Alina Bărăian, directorul Colegiului Național „George Barițiu” din Cluj-Napoca, a analizat noile propuneri de planuri-cadru, subliniind importanța feedbackului descriptiv pentru echipa care a lucrat la acestea. „Mă bucur că suntem împreună în această agoră și chiar dacă lăsăm impresia de sofiști, prieten trebuie să ne fie adevărul. Așa că mă gândesc că este nevoie să acordăm pentru aceste propuneri de planuri-cadru feedback descriptiv echipei care a lucrat la ele”, a declarat aceasta, la dezbaterea organizată la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA) a UBB.
Directorul a evidențiat că planurile-cadru trebuie analizate atât ca produs, cât și ca proces, iar implementarea lor va depinde de specialiștii care vor lucra la programele școlare și manualele corespunzătoare. „Ne aflăm în fața unei propuneri de produs, și anume propunerile de planuri-cadru care știm că trebuie să continue cu programe școlare și cu manuale de calitate, așa cum s-a punctat în repetate rânduri”, a explicat Bărăian.
Din perspectiva unui director de școală și a unui profesor de științe socio-umane, aceasta a remarcat viziunea sistemică și pragmatismul noilor planuri. „Sesizăm flexibilitatea și mai ales parcursul posibil de adaptat și de personalizat în raport cu centrarea pe elev. Aceste aspecte sigur că sunt bine punctate și gândite”, a spus ea, menționând că documentele trebuie armonizate cu legislația existentă.
Un alt element cheie identificat de Bărăian este creșterea autonomiei școlilor și motivarea cadrelor didactice prin curriculumul la decizia elevului (CDEOȘ). „Simt element de descentralizare puternic, element de flexibilitate, de autonomie și mai simt o pârghie de calitate, pentru că atâta timp cât CDEOȘ este pe o plajă mare și se flexibilizează, acolo cu siguranță cadrele didactice pe care le avem vor fi motivate în direcția calității”, a explicat directorul.
Totuși, aceasta a atras atenția asupra unor provocări legate de implementare, în special privind costul standard și statutul cadrelor didactice asociate. „În ceea ce privește procesul de implementare al curriculumului, mai ales pe CDEOȘ, acolo va fi nevoie de un reglaj al costului standard, pentru că în momentul în care ne raportăm la problema costului standard, știm foarte clar că avem niște constrângeri”, a avertizat ea.
În plus, reglementarea statutului profesorilor asociați rămâne o problemă deschisă. „Acesta din nou va trebui reglementat: cum intră în unitatea de învățământ și cum ajung aceste ore la cadrul didactic asociat”, a concluzionat Alina Bărăian.
Redăm intervenția directoarei mai jos în articol:
„Mă bucur că suntem împreună în această agoră și chiar dacă lăsăm impresia de sofiști, prieten trebuie să ne fie adevărul. Așa că mă gândesc că este nevoie să acordăm pentru aceste propuneri de planuri-cadru feedback descriptiv echipei care a lucrat la ele și în acest sens aș puncta câteva aspecte.
Un prim aspect s-ar lega de gândirea curriculumului, pe de o parte ca produs, pe de altă parte ca proces. Gândindu-l ca produs, ne aflăm în fața unei propuneri de produs, și anume propunerile de planuri-cadru care știm că trebuie să continue cu programe școlare și cu manuale de calitate, așa cum s-a punctat în repetate rânduri și cred că mingea va trece în terenul specialiștilor din comisiile naționale și a oamenilor de specialitate care vor fi selectați în acest sens.
În ceea ce privește ceea ce ni se aduce în față prin aceste propuneri, gândindu-le și din perspectiva directorului de școală, dar și din perspectiva profesorului de socio-umane, discipline de graniță cu științele educației, aș puncta în primul rând viziunea sistemică. Apoi sesizăm pragmatismul acestor planuri-cadru, sesizăm flexibilitatea și mai ales parcursul posibil de adaptat și de personalizat în raport cu centrarea pe elev. Aceste aspecte sigur că sunt bine punctate și gândite.
De ce? Documentul pe care îl avem ca propunere trebuia, conform legislației în vigoare, să se armonizeze cu aspectele pe care le avem legate în documente de cadrul de referință al curriculumului și cu legea învățământului preuniversitar. Și dacă o să aruncăm un ochi în filozofia de introducere a proiectelor de planuri-cadru o să regăsim valorile și principiile din documentele enunțate. Acum în ceea ce privește punctual managerul de școală, ce simt din perspectiva propunerilor pe care le avem în față?
Simt element de descentralizare puternic, element de flexibilitate, de autonomie și mai simt o pârghie de calitate, pentru că atâta timp cât CDEOȘ (n. red. curriculum la decizia elevului din oferta școlii) este pe o plajă mare și se flexibilizează, acolo cu siguranță cadrele didactice pe care le avem vor fi motivate în direcția calității, în pentru că momentul în care vor face ofertarea, pentru a fi alese și pentru a prezenta interes din partea elevilor disciplinele ofertate, acolo vine implicarea și motivarea vrând-nevrând a cadrelor didactice. Aici avem o pârghie de calitate pe care ne-o dorim de foarte mult timp.
În ceea ce privește procesul de implementare al curriculumului, mai ales pe CDEOȘ, acolo va fi nevoie de un reglaj al costului standard, pentru că în momentul în care ne raportăm la problema costului standard, știm foarte clar că avem niște constrângeri. Constrângerile sunt legate de faptul că cel mai adesea în urma auditării să mergem pe sugestia «ne încadrăm pe planșă minimă de CDȘ». Dacă vom fi în aceeași situație, s-ar putea să eșueze sau să fie pus în discuție viziunea acestor planuri-cadru.
Apoi, un alt aspect pe care l-am semnalat vizavi de implementare este statutul profesorului sau cadrului didactic asociat. Acesta din nou va trebui reglementat: cum intră în unitatea de învățământ și cum ajung aceste ore la cadrul didactic asociat, pentru că în momentul de față el, în momentul în care se face proiectul de încadrare, intră într-o normă de specialitate. Asta înseamnă că ele nu mai rămân niciodată să fie predate de un cadru didactic asociat în specialitate”.