Profesorul de filosofie Doru Căstăian a atras atenția asupra contrastului între curiozitatea elevilor și tăcerea „celor mai buni și mai principiali profesori” în fața evenimentelor politice actuale, ca răspuns la întrebările tinerilor din școli. Acesta scrie într-un comentariu pe Facebook: „curiozitatea febrilă a copiilor nu va dispărea, ea doar va fi preluată de Tik Tok şi alte asemenea spaţii vicioase”.
Profesorul a subliniat că în săptămâna de după primul tur al alegerilor prezidențiale, elevii săi au manifestat un interes deosebit față de acest scrutin. „N-a fost clasă în care să intru și să nu fiu asaltat cu întrebări privind alegerile, candidații, preferințele mele”, a declarat Doru Căstăian.
Cu toate acestea, spune el, a ales să evite discuțiile politice, deși legea educației interzice doar propaganda, nu și abordarea unor subiecte politice în școală. Doru Căstăian a arătat că cei mai buni profesori evită discuțiile despre politică de teama de a fi acuzați de partizanat, în timp ce dascălii lipsiți de scrupule nu au astfel de rețineri. „Această situație nu prevestește nimic bun”, a adăugat el, subliniind că tinerii lipsiți de ghidaj critic riscă să cadă în plasa „șarlatanilor politici”.
Profesorul de științe socio-umane a evidențiat o problemă profundă în sistemul de educație: separarea școlii de influențele politice are un efect toxic. „Politizarea la toate nivelurile este acompaniată de o virginitate când vine vorba de a-i ajuta pe elevi să descifreze pulsul lumii în care trăiesc”, a spus el.
Doru Căstăian a remarcat și lipsa de interes din cancelarii față de subiectele politice sau sociale: „Vag și rar mai răzbate câte un zvon despre alegeri sau despre momentele dramatice prin care trece România. Încercările de a înțelege și de a dezbate lipsesc cu desăvârșire.”
Redăm postarea lui Doru Căstăian:
„Câteva observaţii, să nu se spună că nu le-a făcut nimeni. În săptămâna de după primul tur, liceenii au trepidat pur şi simplu. N-a fost clasă ȋn care să intru şi să nu fiu asaltat cu ȋntrebări privind alegerile, candidaţii, preferinţele mele. Am ales să evit să discut cu ei aceste subiecte, ȋn ciuda faptului că legea educaţiei nu interzice discutarea unor evenimente politice, interzice doar propaganda şi prozelitismul politic. Îmi veţi spune că linia e foarte fină şi că nu toţi profesorii vor şti să o respecte. Înteleg şi consider plauzibil acest argument. Atrag ȋnsă atenţia că modul schizoid ȋn care cei mai buni şi mai principiali dintre profesori evită ca pe un cărbune ȋncins orice subiect politic ȋn vreme ce dascălii mai puţin democratici şi principiali nu au asemenea scrupule nu prevesteşte nimic bun. Curiozitatea febrilă a copiilor nu va dispărea, ea doar va fi preluată de Tik Tok şi alte asemenea spaţii vicioase.
Acolo unde tinerii au cum să se educe (familiile, ȋn principal) vor fi ok. Ceilalţi, necritici, izolaţi chirurgical de realitate, vor cădea adesea, ȋnsetaţi de sens şi de apartenenţă, ȋn mrejele oricăror şarlatani.
Separarea şcolii de influenţele politice are la noi unul dintre cele mai toxice chipuri: politizare la toate nivelurile, ingerinţe sininstre, virginitate când vine vorba de a-i ajuta pe elevi să descifreze mai bine pulsul lumii ȋn care trăiesc. Desigur, am avea nevoie ca majoritar să fie un alt tip de profesor decât cel pe care l-a ȋncurajat atâta vreme sistemul: un profesor cu discernământ moral şi cognitiv, capabil să separe interpretarea de manipulare, un profesor pentru care interesul superior al copilului să nu fie doar o vorbă. Or, de cele mai multe ori, sistemul premiază doar obedienţa, caracterul inofensiv şi hiperkinetismul birocratic. Până una, alta, nepolitizarea a reuşit: dacă vă imaginaţi că fierb cancelariile ȋn această perioadă, vă ȋnşelaţi. Vag şi rar mai răzbate câte un zvon despre alegeri sau despre momentele dramatice prin care trece România, ȋncerările de a ȋnţelege şi de a dezbate lipsesc cu desăvârşire, motoarele birocratice merg la relanti, sporovăiala despre nimicuri n-a fost tulburată nici cu o adiere. La asta adăugaţi felul ȋn care ȋnţelegem succesul şcolar, exclusiv ca succes la examene şi felul ȋn care ȋnvăţarea profundă (ȋn sensul tehnic al termenului), ȋnvăţarea testată ȋn permanenţă ȋn carnea realităţii, lipseşte aproape ȋn totalitate.
Pentru cei mai mulţi dintre tinerii votanţi, cei care fie nu au ieşit la vot, fie au susţinut cel mai substanţial extremiştii, istoria e doar un obiect de bac promovat cu reţete de succes, premestecate, Legiunea e o ficţiune, totalitarismele un cuvânt prea greu ca să ȋţi baţi capul cu el. Iar democraţia e o lecţie, maxim două, ȋn 12 ani de şcoală. Să nu spuneţi că nu a spus-o nimeni”.
Doru Căstăian este profesor de ştiinţe socio-umane la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin” din Galaţi şi la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” din Galaţi, profesor asociat de gândire critică şi bioetică la Facultatea de Istorie, Filosofie şi teologie din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi.
1 comment
Cancelariile chiar dezbat.Fără propagandă, fără politică partinică.
Nu mai dezinformați indirect.
Sunt aduse argumente, cercetate cauzele și mai ales analizate consecințele situației în care ne-a adus actuala clasă politică.
Da. Elevii sunt curioși dar nu neapărat dispuși să asculte argumente bazate pe dovezi.
Cele 2 tabere funcționează doar pe emoții și pe frici.
Din păcate in cancelarie nu se pot dezbate proiecte, sau programe sau idei despre cum va arăta educația.
Pt ca niciunul dintre candidați nu a fost preocupat de așa ceva.