Profesorul Flavian Georgescu a declarat că „în ziua de azi nu mai e deloc suficient să intrăm în clasă, să facem prezența, să ne predăm lecția, să le dăm teme elevilor și apoi să plecăm”. Declarațiile au fost făcute în emisiunea „Sfatul Profesorului” de la Național FM, în colaborare cu educatieprivată.ro.
„Trec la al doilea aspect menționat mai devreme: acoperă școala nevoile copiilor din ziua de azi? Dragii mei, haideți să ne străduim cu toții, profesori, directori, autorități, să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru generația din ziua de azi. Noi suntem eticheta școlii românești. Noi avem datoria morală să fim alături de fiecare copil în parte. Haideți să îi auzim pe copii, haideți să le fim sprijin în activitatea lor școlară, să ne simtă aproape, să îi înțelegem”, a precizat cadrul didactic.
Flavian Georgescu a mai spus că „a fi profesor nu este o meserie, a fi profesor este o menire”:
„În ziua de azi nu mai e deloc suficient să intrăm în clasă, să facem prezența, să ne predăm lecția, să le dăm teme elevilor și apoi să plecăm. Apreciez enorm colegii mei care au înțeles acest aspect și mă bucur când văd elevi fericiți alături de profesori implicați. A fi profesor nu este o meserie, a fi profesor este o menire. Să nu uităm de un principiu fundamental: vrei respect, oferă respect. Așadar să avem grijă de triunghiul esențial în procesul educațional: elev-profesor-părinte. Să formăm o echipă solidă care să aibă un singur scop: o societate educată.”
Într-o altă ediție a emisiunii „Sfatul profesorului”, Flavian Georgescu a precizat că profesorii trebuie să se adapteze la nevoile elevilor: „Eu, prin prisma meseriei de cadru didactic, vorbesc acum despre modalitatea prin care școala, prin intermediul dascălilor, poate ajuta la dezvoltarea personală a elevilor. Și vă spun punctul meu de vedere, și anume că unul dintre cele mai importante aspecte ale rutinei școlare este ca elevul să se simtă apreciat, să se simtă util și bun în ceea ce face.”
Citește și:
Trăim într-o societate în care părinții sunt toată ziua plecați la serviciu, apoi se întorc acasă seara foarte târziu și, din păcate, petrec timp doar câteva minute cu propriii lor copii, spune profesorul Flavian Georgescu: Acolo unde se poate, recomand cu multă căldură ca bunicii să îi ia de la școală, să îi ajute la teme
Profesorul Flavian Georgescu: Unul dintre cele mai importante aspecte ale rutinei școlare este ca elevul să se simtă apreciat. Noi, cadrele didactice, trebuie să ne adaptăm nevoilor copiilor din ziua de azi
Când elevului i se dă o notă proastă, mai mult se demotivează și mai mult se adâncește în rana mentalității că nu poate și că nu e bun, spune profesorul Flavian Georgescu: Trebuie să știm că elevii au nevoie de reușite mici și dese
Copilul nu are nevoie, în opinia mea, de atât de multe lucruri pe cât are nevoie de foarte mult timp, spune psihoterapeutul Radu Tănase: Avem foarte mulți părinți care pleacă din casă odată cu copilul, la 7:30-8:00, și ajung înapoi la 18-19
Redacția
Sorin Semeniuc
9 comments
ce vis frumos, dle Georgescu!
e adevărat ca există si elevi cu care orice ai incerca, nu se poate, dar procentul este f mic in comparație cu acei elevi cu diverse carențe sau hibe, care ar putea fi modelați pozitiv cu atitudinea de la catedra, dar nu au cu cine. Imi asum in totalitate și pot susține cu exemple clare ce am spus anterior , școală și liceu din București.
Domnilor ,din toată ecuația asta lipsește actorul principal al educației sau instruirii anume elevul.
