“Dacă îi izolezi pe profesori într-o clădire, societatea nu o să interacționeze niciodată cu respect. Dacă îi transformi în personalități publice, le oferi ocazia să joace un rol, nu doar să implementeze ceea ce cere sistemul, ci să construiască sistemul”, spune Andreas Schleicher, directorul Departamentului pentru Educație al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), într-un discurs rostit la o recentă conferință UNESCO dedicată profesorilor. El a făcut, cu această ocazie, o analiză a lucrurilor care, potrivit studiilor OCDE, îi fac pe profesori să aprecieze mai mult cariera lor, carieră care devine mai atractivă: nu salariile sunt pe primul loc, ci lucrurile care îi fac pe profesori să simtă că produc schimbare în societate, iar statutul lor social este respectat.
În cadrul conferinței, alți vorbitori au discutat diverse chestiuni care pot contribui la creșterea atractivității muncii de profesor, de la salarizare la oportunități de dezvoltare profesională. Ligia Deca, ministrul român al Educației, a prezentat chiar, sumar, o serie de recomandări ONU pe această temă. Or, Andreas Schleicher apreciază că acestea, deși importante, nu sunt cele care contează cel mai mult, potrivit situației din țările membre OCDE.
El a oferit exemple din țări membre OCDE unde profesori care primesc salarii relativ mici au o apreciere sporită față de cariera lor (Finlanda) și țări unde, deși există salarii bune în domeniu, există un deficit ridicat de cadre didactice (Germania, Luxemburg). Și a citat studiul Talis al OCDE, potrivit căruia altele sunt lucrurile care contează cel mai mult pentru profesori.
“Nici nu sunt convins că fiecare profesor ar trebui să aibă un master. Există puține dovezi care să sprijine ideea că diversele calificări formale ale profesorilor au legătură cu rezultate mai bune în învățare, în rândul elevilor. Acestea țin mai mult de felul cum facem ca școala să fie un loc unde toată lumea învață, nu doar elevii”, a spus Schleicher la conferința UNESCO.
Principalele idei – Andreas Schleicher (OCDE) la conferința UNESCO de Ziua Internațională a Profesorului:
“Vedem cum multe țări se confruntă cu o lipsă acută de profesori. Nu vreau să nu acord importanța cuvenită, dar cred că avem o veste bună: știm care este rezolvarea. De fapt, este una dintre problemele de politici publice care și-ar găsi cel mai ușor rezolvarea, care nu ține de resurse și de trofee. În unele țări, cariera didactică este, de fapt, o opțiune foarte atractivă – în Europa, Finlanda este un exemplu evident, sau Singapore în Asia. Islanda avea o lipsă acută de profesori, iar acum cariera didactică devine foarte atractivă. China avea dificultăți, acum atractivitatea crește și acolo. Deci cred că ar trebui să ne uităm la sistemele care au reușit să schimbe situația.”
“Știți că diferențele pe cre le vedem între țări nu se explică doar prin salarii, deși cred că acesta este un lucru foarte important. Între țările OCDE, Luxemburg și țara mea, Germania, plătesc printre cele mai mari salarii, dar ambele se numără printre țările cu cel mai mare deficit de profesori. Acest lucru ne spune că banii nu rezolvă totul. Chestiunea banilor este una care poate să demotiveze, iar salariile nu sunt adecvate, caz în care oamenii pleacă, e logic. Dar banii nu oferă o motivare intrinsecă. Oamenii nu intră în această profesie pentru bani, dacă nu există o atractivitate intelectuală, dacă nu oferă oportunități interesante de carieră. (…)”
“Dacă spui unui tânăr de 25 de ani că peste 25 de ani va face aceeași muncă, poate nu va rămâne. Dar dacă sunt prezentate opțiuni de carieră mai interesante, mai mulți oameni ar putea fi atrași. Din nou, dacă luăm o țară precum Finlanda, unde salariile sunt destul de scăzute, după standardele OCDE: acolo există 10 concurenți pentru un post de profesor. Și mai interesant, nu există nicio legătură, acolo, între salariile profesorilor și faptul că aceștia consideră că au făcut o alegere bună în carieră. În Coreea de Sud, profesorii sunt plătiți bine și cred că au făcut o alegere foarte bună în carieră. Și în Portugalia sunt plătiți bine profesorii, dar ei se simt mizerabil. Iar profesorii americani sunt plătiți foarte slab, dar cei mai mulți consideră că este o alegere de-o viață. Pe de altă parte, profesorii francezi sunt plătiți relativ puțin, dar se simt foarte prost. Deci nu există o relație sistematică, din acest punct de vedere.”
