Unul din puținele avantaje ale învățământului simultan, sistem de predare regăsit în mediul rural, unde sunt prea puțini copii de aceeași vârstă pentru a se crea câte o clasă de sine stătătoare, este că „ai timp de fiecare în parte, chiar dacă este greu, că trebuie să fii cu atenția și colo și colo, treci de la unii la alții: lucrează unii, stau ceilalți”, prezintă profesoara de Limba și literatura română Iuliana Mănescu, care predă la Școala Gimnazială din satul Scundu, județul Vâlcea, într-un interviu publicat recent de Edupedu.ro.
Pe Iuliana Mănescu am întâlnit-o la festivalul de book-trailere Boovie 2023, ținut la Brașov la finalul lunii iulie. Ne-a spus că este profesor suplinitor, adică nu are post pe perioadă nedeterminată și se împarte în mai multe școli. Predă la un liceu din orașul Băbeni, județul Vâlcea, unde are clase de științe ale naturii și tehnologic și la școala din satul Scundu unde predă, în regim simultan, elevilor de la câte două clase de gimnaziu, cuplate, pentru că satul este în scădere demografică.
Am întrebat-o cum se descurcă și ce presupune să predea două ore de curs într-una singură copiilor de vârste apropiate. „Solicitant. E greu. Bine, într-un fel am un avantaj că, fiind foarte puțini, ai timp de fiecare. Eu am făcut ore și cu clase de câte 20-30 de elevi și sunt mulți. Chiar dacă aceștia sunt simultan, adică să zicem că ai cinci într-a VI-a și cinci într-a VIII-a, tu trebuie să te împarți cumva, ora aia s-o împarți la amândouă clasele, eu mai luam o oră de muzică, recunosc, ca să pot să continui, mai ales la clasa a VIII-a. Am timp de fiecare în parte, chiar dacă e greu în sensul ăsta, că trebuie să fii cu atenția și colo și colo, treci de la unii la alții: lucrează unii, stau ceilalți”, a explicat profesoara.
„În timp ce unii lucrează și tu vorbești cu cealaltă clasă, cumva un pic ceilalți sunt distrași și mai participă la lecția ăstora și le zic „măi, voi aveți altceva de făcut”. Dar cu toate astea avantajul e că ai timp de fiecare în parte, îi treci pe fiecare la tablă sau îi bagi în seamă, îi întrebi să vezi ce au lucrat de cel puțin trei ori. Ai cum să-l treci de trei ori la tablă, să-i dai să analizeze un substantiv. Suntem ca la meditație”, a continuat aceasta.
Într-un an, recent, spune profesoara, o învățătoare a predat unei clase de copii de început de ciclu primar și sfârșit de ciclu în același timp: clasa pregătitoare combinată cu elevi de clasa a IV-a.
„N-avem abandon școlar cu tot simultanul acesta. Ăștia care sunt, vin la școală”
Profesoara a mai spus că elevii, chiar dacă sunt puțini, vin la școală și chiar urmează cursuri la un liceu sau la o școală profesională. A remarcat faptul că nu există abandon școlar în satul în care predă, chiar dacă învățământul simultan pare să îi sperie pe părinții care consideră că ar fi avut parte de o școală mai bună pentru copiii lor în oraș, în altă parte, povestește Iuliana Mănescu.
„Din păcate, e sătucul îmbătrânit, dar măcar nu avem abandon școlar: ce avem, vin la școală și se duc și mai departe, fie la liceu, fie la profesională. De exemplu, anul ăsta în clasa a VIII-a am avut opt copii, unul cu o problemă medicală, cu care s-au chinuit foarte mult cei dinaintea mea să-l înscrie în sistemul de învățământ, adică are 17 ani și-a terminat clasa a VIII-a, pentru că nu voiau să-l dea părinții, a insistat directorul de atunci să vină să dea la școală. El n-a dat mai departe, dar a terminat opt clase. Am avut patru fete care au dat evaluarea și au luat note bunicele. Anul ăsta chiar toți care au care s-au înscris au luat peste șapte. La matematică au stâlcit, au luat 6.5, 6.7. Am avut o notă de 9.45, mândria mea, nu mai puteam de fericire, a unei fetițe foarte, foarte dedicată. N-avem abandon școlar cu tot simultanul acesta. Ăștia care sunt, vin la școală”, a spus profesoara.