Se consideră că acesta nu are nici o responsabilitate , e privit ca un element inert în procesul de învățământ ,orice insucces al lui ,al elevului ,e privit în exclusivitate că un insucces al profesorului . Se uită că același profesor ,la aceiași clasă are elevi de nota 10 și elevi corigenți Scot din cauză meditațiile particulare ,există școli cu regim internat ,în care întâlnim astfel de situații .
Căutând să găsim mereu nu-i facilități pentru a “ușura ” muncă elevului e similar cu “antrenarea” halterofililor cu haltere din ce în ce mai ușoare . Iar rezultatele se văd !
din păcate asta lipsește în învățământul românesc.Aprecierea elevului chiar și pentru puțin.Multe cadre didactice vor să lucreze numai cu copii buni ceilalți fiind excluși.Asa se procedează la Colegiul national pedagogic Buzău
Dacă facem mereu să fie bine pentru elev, ne mirăm apoi că nu sunt rezultate și miniștrii ne critică pentru asta. Dar ei vor să faci și pe asistentul medical, contabilul, polițistul, asistentul social , etc și toate să iasă bine. Cum poți să faci asta? Dai exemplu alte state unde profesorul e doar profesor, ai paznici, ai puțini copii în clasă, ai programă aerisită și toate cele.
Iar conducătorii văd problemele doar la profesor! Pe fiecare zi vin tot felul de situații că trebuie să faci nu știu ce activitate de patrulă de circulație, de scoală verde, altfel și ce-o mai fi! Dacă nu ies bine, te freacă de te înnebunesc! Despre ce vorbim?
Asa e, nu e suficient, niciodata nu a fost…mai trebuie sa si invete…ELEVUL!
”mă bucur când văd elevi fericiți alături de profesori ”
nașpa! Dând:
——————-
– teme de casă
– teste/lucrări/extemporale
– note corecte și neumflate
nu o să ai elevi fericiți (aproape) niciodată. Cred că autorul interviului se incadrează la cele de mai sus. Halal școală, promovează ”starea de bine” – o altă găselință pentru promovarea analfabetismului funcțional
Ei, da! Hai sa cautam tot elevul și părintele sau eventual statul de neajunsuri. Ce-ar fi dacă ați începe Dvs. sa va asumați propriile neajunsuri. Ca sunt foarte mulți profesori nepregătit care pândesc ocazia sa se vaite de orice altceva decât sa se instruiască.
Luați ce e bun din postare și în general. nu cauta nimeni perfecțiunea însă e clar ca astăzi scoala e lipsita de profesioniști. Vad postări în care profesorii arunca cu mizerii în proprii studenți și în părinții lor. Unde e respectul pe care îl arătați cu astfel de atitudine? Nu e…și va mirați ca atunci când prind ‘glas’ pe la a 5a sau a 6a nu va asculta, va repede, vorbesc urat…dar pana atunci ei cum au fost tratați? Respectul nu are legătură cu fericirea sa știți însă este o nevoie pe care o avem cu totii și nu putem sa cerem fără sa oferim. Școlile sunt pline de profesori huligani în toată regula, oameni agresivi cu copii care au fentat sistemul. Un procent mic sunt profesorii care au chemare și își mențin respectul reciproc fata de parinti și copii.
„În ziua de azi nu mai e deloc suficient să intrăm în clasă, să facem prezența, să ne predăm lecția, să le dăm teme elevilor și apoi să plecăm.” :))) niciodata nu a fost sufficient. Profesorul are partea lui, elevul are partea lui. Cum zicea John Cheever, desi pe alta tema: It’s precisely like a kiss- you can’t do it alone. :)))
“Dragii mei, haideți să ne străduim cu toții, profesori, directori, autorități, să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru generația din ziua de azi” – parca mi se pare ca lipseste cineva din aceasta enumerare, dar nu prea imi dau seama cine… ma rog, probabil nu e cineva important :)))