“Mult mai grăitor este statutul social al profesorilor. (…) Trebuie doar întrebați, ceea ce am și făcut prin [studiul OCDE] Talis. Și vedem cum în Singapore și Coreea de Sud și Finlanda două treimi dintre profesori simt că profesia lor este apreciată de societate. Asta își doresc: să se simtă mândri de munca lor. Dacă ne uităm la Suedia, Franța, Slovacia, doar unul din 20 crede acest lucru. Poate vor găsi motivație să continue să își facă meseria, dar se vor gândi că este o meserie pe care societatea nu o respectă. Poate nici nu este adevărat acest lucru, dar este o percepție că munca lor nu este apreciată în societate.”
“Acest lucru contează cu adevărat, deoarece atractivitatea unui loc de muncă ține de trei lucruri. Unul este statutul social, foarte, foarte important. Al doilea este contribuția pe care oamenii cred că o pot avea în viața celorlalți, făcându-și treaba. (…) Profesorii predau o oră, apoi alta și alta. De fapt, le este tot mai greu să-și dezvolte capitalul social, relația cu elevii, să înțeleagă cine le sunt elevii, ce vor ei să devină, cum pot să-i ajute. Sistemele noastre de educație înlătură timpul necesar pentru aceasta chiar prin felul cum sunt structurate.”
“Dar, dacă îi întrebi pe profesori, aceasta contează pentru ei. De ce ai devenit profesor? Primul răspuns nu ține de salariu sau de condițiile de muncă. Răspunsul numărul unu este că doresc să aibă un impact asupra vieții oamenilor. Iar organizarea muncii le ia acest lucru. (…)”
“Când te întrebi care sunt principalii factori care îi ajută să se ridice – primul este acela că sistemele care sunt foarte bune din acest punct de vedere aplică structuri și forme de sprijin care pun accentul pe statutul profesorului. Iar principiul este, de fapt, foarte simplu: fiecare ocazie pe care le-o oferi profesorilor să interacționeze cu societatea produce capital social. Dacă îi izolezi pe profesori într-o clădire, societatea nu o să interacționeze niciodată cu respect. Dacă îi transformi în personalități publice, le oferi ocazia să joace un rol, nu doar să implementeze ceea ce cere sistemul, ci să construiască sistemul – să fie oameni care vorbesc cu familii, cu societatea.”
“Auzim adesea că profesorii trebuie să facă ceea ce știu cel mai bine, să predea materia lor la clasă. Aceasta este o parte a problemei, nu parte a soluției. Dacă ne uităm la sistemele de educație unde munca de profesor este atractivă, profesorii fac multe lucruri, nu doar predau. Muncesc individual cu elevii, lucrează cu familiile. (…)”
“Răspunsul nu este să existe mai multe programe de instruire, mai multă dezvoltare profesională. Răspunsul este un mediu în care oamenii au în mod real ocazia să crească, au un grad ridicat de autonomie, muncesc într-o cultură a colaborării. Acestea sunt condițiile. Din nou, dacă ne întoarcem la studiul TALIS, cu cât profesorii lucrează într-un mediu profesional bazat pe colaborare, cu cât se observă mai mult unul pe altul în munca la clasă, cu cât se implică în această cultură a colaborării, cu atât apreciază mai mult munca lor, se simt eficienți ca profesori și învață mai mult. Și aceasta este o chestiune ușor de rezolvat – ține de schimbarea organizării muncii în școală. (…)”
“Nici nu sunt convins că fiecare profesor ar trebui să aibă un master. Există puține dovezi care să sprijine ideea că diversele calificări formale ale profesorilor au legătură cu rezultate mai bune în învățare, în rândul elevilor. Acestea țin mai mult de felul cum facem ca școala să fie un loc unde toată lumea învață, nu doar elevii.”
“Iar în al treilea rând, oamenii vor să lucreze în locuri unde există o cultură a încrederii și o cultură a împărtășirii lucrurilor. Cred că școlile trebuie să devină locuri unde oamenii au încredere în sisteme, în structuri, unde se simt susținuți și unde găsesc pe ce să se sprijine când lucrurile devin dificile. Iar acest lucru poate fi făcut. Deci, pe scurt, nu e prea dificil să facem ca munca de profesor să devină mai atractivă.”
Discursul lui Andreas Schleicher – de la min 3.35.00 în înregistrarea conferinței:
