Mama mea este o femeie simplă, absolvind un liceu industrial în perioada dinaintea anului 1989. Are însă un simț incredibil al măsurii și al bunului-simt, pe care sper că l-am moștenit și eu. De câte ori veneam mândru acasă cu un 9 sau 10, mă felicita, dar imediat după aceea mă întreba: dar câți alți colegi au luat 9 sau 10? Și eu răspundeam 25 din 30, și ea îmi spunea doar: de ce crezi asta? Multă vreme nu am înțeles rostul întrebării mamei mele.
- Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro prin care orice cadru didactic poate scrie pe adresa redactie@edupedu.ro despre problemele sau soluțiile identificate în școală/învățământ, sub protecția anonimatului.
Dragi părinți, cu toată căldura, când copilul nostru vine acasă cu 9 sau 10 (deși nu toți elevii merită aceste note), dar restul clasei a luat de asemenea 9 sau 10, ceva nu este bine. Ceva, undeva, s-a stricat atât de rău, încât nici nu ne pare că este atât de greșit pentru mentalitatea copiilor noștri, adică cei care vor avea sarcina să facă țara asta mai bine…
Dragi părinți, când un profesor acordă doar note de 9 și de 10, ceva este profund în neregulă. Profesorul este ori mediocru (folosit ca eufemism pentru slab/ lipsit de har/ chemare), ori este bun, dar este încolțit de reacția directorilor de școală, a colegilor profesori, sau a noastră, a părinților.
Dacă este mediocru, atâta știe, însă dacă un profesor bun este sfătuit să facă acest lucru, atunci se transformă dintr-un om dedicat, cu chemare, cu pasiune pentru educația copilului, într-un lefegiu, care așteaptă 14 ale lunii, căci știe că indiferent ce vrea să facă și care este situația din clasă, trebuie să dea 9 sau 10. Și atunci chemarea din sufletul profesorului se stinge. Iar un profesor cu pasiunea pentru educația copilului stinsă nu este prea diferit de un profesor mediocru. Copiii au un simț extraordinar să distingă profesorii dedicați de profesorii mediocri. Iar când un profesor dedicat este sfătuit să dea doar note de 9 și de 10, respectul pe care îl poartă copiii noștri pentru dascăli, se stinge și el, câte puțin în fiecare zi.
Dragi directori de școală, când cohorte de elevi au medii finale de 10, și media clasei este peste 9, dar la Evaluarea Națională media pe școală este de 7, iar la testele PISA 4/10 nu înțeleg ceea ce citesc, ceva, undeva s-a stricat rău de tot, sub directa oblăduire a d-voastră și a inspectoratului. Dragi directori de școală ce rost are să fii șef de promoție, cu 10 pe linie, când din 90 de elevi în acea generație, 30 termină cu 10 pe linie? Atât de mult greșesc eu? Mi-am pierdut atât de mult simțul măsurii?
Dragi conducători ai Ministerului Educației, în momentul în care principalul criteriu de finanțare se bazează pe numărul de elevi, directorii școlilor își vor face publicitate prin mediile mari pe care le iau copiii pe parcursul anului școlar, nefiind mulți părinții care să urmărească situația notelor de la Evaluarea Națională. Mă întreb ce raționament au directori de școli când echivalează notele de la clasă cu faptul că sunt sau nu o școală bună? Oare la Sf. Sava sau Colegiul Mircea cel Bătrân, dacă se dau note de la 3 la 10, înseamnă că sunt școli slabe?
Dragi profesori de Geografie, materia noastră este la fel de importantă ca toate celelalte materii. Nu vă subminați propria materie. Când noi ne subminăm importanța materiei, elevii cum credeți că vor reacționa? Când noi acordăm doar note de 9 și de 10, cât de motivați credeți că vor fi elevii noștri? Îi subestimăm puternic pe elevii noștri, ei înțeleg mult mai multe decât credem noi, iar nedreptatea îi doare mult mai mult decât o notă mică. Pentru mentalitatea viitorului om matur un 9 sau 10 nemuncit are consecințe mult mai grave decât un 5 muncit.
