Profesoara Cristina Cioabă de la Școala Gimnazială „Șerban Vodă” din București și traducătorul Vlad Russo, premiați pentru literatură la Gala „Monica Lovinescu” 2024

Premiul literar „Monica Lovinescu”, acordat la a doua ediție, a fost câștigat de traducătorul Vlad Russo al ediției Humanitas a Eseurilor lui Michel de Montaigne, potrivit anunțului făcut marți seară, de organizatori, la gala de la Ateneul Român. Un premiu special a primit și autoarea și profesoara Cristina Cioabă de la Școala Gimnazială „Șerban-Vodă” din București, pentru albumul centenar „Monica Lovinescu. O viață, o voce, un destin”.

Premiul, în valoare 10.000 de euro, este acordat de fundația editurii Humanitas și a fost înființat anul trecut, în care s-a marcat centenarul nașterii Monicăi Lovinescu, jurnalistă, critic literar și disidentă anticomunistă.

Distincția este dedicată cărților de nonficțiune din zona umanistă și unor demersuri intelectuale de anvergură precum editarea de ediții critice, coordonarea unor lucrări ample, traduceri dificile din patrimoniul cultural universal, conform organizatorilor.

Potrivit anunțului făcut marți, 19 noiembrie, la gala organizată la Ateneul Român, juriul și organizatorii selecției și ai evenimentului au luat decizia să acorde un premiu și pentru autoarea și profesoara Cristina Cioabă de la Școala Gimnazială „Șerban-Vodă” din București, care a publicat în 2023 albumul centenar „Monica Lovinescu. O viață, o voce, un destin”. Cristina Cioabă este absolventă a Facultății de Litere a Universității din București (FL-UB), unde a și obținut un doctorat în anul 2007 (sursa).

Pe lista scurtă au fost, în ordine alfabetică, nominalizați:

• Ana Blandiana, Mai-mult-ca-trecutul. 31 august 1988 – 12 decembrie 1989, București, Editura Humanitas, 2023;
• Costică Brădățan, Elogiu eșecului. Patru lecții de umilitate, traducere de Vlad Russo, Editura Spandugino, 2024;
• Cristina Cioabă, Monica Lovinescu. O viață, o voce, un destin, București, Editura Humanitas, 2023;
• Vlad Russo (traducător), Montaigne, Eseuri, ediție integrală, București, Editura Humanitas, 2021-2023;
• Radu Tudorancea, Războiul și captivitatea. Prizonierii de război români în Primul Război Mondial, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2024.

Pe lista extinsă au mai fost:

• Mirel Bănică, Între două lumi. Monahismul ortodox și modernitatea, Iași, Editura Polirom, 2024;
• Oana Boșca-Mălin (transcriere, introducere, note și comentarii și epilog), Emil Boșca-Mălin, Zbucium. File dintr-o viață trăită, București, Editura Fundației Academia Civică, 2023;
• Valentin Naumescu, Raluca Moldovan (coordonatori), Războiul. Consecințele invaziei rusești din Ucraina la nivel global, european și românesc, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană, 2023;
• Liviu Neagoe, Eutopia. Concepte, identități și istorii românești, Chișinău, Editura Cartier, 2024;

Scriitoarea Ioana Pârvulescu, președinta juriului pentru premiul „Monica Lovinescu” 2024: Întotdeauna e greu să faci jurizarea. La cărți nu e ca la matematică

Pentru această a doua ediție a premiului au fost luate în considerare cărțile publicate în intervalul 31 august 2023 – 31 august 2024. Scriitoarea Ioana Pârvulescu a fost președintele juriului, iar ceilalți membri – criticul și istoricul literar Alexandru Călinescu și librarul Răzvan Purcărea.

„Sperăm să se instituie o tradiție, pentru că Monica Lovinescu merită să aibă un premiu al ei cu totul special, cu o voce cu totul specială, și anume un premiu pentru cărți de curaj intelectual”, declara scriitoarea și profesoara universitară Ioana Pârvulescu la Radio România Cultural, la finalul lunii octombrie.

„Întotdeauna e greu [să faci jurizarea], pentru că la cărți nu e ca la matematică”, a completat ea. „Fiecare carte e în felul ei importantă și e în felul ei bună. Și atunci e greu să renunți la unele. De altfel, la gală va fi prezentată fiecare carte de pe lista scurtă. Deci e un fel de premiere a tuturor celor cinci cărți, dar să le numesc”, a spus Ioana Pârvulescu.

