Limbile clasice „ne garantează gustul artistic și ne imprimă o ordine mentală care este neprețuită, într-o epocă în care nu prea mai știm încotro să ne îndreptăm și care e direcția bună. În același timp, învățăm din textele clasice și ce e binele, ce e frumosul, care sunt idealurile cărora trebuie să le slujim”, susține profesoara Gabriela Creția, într-un interviu care a fost proiectat în deschiderea Olimpiadei naționale de Limbi clasice 2024, de la Timișoara.
Studiul limbilor clasice nu îți oferă doar cunoașterea unei limbi, ci „te ajută să apreciezi ce are valoare în literatură, te va modela psihic, moral, intelectual”, consideră Gabriela Creția.
În același timp, „învățăm din textele clasice și ce e binele, ce e frumosul, care sunt idealurile cărora trebuie să le slujim, iar studiul gramaticilor celor două limbi imprimă creierului nostru o rigoare salvatoare din punctul de vedere al structurii noastre interne”, spune Gabriela Creția.
Fragmente din interviul realizat de profesorul Theodor Georgescu de la Facultatea de Limbi și literaturi străine (FLLS) a Universității din București cu profesoara Gabriela Creția:
„Theodor Georgescu: Un absolvent de limbi clasice cu ce se alege nu doar din punct de vedere al cunoașterii limbilor, ci ce alte trăsături îți pot imprima aceste limbi mai departe?
Gabriela Creția: Este ușor să vă răspund. În primul rând, frecventarea autorilor clasici ne garantează gustul artistic. Știm foarte bine, după ce am citit mult din greci și din latini, ce are valoare și ce are mai puțină valoare în literatură. Deci, devenim niște critici literari rafinați.
În al doilea rând, ne ordonăm modul de a gândi, pentru că cele două gramatici ale celor două limbi despre care vorbim sunt și una și cealaltă foarte riguroase, foarte geometrice, deci ne imprimă o ordine mentală care este neprețuită, cred eu, într-o epocă în care asistăm la niște dezordini mondiale, în care nu prea mai știm încotro să ne îndreptăm și care e direcția bună și care e direcția mai puțin bună. Deci, această rigoare pe care o imprimă creierului nostru studiul gramaticilor celor două limbi este într-adevăr, după mine, salvatoare din punctul de vedere al structurii noastre interne.
Fără îndoială, și asta o spun și din propria experiență, se întâmplă aici o prefacere etică, pentru că învățăm din aceste texte și ce e binele, ce e frumosul, care sunt idealurile cărora trebuie să le slujim. Mă gândesc la devotamentul față de religie, devotamentul față de țară, față de părinți, față de copii, devotamentul față de lucrul bine făcut. Toate acestea asumate de-a lungul anilor, asimilate, îți dau o anumită viziune asupra modului de comportare, adică îți dau caracter, ce mai încoace și încolo. Te vor modela psihic, moral, intelectual.
Theodor Georgescu: Pentru elevii care sunt pasionați de limbile clasice, pentru cei care participă la Olimpiadă, dacă unii dintre ei se întreabă dacă să meargă sau nu mai departe pe această cale, dumneavoastră ce le-ați spune?
Gabriela Creția: Le-aș spune ca nimic nu are mai mult preț decât găsirea liniști interioare, a echilibrului interior, a vocației către excelență, pentru că suntem în domeniul excelenței, iar acești copii cu siguranță că fac parte în clasa lor, în grupul lor, dintre cei mai buni din casă.
Ca olimpici, important este să se prezinte, calificarea este însăși participarea la un concurs de excelență. Câștigă numai cei chiar mai buni decât alții, iar cei care nu câștigă nu trebuie să se supere, pentru că au trăit o experiență unică și poate că la anul va fi și mai frumoasă și mai bună și îi va determina să aleagă o cale despre care am spus că este formativă în cel mai înalt grad.
Theodor Georgescu: Dumneavoastră ați și condus mulți ani această olimpiadă, ați fost președintele Comisiei Centrale de Limbi Clasice vreme de mai mulți ani. Eu însumi eram elev când dumneavoastră erați președintele acestei comisii. Vreau să ne întoarcem puțin în timp și să ne povestiți care era atmosfera în acei ani la aceste concursuri naționale, cum erau elevii de atunci, profesorii.
Gabriela Creția: Cred că m-aș opri întâi și întâi asupra atmosferei de bucurie. Toată lumea venea cu un entuziasm, cu o dorință cu emulație a elevilor, atât de frumoasă, atât de constructivă, adică ceva care realmente însemna foarte mult pentru noi toți. Cum erau profesorii? Erau implicați, firește, cei mai buni dintre cei buni profesori de latină și aici dați-mi voie să fac o paranteză din experiența mea de-o viață afirmă că profesorul de latina în mai toate liceele țării este un profesor proeminent. Este un profesor de elită, adesea devine director și este respectat și este iubit și are o trecere între profesorii ceilalți și între elevi absolut aparte. De ce? Pentru că el are o anumită formație psihică despre care poate vorbim un pic mai târziu.
Theodor Georgescu: Putem spune, fără să greșim, că sunteți profesoara noastră, a tuturor. Voiam să vă întreb care a fost izvorul puterii dumneavoastră în toți acești ani, pentru a nu va abate de la acest drum, pentru că răspunsul dumneavoastră s-ar putea să inspire și pe cei care poate ar putea, la un moment dat, să o apuce pe un alt drum sau să nu mai reziste, să spunem, în această luptă pe care o avem în fiecare zi, practic, pentru a sprijini cultura clasică, aici în țară, în România?
Gabriela Creția: Forța primordială mi-au dat-o textele antichității, pentru că ele, așa cum știm cu toții, reprezintă o perfecțiune a gândirii umane, a spiritului, a spiritului european în întregimea lui, pentru că limbile clasice, culturile clasice sunt temelia culturii europene. De aceea ne înțelegem așa de bine, pentru că avem aceleași mituri, aceeași autori iubiți, aceleași atitudini de gândire.
A doua sursă a forței a fost aceasta: am simțit foarte clar în ce măsură personalitatea mea adolescentină, în căutare, oarecare debusolare, în ezitările firești ale vârstei, s-a coagulat, întărit datorită tocmai frecventării culturilor clasice, ele au fost cele care au cimentat acest edificiu al vieții mele dedicate învățării limbilor acestea care nu au pereche în Europa”.
- Gabriela Creția este profesor consultant la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București (șef catedră Limbi Clasice: 1992-1996).
