„Într-adevăr, dacă aduci texte neatractive la clasă, voi avea o reacție de respingere și nu o să ai pe ce construi”, a declarat filologul Liviu Papadima, profesor la Universitatea din București, la emisiunea Educația la putere de la TVR 2. Aceasta a spus că intervenția profesorului este „crucială”, deoarece un text care poate să pară neatractiv, prin explorarea lui, există posibilitatea să devină atractiv pentru elevi.
Moderatoare: Ce le răspundeți celor care spun de ce citim atât de multe lucruri care astăzi nu prea se mai potrivesc cu vremurile pe care le vedem în jur?
Liviu Papadima: „Da. Și aici sunt două acuze: texte vechi și texte cu tematică rurală. Să nu uităm că România are în continuare un procent foarte mare în rural. Deci, textele sunt la liber, le selectează profesorul cu ajutorul manualului, cu ajutorul copiilor. Programa stabilește numai niște criterii. Unul dintre ele este atractivitate. Într-adevăr, dacă aduci texte neatractive la clasă, voi avea o reacție de respingere și nu o să ai pe ce construi. Pe de altă parte, în ce privește atractivitatea, și intervenția profesorului e crucială, pentru că un text, care, la prima vedere, poate să pară neatractiv, prin explorarea lui cu ajutorul profesorului, poate deveni un text foarte atractiv. (…)
Vorbeam, într-un cadru domestic, cu soția, cu o prietenă, foști cu toții absolvenți de filologie, și am pus întrebarea asta: „măi, din romanele românești interbelice, vouă ce vă place cel mai mult?”. (…) Deși mi-a plăcut foarte tare Camil Petrescu, am rezerve. (…) Și pe locul întâi situez Baltagul lui Sadoveanu. Este un roman de o finețe, de un rafinament estetic excepțional, dincolo de tematica rurală, dincolo de aspectul vetust.
Dacă noi le transmitem adolescenților o idee de Baltagul ca fiind reprezentativ pentru poporul român, am terminat cu cartea asta. Dacă le spunem că Sadoveanu face o lume acolo care e fascinantă, le putem da o portiță de acces acolo. Este echivalentul românesc al romanului „Numele Trandafirului” de Umberto Eco.”