Dacă elevii mediocri se bucură că au luat 9 neînvățând nimic, elevii sârguincioși și pasionați o să se simtă batjocoriți că ei au învățat și au luat doar cu 1 punct mai mult. Credeți că data viitoare o să se mai străduiască să învețe? Aceasta este atitudinea pe care dorim să le-o însuflețim? Că indiferent ce fac, ce rost are să învețe pentru că la final tot 9 sau 10 vor lua? 90% din olimpicii de la Geografie nu urmează o specializare de Geografie la facultate. Oare e și vina noastră pentru că le distrugem pasiunea? Oare pe câți elevi cu pasiune pentru Geografie i-am pierdut pe drum pentru că au văzut că materia nu este una serioasă?
Și în acest context ajung la Facultatea de Geografie studenți care nu sunt pasionați de Geografie, care nu au reușit să intre la alte facultăți, sau care au impresia că la Geografie e mult mai ușor decât la alte facultăți.
Care sunt consecințele acestei abordări din gimnaziu în mediul universitar? Haideți să vedem două cazuri de studenți la Geografie, ambii în ani terminali (da, nu toți studenții sunt așa, însă este incredibil ca există mai mulți studenți în anul 3 care să nu știe județele țării și nici măcar punctele cardinale…).
De când cu pandemia, multe facultăți au renunțat la examenul de licență scris. E mai ușor așa pentru toată lumea.
Cea mai mare facultate de Geografie din România nu a făcut excepție. Din 8-10 comisii de licență, o bună parte a acestor comisii a acordat note cuprinse între 9 și 10.
Credeți că studenții care au completat cele două hărți mute, au terminat facultatea? Eu zic că sunt 44% șanse că da (cunoscătorii rezultatelor PISA știu ce reprezintă procentajul).
Suntem la finalul anului 2022, și din păcate zicala: “noi ne facem că muncim, iar ei se fac că ne plătesc” este atât de actuală. Nu am învățat nimic în tot acest timp și ce e trist…e că nici vrem să schimbăm ceva.
Dragi profesori de Geografie, mă doare foarte rău să zic asta după ce v-am încurajat atât vreme să deveniți profesori de Geografie, faceți un program de conversie pentru educator-învățător. Sunt mult mai multe posturi disponibile și acolo, micuții, dacă se străduiesc măcar un pic, chiar merită cu toții FB.
Prietenul meu cel mai bun a luat nota cea mai mare la titularizare. S-a dus în prospecție la școlile care aveau posturi titularizabile înainte să aleagă școala/liceul în ședința publică. A ales o școală la țară, la 40 de km de unde locuia. Am râs cu lacrimi când am văzut că a lăsat postul de la școala “bună” din oraș pe care toți ceilalți ne-o doream. Acuma plâng eu, căci nu mai sunt posturi complete la țară, unde directorii, colegii și părinții mai au în mare măsură onoarea muncii cinstite și te lasă să predai așa cum știi tu că e cel mai bine pentru mentalitatea viitorilor maturi ai țării. Oh, cum ne merităm soarta. Implicarea și seriozitatea cu care am dat curs chemării noastre ne-au adus aici, prin ce facem noi în fiecare zi.
Dragi profesori de istorie, nu cedați lupta, voi mai aveți o șansă ca materia voastră să fie considerată serioasă și obligatorie la BAC (la Evaluarea Națională ați pierdut și voi lupta). Dar atenție, drumul este foarte scurt, și mereu pavat cu intenții bune. Învățați de la noi, colegii de Geografie (materie la care în viitor vom acorda nu note, ci calificative de genul: satisfăcător/nesatisfăcător).
Și ne mai întrebăm de ce ne-am pierdut respectul în societate? Dar ne plângem că suntem plătiți la mișto? Ne întrebăm de ce nu este Geografia o materie obligatorie la BAC? Ne întrebăm de ce (cu puține excepții) numărul de ore de Geografie a scăzut de la 2h săptămână la 1h pe săptămână? Eu zic că e totuși o mare victorie că Geografia mai e materie școlară. Leafa merge mai departe.
Dar demnitatea noastră?… Domnule Simion Mehedinți, îmi pare rău!