposibile și foarte adesea discutabile sub aspectul rezolvării.
Continuă să fie, totuși, din punctul meu de vedere, un mecanism mai degrabă formal, mai degrabă de verificare a unor algoritmi pe care copiii îi deprind cu ajutorul meditatorilor, decât să intre în esența problemei și esența problemei, după mine, este relativ simplă: să fie capabili să înțeleagă ce citesc și să fie capabili să se exprime logic, bine articulat, nuanțat, dacă se poate.
Mie mi se par mult mai relevante testele PISA care merg către fondul problemei. Reușește elevul acela să înțeleagă ce citește, reușește să facă niște legături între elementele textului, reușește eventual să se exprime într-un mod articulat?
E un lucru fundamental în orice analiză de tip sociometric, să aibă rezultate comparabile. Deci, atâta vreme cât fac un tip de evaluare pe care nu pot să-l compar cu evaluări similare din alte țări, rezultatele sunt discutabile. De unde să știu dacă o promovabilitate de 80% e bună sau rea?
Rezultatele care mi s-au părut mai îngrijorătoare, chiar mai îngrijorătoare decât cele referitoare la analfabetism funcțional, acum câțiva ani, cu prilejul unei testări PISA la matematică s-a făcut și un sondaj în ce privește atitudinea față de școală, ori aici rezultatele au fost, mi-e și teamă să folosesc un cuvânt că ar fi pompieristic, dezastruoase, nu știu cum să zic, încremenitoare.
De ce? Pentru că reieșea din acest sondaj că elevii din școala generală românească urăsc școala într-o proporție cum nu se întâmplă la nimeni altcineva. Nu se întâmplă la bulgari, sârbi, nu se întâmplă la țări care au trecut prin istorii oarecum similare, care au condiții comparabile, ș.a.m.d. Dacă în ce privește chestiunea aceasta a abilităților, cunoștințelor, ne situăm la coada plutonului, dar cumva în pluton, aici eram complet afară. Pare să fie o întrebare care nu preocupă pe nimeni. Domnule, ce se întâmplă cu copiii ăștia? De ce ajung să urască școala?”
- Liviu Papadima este cercetător, profesor la Facultatea de Litere a Universității din București, fost decan al acestei facultăți (2004-2012) și fost prorector al Universității din București (2012-2020). Este autorul mai multor volume despre literatură, eseuri de istorie, critică literară și educație.