Magie în laborator – „Întotdeauna mi-a plăcut să lucrez cu elevi, să-i cresc, să-i modelez, să-i văd cum înfloresc”. Fizica e singura disciplină care ne poate ajuta să înțelegem lumea din jurul nostru, crede Dan Voiculescu. E profesor de 19 ani la Colegiul Național „Costache Negri” din Galați și predă fizica de peste 30 de ani.
Ambii părinți au fost profesori – mama a predat geografie și tata, limba română –, așa că a prins microbul din familie și nu și-a dorit niciodată să facă altceva. „Întotdeauna mi-a plăcut să lucrez cu elevi, să-i cresc, să-i modelez, să-i văd cum înfloresc”, spune profesorul de 52 de ani. Asta l-a făcut să caute în mod constant metode atractive de predare, mai ales că fizica nu e o materie de care mulți copii se atașează imediat.
Și-a dat seama că e important pentru elevi să simtă că orice fac are o finalitate și nu învață o materie doar de dragul notelor, așa că încearcă să le explice de ce fizica e esențială în viețile lor. „La începutul clasei a IX-a, îi provoc să-mi spună o acțiune, o activitate care să nu aibă legătură cu fizica și, după ce se gândesc puțin, îmi dau dreptate.” În anii ce urmează, îi ghidează prin fel de fel de experimente, de la aplicații pe telefon, la catapulte, lansatoare de avioane de hârtie, oglinzi infinite, sisteme de alarmă sau boxe din lemn fără curent electric, care le stârnesc interesul și le provoacă imaginația.
Laboratorul de fizică al lui Voiculescu e plin de ele. Unul dintre cele mai des repetate proiecte de-a lungul anilor este popularul tub al lui Ruben – un tub metalic cu orificii mici, umplut cu gaz, care face flăcările să „danseze” în ritmul muzicii. „Nu mai scap de tubul lui Ruben de când am început metoda asta”, se amuză profesorul. „Fiecare generație în parte mi-a făcut câte un tub mai mult sau mai puțin bun. Seria asta iarăși mi-a pregătit unul.”
A dezvoltat un sistem în care fiecare elev din clasele cu profil real trebuie să prezinte la finalul semestrului un experiment gândit și făcut de la zero individual sau în grup. „Totul trebuie realizat prin forțe proprii”, spune Voiculescu, pentru care e important să vadă că liceenii se străduiesc să pună în practică informațiile obținute la oră. Ei au o limită de buget în funcție de proiectul ales, „nici prea împovărătoare, nici prea limitată”, iar la final trebuie să-și justifice cheltuielile arătând bonurile fiscale. „Altfel ar fi foarte simplu să cumpere de pe internet ceva foarte sofisticat și să-l pună pe masă.”
Voiculescu încearcă să le explice filozofia lui și părinților, despre care spune că uneori sunt tentați să-și ajute prea mult copiii în proiectele practice. Până la urmă, și aceștia îl susțin. Prima oră cu o clasă nouă e întotdeauna mai dificilă, iar elevii sunt mai reticenți, dar pentru Voiculescu e o victorie când vede cât de mult ajung să se implice în proiecte.
Colegiul „Costache Negri” le-a pus la dispoziție și o sală multimedia unde pot face simulări virtuale ale unor experimente pe care nu le pot face în laborator. Pe deasupra, profesorul încearcă să fie pe fază când sunt evenimente interesante la muzeul de științe ale naturii, la observatorul astronomic sau cel atmosferic și să-i ducă pe liceeni acolo.
La final de semestru, elevii trebuie să-și prezinte proiectele în fața colegilor, uneori și a altor profesori, fără să citească prezentarea de pe foaie. „Trebuie să învețe să vorbească liber, să capete fluență în exprimare. E un antrenament bun pentru ei și se descurcă”, spune el. Elevii lui sunt mai mereu prezenți la concursul Stelele Științei, iar anul trecut au obținut trei mențiuni și un premiu II, cu proiecte ca lansatorul de avioane de hârtie, un robot homemade și un detector de gaze.
