Eliminarea specializării de învățător-educator de la liceele pedagogice “la prima vedere, ar putea părea un lucru bun“, scrie profesorul de Limba și literatura română Horia Corcheș, într-un articol de opinie publicat în Dilema Veche, în contextul în care proiectul legii învățământului în varianta trimisă de ministrul Ligia Deca partidelor politice, prevede această desființare. “Calificarea universitară ar reprezenta, în aparență, un plus valoric. În fapt, aici avem unul dintre cele mai mari pericole la adresa calității învățămîntului nostru“, scrie Corcheș, care este și scriitor.
“A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întâi“, potrivit autorului, care explică în editorialul citat souă situații din experiența personală – cea a învățătoarei sale, care nu avea facultate, dar terminase liceul pedagogic și cea a nepoatei sale, absolvente și ea de pedagogic, aflată acum la studii universitare. Acesta scrie în articol că a citit și petiția liceelor pedagogice, și poziția profesorului univ. dr. Adrian Opre, decanul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, “în care susține ferm și el pericolul desființării acestei specializări de la nivel preuniversitar“.
Horia Corcheș susține că “elevii aceștia încep pregătirea sistematică și aplicată în domeniul pedagogic încă din clasa a IX-a, într-un regim curricular specific, avînd patru ani materii de specialitate și ore de practică săptămînale. Este o acumulare inestimabilă de cunoștințe, de deprinderi și de experiențe didactico-pedagogice în acești patru ani, pe care nu o poate suplini sub nici o formă parcursul universitar de trei ani de la nivelul de licență. În primul rînd, pentru că numărul de ore de practică la nivel universitar este infim, în raport cu oportunitățile de practică pe care le au elevii de la profilul pedagogic preuniversitar. Apoi, pentru că în mediul liceal pedagogic există un fel de ethos specific educațional pe care mediul universitar nu-l poate oferi“.
Corcheș trage un semnal de alarmă pentru practica pedagogică pe care o fac absolvenții de facultate, lucru pe care îl consideră incompatibil cu profesia de învățător. “Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt. Dar dacă pentru un profesor de română sau de biologie, care va preda după studiile universitare la gimnaziu și la liceu, hai să zicem că formarea didactică se mai poate ajusta în anii de mentorat de după intrarea în sistem, pentru învățători, care lucrează cu elevii de primar, clasele I-IV, nu este la fel de ușor. Anii de practică din liceu sînt, efectiv, o avere inestimabilă. Pe care nu ne permitem să o pierdem, dacă ne pasă de viitorul copiilor noștri și al națiunii, în fond“, scrie profesorul.
Autorul scrie și despre școlile de la sate, în care “este foarte greu să presupunem că în viitorul apropiat vom găsi cu ușurință absolvenți de universitate care să meargă ca învățători“.
“Chiar dacă am fi obligați să avem doar absolvenți de studii universitare ca învățători, tot nu cred că acesta ar trebui să fie un argument pentru desființarea specializării respective din preuniversitar. După cum nu desființăm nici specializări ca mate-info, pentru că la nivel universitar se studiază matematică și informatică. Este de nepermis această perspectivă!“, încheie Horia Corcheș.
Horia Corcheș este un scriitor român născut în 1974 la Cluj-Napoca. A absolvit Facultatea de Litere la Universitatea Babeș-Bolyai și este profesor de Limba și literatura română la Colegiul Național “George Barițiu“ din Cluj-Napoca. A fost inspector de specialitate la ISJ Cluj. Prima carte a sa a fost un volum de poezie, în 2008, căruia i-au urmat două romane: Istoria lui Răzvan (Editura Arthur, 2014) și Partaj (Editura Art, 2016). Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.