„(…) Eu n-am învățat niciodată la simultan și am fost totuși șapte-opt în clasă, pe unul l-am pierdut prin clasa a V-a, a fost repetent. Eram șapte în clasă și nu eram la simultan, eram în clasă de sine stătătoare. Dacă ni s-ar permite în general la școală și cu 10 copii, minimul acela să fie de 10 – cred că este de 10 – sau, hai, 15 copii, să ni se permită cu mai puțin… ar fi… Nu cu trei, nu cu cinci, aici raportat la mediul rural, dar ar fi mult mai bine pentru că lucrezi altfel, poți să îi supraveghezi, poți să te uiți la toți”, a continuat aceasta.
„Cei de la liceu sunt 27 în clasă. Păi când intru în clasă și văd atâtea perechi de ochi, trag aer în piept pentru că știu că nu pot să îi cuprind cu ochii pe toți. Unul se uită pe geam, unul e cu ochii în telefon, fetele se machiază că le-a curs un pic rimelul. E solicitant să te împarți la fiecare. Dar cu o clasă micuță lucrezi bine.
Ca dezavantaje, e vorba că părinții nu vor să își dea copiii la simultan, adică sunt îngrijorați. De exemplu, anul ăsta am făcut o clasă independentă de a V-a. Clasa a VI-a este cu a VIII-a și mai avem și clasa a VII-a independentă. Dar în ceilalți ani părinții am văzut că erau îngrijorați, atunci când treceau era dintr-a IV-a într-a V-a, dacă nu se face clasă (de sine stătătoare – n. red.)… Nu le convine că sunt la simultan, mai ales cei care știu că au copiii mai buni, ei zic că poate nu au parte de o educație pe care și-ar fi luat-o din altă parte. Dar nu i-au trimis în altă parte. Le-am zis: dacă rămân copiii aici, se face clasă. Dacă plecați, normal că facem simultan cu cei care rămân. Și au rămas, dar tot sunt aici cu tragere de inimă. Oricare părinte se gândește că poate nu se muncește ca și cum s-ar munci când ai o oră pentru o singură clasă. Și părinții au grija asta. Dar când văd că lucrurile nu stau rău și copiii au rezultate, nu mai zic…
Alt dezavantaj e că trebuie tot timpul să-i ții în priză, să nu își piardă atenția. Eu lucrez cu unii ceva interesant, altora le dau ceva de lucru și poate li se pare mai interesant ce fac cu ceilalți, că poate sunt la literatură și avem o poveste frumoasă – deja s-au pierdut, numai verbe nu mai analizează ei. Am avut într-un an clasele a V-a și a VII-a în simultan și am avut la o clasă „Moara lui Călifar”, cu legende, erau fascinați, ascultau toți ce citim noi, ce povestim acolo. Au vrut să asculte, i-am lăsat, ce să le faci. Le dădusem să facă o fișă de lucru, dar s-a rupt, dacă le-a plăcut, lasă că recuperăm la altă oră. Sunt copii buni și cu ei faci treabă bună dacă te implici”, a spus profesoara de Limba română în interviu.
