Am încheiat un an școlar cu o structură nouă, o structură care ne-a scos puțin din rutina anuală. Dacă ar fi să compar structura semestrială cu cea modulară, corect ar fi să evidențiez punctele tari și cele slabe ale fiecărui tip de structură a anului școlar.
- Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro prin care orice cadru didactic poate scrie pe adresa redactie@edupedu.ro despre problemele sau soluțiile identificate în școală/învățământ, sub protecția anonimatului.
Structura semestrială, cea introdusă începând cu anul școlar 1998-1999 venea cu câteva avantaje comparativ cu structura semestrială de până atunci: primul și cel mai semnificativ era reducerea birocrației de la sfârșitul perioadelor de școală, lucru care venea la pachet cu câștigarea a două săptămâni bune de cursuri (în multe școli, în săptămâna în care se încheiau medii veneau la școală în special elevii interesați de o eventuală „mărire de medie”, iar după fiecare vacanță trebuia un timp pentru ca elevii să fie rupți de vacanță și ancorați în activitățile de la clasă). Dacă vorbim de împărțirea anului școlar, variantele adoptate nu au reușeau să împace nici „capra” – număr egal de săptămâni de școală – nici „varza” – supraîncărcarea elevilor și cadrelor didactice cu activități prin care să se realizeze „evaluarea ritmică”, transformată în ultimii ani în număr minim de note. Când semestrul se termina de Crăciun aveam cca. 14 săptămâni la dispoziție pentru a acorda unui elev numărul de note egal cu numărul de ore pe sătămână, plus eventual teza. Dacă erai cadru didactic care predai o materie cu 5 ore/săptămână, cu 4 clase îți realizai norma de minim 18 ore/săptămână dar trebuia să evaluezi cca. 120 de elevi mult mai frecvent decât un coleg care ar avea să zicem 1 oră/săptămână; acesta din urmă evaluează mai rar, dar are de evaluat mult mai mulți elevi. Dacă luăm în calcul și materiile cu 2, 3 și 4 ore/săptămână și dacă scoatem din calcul prima săptămână și ultima rezultă o adevărată cavalcadă prin conținuturi, un potop de teste ș.a.m.d. Să nu uităm că în ultimii ani guvernanții s-au îngrijit de tot felul de punți de 30 noiembrie și 1 Decembrie, acestea fiind luate tot din timpul destinat, prin planificarea calendaristică, predării-învățării-evaluării. Semestrul al doile era mai lung dar de prin aprilie începeau fragmentările: vacanța de Paști, 1 Mai, 1 iunie, Rusalii etc.
Nici paleativul cu 2 sau 3 săptămâni de școală nu a dat rezultate. Nu de puține ori revenirea din vacanța de Crăciun se făcea destul de aproape de începutul lunii ianuarie, atunci când fâșâitul schiurilor pe zăpadă sau muzica petrecerilor de revelion încă mai stăruiau în urechile și mințile elevilor și a cadrelor didactice deopotrivă. Despre școală era greu de adus vorba, iar când atenția tuturor se concentra asupra acesteia, trebuia să închei mediile și iar o săptămână de pauză. După care semestrul al II-lea cu ale sale întreruperi cum am precizat mai sus.
Ce aduce bun structura modulară? În primul rând mai puțină birocrație, statistici și raportări etc. Apoi ritmicitatea evaluării este întinsă pe un an întreg, iar numărul minim de note este rezonabil, fapt care a dus la ridicarea presiunii de pe cadrul didactic și în principal de pe elev. Îmi spunea o colegă a cărei materie este prevăzută cu o oră pe săptămână că în varianta semestrială se chinuia să dea 2 note pe semestru,iar în acest an „modular”, înainte de vacanța de Crăciun avea la majoritatea elevilor câte 3 note, fără să mai fie nevoită să negocieze cu colega a cărei materie era prevăzută cu 5 ore pe săptămână pentru a nu da la aceeași clasă test anunțat în aceeași zi. În ceea ce privește părerea că vacanțele intermodulare ar rupe ritmul de învățare al elevilor, depinde de profesorul de la clasă. La clasa fiicei mele, un profesor (tânăr) de fizică și-a planificat conținuturile astfel încât la sfârșit de modul să finalizeze partea teoretică a unității de învățare, iar după vacanță avea planificate aplicații, probleme apoi evaluarea, iar în acea vacanță le trimitea elevilor „muncă individuală”, fără caracter obligatoriu.
Bineînțeles că această structură modulară nu este lipsită de neajunsuri. Un prim neajuns ar fi acela că mulți elevi au căzut în capcana lui „până în luna mai este timp, trag atunci și mă scot”; au fost câțiva elevi care în luna mai s-au trezit că din 8 note la o disciplină aveau media 4(patru), iar timpul rămas și cunoștințele (ne)acumulate până la acel moment nu le-au mai permis să obțină o medie de trecere. Aș trece acest aspect la lecții de învățat pentru viitor. Un alt neajuns consider a fi modul de încheiere a mediilor pe materii. Am întâlnit cazuri în care doi elevii, la fel de buni au avut la o disciplină, din 5 note medii de 9,40, respectiv 9,60; diferența a fost făcută de un punct în plus la o notă în favoarea celui de-al doilea, iar acel punct a făcut ca primul să aibă media 9 iar cel de-al doile media 10, când de fapt sunt de valori egale. Consider că mult mai echitabil ar fi ca media la materie să fie încheiată cu două zecimale, iar din aceste medii să fie calculată media generală a anului de studiu.
Am auzit păreri că ultimele module au fost foarte fragmentate datorită punților între week-end și sărbători, a săptămânilor verzi și altfel. Dar aceste punți nu vor fi și la anul viitor, iar dacă ar fi fost vorba de structura semestrială, nu ar fi fost aceste punți sau aceste săptămâni altfel?
Punând în balanță, culegând păreri de la alți părinți, cadre didactice sau elevi, nu se poate spune că există structură a anului scolar perfectă. Există însă o înclinare a balanței spre structura modulară, fără libere suplimentare în afara celor prevăzute de Codul Muncii.
Dar până una alta, vacanță plăcută tuturor, indiferent că suntem cadre didactice, părinți sau elevi.
Semnează,
Un părinte/profesor.
- Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro prin care orice cadru didactic poate scrie pe adresa redactie@edupedu.ro despre problemele sau soluțiile identificate în școală/învățământ, sub protecția anonimatului. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.