Notele nu sunt prioritatea lui Voiculescu. Elevii lui au note de la 3 la 10, însă notele mici le dă doar pentru rea-voință. „E o încercare de a-i face mai receptivi la ceea ce cer. Nota nu reflectă neapărat cum se prezintă ei la oră”, spune profesorul, care e dispus să dea 10 pentru o problemă eșuată, dar unde a apreciat încercarea și angajamentul. S-a amuzat acum câțiva ani, când câțiva foști elevi i-au scris o poezie la absolvirea liceului și i-au spus că, deși le-a dat 3 și 4, ei tot îl iubesc. Crede că adolescenții înțeleg, într-un final, de ce face lucrurile așa cum le face. „Niciodată n-a venit un fost elev să-mi reproșeze o notă mică, dimpotrivă. Mi-au spus că le-a făcut bine, că i-am adus cu picioarele pe pământ, că au învățat mai mult după aceea.”
Fiecare generație e diferită și Voiculescu observă, de la an la an, cum se schimbă tipologia liceanului și interesele sale. Dacă acum câțiva ani mulți elevi se îndreptau spre facultăți cu profil uman, a observat recent că materiile reale au început să recâștige teren. E diriginte la clasa a XII-a și jumătate din clasă vrea să lucreze în mediul IT, unde îi atrag atât natura meseriei, cât și câștigurile.
Text de Ioana Burtea – Foto: Doria Drăgușin
Redacția
Ioana Nicolescu
Mihai Peticilă
2 comments
in IT isi gasesc rapid de munca. angajabilitate 99%. acesta este motivul. nu vor sa fie muritori de foame. cu fizica , cati ajung sa lucreze la Magurele ?
Domnul profesor este exceptia intr-un sistem de invatamant care a facut din fizica o materie bau-bau pentru ca se preda fara ca elevii sa intre in laboratoare(unele scoli nici nu mai au laboratoare functionale de fizica sau chimie sau nu mai au truse standard care sa contina instrumente clasice
, nu vorbim de instrumente moderne, standard in scoli din tari preocupate de invatamant).
De asemenea, pe alocuri programa de fizica presupune notiuni de matematica care se fac, conform programei, mai tarziu, in alt semestru sau chiar an scolar. Problema e veche, veche, darnu s-a rezolvat nici pana acum . Asa ca profesorii de fizica predau pe repede-inainte matematica de care au nevoie.
Din cauza aberatiei cu media generala in calculul mediei de admitere la care se adauga dificultatea scazura a evaluarii la matematica, unii elevi cu medii mari la admitere intra in licee reale cu lacune importante la multe materii pentru ca li s-au dat note nereale in gimnaziu. N-au habar de principiile elementare ale fizicii desi au venit cu medii de 8, 9 sau chiar 10 la fizica. Se produceo falie chiar din clasa a 9 a. E aberant sa intri cu 9.80 si sa nu stii principiile de baza ale mecanicii.
Domnul profesor “indrazneste ” sa dea note precum 3 sau 4 intr-un liceu de top, asta da indrazneala! Moda notelor umflate a infestat pe alocuri si liceele de top, este o reactie in lant care a contribuit si ea la dezastrul educational romanesc.
Iar la nivel competitional, de olimpiada, s-a concesionat olimpiada de fizica liceului turcesc.
Anul acesta, olimpiada nationala de fizica a fost impinsa in luna mai.
Desi au fost 2 saptamani de vacanta in care s-au dat celelalte olimpiade, la fizica se intra peste cateva zile de scoala. La liceul privat nu este o problema, oricum nu se fac ore de curs, dar ceilalti elevi trebuie sa recupereze orele pierdute.
Tot din cauza datei aberante de desfasurare, lotul largit va fi compus anul acesta din 35 de elevi, cu 10 mai multi decat in mod normal pentru ca, desi stiau de foarte mult timp cand se desfasoara anumite competitii internationale, tot au suprapus nationala cu aceste competitii.
De asemenea, desi ar trebui sa se faca 1-2 saptamani de pregatire inante de barajul final pentru lotul restrans, ca la celelalte materii, la fizica se da direct acest baraj. Probabil pentru ca oricum nu intra nimeni altcineva din afara unui liceu. Care fac pregatire aceasta tot anul scolar.