Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, educația a început procesul transformării. Accesul la programe educaționale care presupuneau mobilități transfrontaliere au devenit o atracție fantastică pentru profesori și elevi, prezintă profesoara de Istorie Nicoleta Zărnescu de la Colegiul Național „Ferdinand I” (CNF) din Bacău. Aceasta a explicat într-un interviu pentru Edupedu.ro ce a însemnat aderarea la UE pentru România și cum schimbările de după aderare „credibilizau valorile asumate de Uniunea Europeană”.
Am discutat cu profesoara Nicoleta Zărnescu în contextul în care aproape 19 milioane de români din cei 22 de milioane sunt așteptați la vot în 2024. În 2024, în România au loc toate tipurile de alegeri politice posibile: europarlamentare, locale, generale (parlamentare) și prezidențiale. „Suprapunerea acestor scrutinuri consolidează importanța zilei de 9 Mai”, pe care profesoara a prezentat-o în interviul publicat de Edupedu.ro vineri, 10 mai.
Întrebată cum ar explica pentru tinerii votanți, dar și pentru copii mai mici ce s-a întâmplat pe 9 mai referitor la nașterea Uniunii Europene, profesoara a spus că, pentru cei mici, povestea înființării UE este asemănătoare poveștii unei familii:
„Pot formula o poveste despre o casă mare, spațioasă, luminoasă, care a început construcția la 9 Mai 1950, în care trăiesc mai mulți membri din familia principală și familia extinsă, casa devenind tot mai mare. Fiecare dintre acești membri are responsabilități și se bucură de aceleași drepturi, cu condiția asumării, a respectării fiecărui membru al familiei și a contribuției individuale la bunăstarea și armonia acesteia. Nu putem avea o familie frumoasă fără încredere, empatie și efort. Cam așa stau lucrurile și cu Uniunea Europeană. De asemenea, în timp de criză, familiile sunt mai unite pentru a rezista și a face față riscurilor”.
„Pentru cei mai mari, care au o gândire abstractă, bazată pe raționamente, analogie și abilități de gândire critică, 9 Mai este un concept, o reprezentare istorică a unui moment de debut pentru un întreg proces istoric. La baza oricărei construcții stă ideea. Efortul este circumscris evoluției fenomenului istoric. La baza unui proces istoric stau faptele profunde- actorii/personalitățile, cauzele/circumstanțele și factorii/agenții de influență.
Personalitatea și ideea lui Robert Schuman au fost forțele profunde care au acționat la momentul respectiv, într-o epocă de explorare a unor noi orizonturi”, spune Nicoleta Zărnescu, cu o experiență de 33 de ani ca învățătoare și, apoi, profesoară de istorie la Colegiul Național „Ferdinand I” din Bacău, unde este și instructor de dezbateri academice.
„Era necesar ca Europa să înlocuiască noțiunea de casă divizată/dezbinată și ruinată în cea de casă comună, casă în care vecinii sunt prieteni și fac eforturi pentru binele comun. Faptul că Declarația Schuman a generat o schimbare era de așteptat, deoarece Europa trecea printr-un timp al schimbărilor, și era nevoie să schimbe direcția istorică cu care a parcurs prima jumătate a secolului al XX-lea”, a adăugat profesoara.
Libertățile fundamentale garantate de democrație, o „supapă de siguranță” pentru a nu cădea în nostalgie, spune profesoara
„Cele patru libertăți fundamentale sunt supapa de siguranță care acționează permanent în mintea celui născut înainte de 1989, dacă e în pericol de a deveni nostalgic după vremurile predecembriste. Libertatea de mișcare cred că este cel mai mare avantaj, un ideal la care cei născuți înainte de Revoluție nici nu visau. De asemenea, posibilitatea de a avea acces la tezaurul cultural-istoric al Europei, la valorile pentru care s-au jertfit câteva generații, este un mare câștig”, spune Nicoleta Zărnescu, întrebată care sunt avantajele pentru tinerii născuți în UE.
Și profesoara a continuat: „O Românie izolată, fără conexiuni cu statele democratice, fără acces la casa europeană este o Românie care ar ignora parcursul istoric al generațiilor din secolul al XIX-lea și până în zilele noastre (sincronizarea reală cu Europa își are debutul în secolul al XIX-lea, când junii boieri plecau la studii în Occident, aducând idei și atitudini ce aveau să devină un modus vivendi în plan social-politic și economic). Populația postdecembristă este una mai conștientă de existența și destinul său”.
Valul de entuziasm la aderarea din 2007, unul „spectaculos”. „Occidentul părea locul în care îți puteai recalibra esențial viața”
Profesoara a vorbit și despre realitatea pentru români și copii înainte ca România să intre în Uniunea Europeană:
„Pentru că fac parte din generația tinerilor de dinainte de 1989, cunosc bine povestea integrării. Valul de entuziasm la aderarea în 2007 a fost unul spectaculos, ideea paneuropeană devenind după 1990 un adevărat cult. De ce? Pentru că așteptările erau imense. Dorința de a imita Occidentul, ce părea locul în care îți puteai recalibra esențial viața, a reprezentat pentru cel puțin două decenii esența evoluției individuale și statale. Era firesc, dacă ne amintim de cum trăiam înainte de 1989, frigul, întunericul, incertitudinea și cenzura. Lumina și speranța erau așteptate dinspre Occident.
După negocierile de preaderare, românii au trebuit să ducă o luptă pentru schimbare, pentru a îndrepta o societate care nu avea exercițiul democrației pe direcția corectă, a standardelor europene. Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, educația a început procesul transformării. Accesul la programe educaționale care presupuneau mobilități transfrontaliere au devenit o atracție fantastică pentru profesori și elevi. O lume în schimbare credibiliza valorile asumate de Uniunea Europeană”, a mai spus Zărnescu.