Profesorul de ştiinţe socio-umane Doru Căstăian scrie pe pagina sa de Facebook că printre explicațiile rezultatelor preliminare ale primului tur de scrutin ale alegerilor prezindențiale de duminică, 24 noiembrie, „un rol deloc trivial revine felului ȋn care facem de atâta vreme educaţie”. Amintim, până la ora publicării acestui articol, Călin Georgescu, un candidat pro-rus și cu poziții ultra-naționaliste și anti-europene, se situează pe primul loc, cu peste 22% din voturi, potrivit G4Media.ro.
- Doru Căstăian este profesor asociat de gândire critică, logică generală şi bioetică la Facultatea de Istorie, Filosofie şi teologie din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi.
Profesorul Doru Căstăian spune că „dincolo de indignarea legitimă a majorităţii votanţilor, dincolo de lehamite şi dorinţa de a pedepsi actuala clasă politică, un rol deloc trivial revine felului ȋn care facem de atâta vreme educaţie”.
De precizat, „legionar” a fost cel mai căutat cuvânt de către români, pe DEX online, în noaptea alegerilor.
Postarea integrală a lui Doru Căstăian:
„Nu vreau să o fac acum pe deşteptul pretinzând că am simţit măcar vreo adiere din acest tsunami, nici nu pretind că am explicaţii exhaustive pentru ceea ce este, fără ȋndoială, un fenomen complex şi multistratificat cauzal.
Dar sunt convins că, dincolo de indignarea legitimă a majorităţii votanţilor, dincolo de lehamite şi dorinţa de a pedepsi actuala clasă politică, un rol deloc trivial revine felului ȋn care facem de atâta vreme educaţie.
O educaţie refuzată unei bune părţi dintre copiii României.
O educaţie ȋn care doar cei mai buni contează, cu săli de clasă ȋn care sunt semănate ȋn fiecare zi seminţele frustrării şi marginalizării.
O educaţie indiferentă la cei slabi, diferiţi, fragili.
O educaţie plină de oameni care nu respectă de fapt educaţia, în sensul ei larg, critic, generos, umanist.
O educaţie din care lipsesc motivaţia şi dorinţa de a învăţa şi ȋn care viciul şi vagul moral, alături de un egoism sinistru sunt mai degrabă regula.
O educaţie în centrul căreia se află un monstru birocratic, răpus de boli autoimune, ineficient şi rupt de lumea de azi.
O educaţie condusă adesea de nulităţi al căror singur merit este obedienţa politică.
O educaţie ȋn care timpul şi energia oamenilor valoroşi, reformatorilor, este mâncată zilnic de piramidele de acte şi fonfleuri birocratice.
O educaţie ȋn care mai nimeni nu dă doi bani pe ceea ce contează pe termen lung: valorile, caracterul, cultura reală, discernământul.
O educaţie care calculează, dar nu educă ştiinţific şi critic.
Da, da, ştiu că lucrurile sunt mai complexe, ştiu că nu am dreptate ȋn totalitate, ştiu că sunt şi alte cauze.
Dar dacă am dreptate fie şi 10% ar trebui să ne cutremurăm. Pentru că nu vin vremuri bune”.