Mulți dintre copii, când se duc acasă, muncesc. Ținându-i la școală, îi mai protejăm un pic
Întrebată dacă există vreun program de masă caldă pentru copiii de la sat în satul Scundu, profesoara a explicat că „a fost un timp o colaborare cu Fundația Vodafone, a fost fain, am prins și eu în 2019, cred că un an. Era frumos și știți de ce? Pentru că dincolo de faptul că le dădeau masă – și mulți dintre ei, mamă, câtă nevoie aveau de ea -, aveam program de after school, adică ei stăteau în școală până la ora 4, ceea ce era ok, că se duceau acasă cu temele făcute, aveau ocazia să vină să întrebe acolo unde aveau nevoie, până la sfârșit. Mulți dintre ei când se duc acasă se duc și muncesc și, ținându-i la școală, îi mai protejam așa un pic. Deci era și partea asta că stăteam până la patru la școală, făceam și activități de dezvoltare personală, jocuri frumoase, era plăcut. Acum nu mai este la gimnaziu, s-a restrâns programul, nu mai e decât la primar. Aveau și tabără, vara îi ducea într-o tabără, cred că la Straja. Era mișto”.
„La gimnaziu nu mai au și copiii vor. Am reușit noi să facem singuri pentru clasa a VIII-a, anul ăsta, am reușit să facem chestia asta, numai la română și matematică, pregătire suplimentară cu ei, stăteau cel puțin de două-trei ori pe săptămână, până – tot așa – pe la 3 – 4, să recapitulăm. Și primeau și ei masă”, a completat profesoara.
„Dacă eu îi fac observație copilului și părintele îi spune „dar dă-o încolo”, s-a rupt tot, s-a terminat”
Întrebată cum vede relația dintre elev, profesor și părinte, Iuliana Mănescu a spus că și în mediul rural, unde de regulă comunitățile mici și tradiționale sunt mai apropiate, mulți părinți nu fac o echipă și cu profesorul pentru educarea copiilor: „Mi se pare că lipsește implicarea familiei. Familia vrea doar rezultate și atât. Implicare în sensul că trebuie să faci așa o echipă. Dacă eu îi fac o observație copilului și el se duce acasă și zice „m-a certată aia de română” și părintele îi spune „dar dă-o încolo”, s-a rupt tot, s-a terminat, deci eu aici aș vedea că e așa, o ruptură, că în rest tot se poate rezolva. Că nu sunt bani, niciodată nu sunt bani, că nu sunt fonduri, niciodată nu sunt. Dar aici, la colaborare este de lucrat”, potrivit acesteia.
„Întotdeauna am căutat să le spun părinților, să menținem o comunicare și să știe și părintele la ce să se aștepte și să știe și copilul. Aici, e o chestie de colaborare. Și între profesori, câteodată, nu prea… Sunt zone și zone, medii și medii unde nu prea se sudează…”, a mai apreciat aceasta.
Învățământul simultan: autoritățile din educație voiau să dispară anul trecut
Potrivit cifrelor din anul școlar 2021-2022, obținute de Edupedu.ro, 10% din elevii din clasele primare, din România, au învățat simultan cu elevi din alți ani de studiu. Aproape 92% din dintre aceștia erau din mediul rural. Declinul demografic, care afectează în special mediul rural și orașele mici, este una dintre cauzele învățământului simultan. Mai puțini copii, înseamnă școli închise. Dar ca să nu fie închise școlile, legislația permite desfășurarea simultană a învățării.
Potrivit Legii Educației Naționale nr. 1/2011, atât în învățământul primar, cât și în cel gimnazial, o clasă de elevi nu trebuie să aibă mai puțin de 10 copii.
Astfel, felul în care sunt finanțate școlile, prin plata costului per elev și modul în care normele profesorilor se pot constitui sunt norme care favorizează și ele învățământul simultan. Clase mai mici înseamnă, pentru o școală, fonduri mai puține. Dar este nevoie de același număr de profesori, același număr de învățători. Asta duce la încurajarea, prin lege, în localitățile cu puțini copiii, a comasării mai multor ani de studiu într-unul singur. Mai multe detalii aici.
În vara anului trecut, fostul ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, propunea două modalități de a elimina învățământul simultan – rezolvarea crizei personalului didactic și acces la același tip de informație pentru toți elevii: “un mod de organizare modulară în care acei copii care nu au un profesor de fizică, să aibă acces la un profesor de fizică”, prin table inteligente. „Vrem să dispară învățământul simultan, nu să îl îmbunătățim”, spunea Cîmpeanu în iulie 2022.