Iar scriitoarea a făcut în aceeași emisiune o descriere a celor cinci cărți de pe lista scurtă:

• „«Mai-mult-ca-trecutul. Jurnalul Anei Blandiana» este scris între 31 august 1988 și 12 decembrie 1989. Așadar, anul care ne-a schimbat viețile. Cucerește prin autenticitate, o autenticitate demnă de interbelici, prin luciditate, prin, bineînțeles, stilul ei inconfundabil și prin recuperarea memoriei acelui an. Costică Brădățan, «Elogiul eșecului. Patru lecții de umilitate» se referă la patru personalități Simone Weil, Mahatma Gandhi, de asemenea Emil Cioran și Yukio Mishima. Iată niște oameni foarte diferiți între ei, pe care, în viziunea lui Costică Brădățan, îi unește eșecul.

• E destul de curios să legăm aceste nume de eșec, dar e vorba, bineînțeles, de altă calitate a eșecului. Adică faptul că ei nu și-au dorit să devină cine știe ce staruri de prim plan. În fine, este o lecție de filosofie scrisă splendid și un stil inconfundabil. Și, cumva, ar merita ca fiecare dintre noi, în această vreme a succesului, să citească această lecție despre umilitate, nu umilință, umilitate și eșec.

• Apoi – ordinea e alfabetică – Cristina Cioabă cu «Monica Lovinescu, o viață, o voce, un destin» – este practic prima recuperare a biografiei Monicăi Lovinescu. De acum încolo, oricine va avea nevoie să verifice un detaliu din viața Monicăi Lovinescu va putea să apeleze la această carte. Până acum nu exista decât Wikipedia. Și acolo, bineînțeles, știm cu toții că nu e mare lucru, e și ordonarea în imagine a acestei vieți, dar, de fapt, e și foarte mult scris, iar Cristina Cioabă are un echilibru admirabil care cu siguranță i-ar fi plăcut Monicăi Lovinescu.

• În această reconstituire, o carte extraordinar de importantă sunt Eseurile lui Montaigne, traduse de Vlad Russo ediția integrală. Trei volume publicate între 2021 și 2023. Această carte, pe lângă actualitatea ei, e redată publicului de azi și constatăm că n-are niciun rid. Dar nu pentru asta am pus-o pe listă, ci pentru că fiecare cuvânt este la locul lui în această traducere. Rar mi s-a întâmplat să nu mă deranjeze nimic, să nu mă zgârie nimic pe ureche. Sunt și versuri acolo. Nu e nici prea exagerat arhaic, nici prea contemporan stilul lui Vlad Russo, nici nu știu cum a reușit.

• În fine, este Radu Tudorancea, «Războiul și captivitatea. Prizonierii de război români în Primul Război Mondial», cu o carte apărută la o editură care s-a specializat pe cărți de istorie și scoate foarte, foarte bune cărți de istorie. Din nou, este o carte excelent scrisă și pe o chestiune mai rar abordată, captivitatea din Primul Război Mondial. Deci, iarăși, recuperarea memoriei. După cum vedeți, asta e o temă în general care te plasează pe lista premiilor Monica Lovinescu. Și, fără îndoială, merită să fie și această carte pe listă.

• Am păstrat aceleași criterii de anul trecut, dar am observat că, în general, se lărgesc lucrurile, pentru că dai mereu de cărți la care nu te gândiseși. Pe lista lungă era, de pildă, și o carte care era o recuperare. Practic, nu era o carte de autor, ci o recuperare, a Oanei Boșca-Mălin a unui manuscris scris de unchiul ei, care fusese în închisoare”.

Anul trecut, premiul „Monica Lovinescu” acordat de Fundația Humanitas „Aqua Forte” a fost câștigat de profesorul George Ardeleanu de la Facultatea de Litere a Universității din București și Alexandra Furnea, supraviețuitoare a incendiului din Colectiv.

Citește și:

Profesorul George Ardeleanu de la Facultatea de Litere a Universității din București și Alexandra Furnea, supraviețuitoare a incendiului din Colectiv, câștigătorii premiului literar „Monica Lovinescu”, decernat la prima ediție

Statuile Monicăi Lovinescu și Virgil Ierunca, unite printr-o mantie de inox, alături de un arbore al răului, o parabolă a securiștilor infiltrați la Europa Liberă. Monument de artă contemporană, inaugurat în Cotroceni