Repetarea concursului național de angajare a potențialilor profesori, Titularizarea, „este un stres continuu”, „începând din mai și până în septembrie când te duci și trebuie să participi la toate ședințele și știi că ți-ai făcut acolo un post”, atrage atenția profesoara de Limba și literatura română Iuliana Mănescu, într-un interviu pentru Edupedu.ro publicat recent. Aceasta a dat concursul de titularizare de 11 ori și spune că „ajungi la un moment dat să te plictisești. Știi că scrii, scrii, scrii și când știi că nu te bați pentru nimic, nu mai e motivația”.
Iuliana Mănescu este profesor suplinitor: nu are post pe perioadă nedeterminată și asta înseamnă că se împarte în mai multe școli. Predă la un liceu din orașul Băbeni, județul Vâlcea, unde are clase de științe ale naturii și tehnologic și la școala din satul Scundu unde predă, în regim simultan, elevilor de la câte două clase de gimnaziu, cuplate, pentru că satul este în scădere demografică.
„Sunt suplinitoare, deci asta înseamnă că schimb școlile de la an la și nu din cauză că nu am luat examenul de titularizare, din cauză că nu sunt posturi. În Vâlcea nu s-au mai scos, cred că de vreo 10 ani, decât unul sau două posturi ca să ne putem titulariza”, a spus aceasta pentru Edupedu.ro. În fiecare an a luat note peste 7. După ce a absolvit facultatea de Litere acum circa 15 ani și a predat doi ani seminare de morfologia și sintaxa limbii române la universitate, Iuliana a decis să predea în sistemul preuniversitar de învățământ. S-a înscris la Titularizare și a avut prima notă pe județ din acel an, 9.15, însă de atunci nu a avut pe ce post pe perioadă nedeterminată să se angajeze, povestește aceasta.
„Am dat de 11 ori, că atunci când am fost gravidă nu am dat, am stat acasă. Am luat întotdeauna peste șapte. M-am și plictisit. Deja ajungi la un moment dat să te plictisești. Știi că scrii, scrii, scrii și când știi că nu te bați pentru nimic nu mai e motivația. Te duci la examen și zici „măi, eu vin la examenul ăsta și tot ce poți să speri este ca cineva” – pentru că în momentul ăla tu n-ai ore – „până în toamnă cineva să nască, să plece în străinătate sau, Doamne, ferește!, să moară, ca să poți să te duci”. Asta am auzit de la alți candidați la examene, deci așa am ajuns, pe cuvânt.
Începând din mai și până în septembrie când te duci și trebuie să participi la toate ședințele și știi că ți-ai făcut acolo un post e un stres continuu. (…) Eu n-aș pleca de la Scundu, chiar mi-am găsit locul. N-aș da Scundu pe cel mai bun liceu din oraș pentru că simt că acolo chiar pot să fac ceva și să schimb ceva”, spune profesoara.
Cei tineri iau orele în ședință, vin să vadă unde sunt orele și pleacă. „Nu ai cum să te duci la toate școlile”
Întrebată ce vârste au ceilalți colegi profesori și dacă sunt și ei suplinitori la Școala Gimnazială din Scundu unde predă și în regim simultan pentru unele clase, profesoara a spus:
„Cred că sunt titulari toți, au în jur de 45 de ani. Doamna director care este de istorie – geografie e titulară, profesorul de matematică la fel, e titular. În rest, cei tinerei vin pe informatică, vin, le iau, dar după aia pleacă, pentru că cum să faci tu fizic, să te duci la toate școlile? Iei două ore la Scundu, că sunt două ore de informatică fiind simultan, mai iei 4 ore la Ionești și nu poți să te duci fizic.
Ei le iau în ședință, dar se duc în recunoaștere, le văd pe fiecare unde sunt, își fac o socoteală să vadă la care se duc și apoi încep să renunțe și de regulă la materiile astea, la muzică, informatică – vin, văd unde e, își fac socoteala și pleacă. Nu mai vin a doua oară. Deci noi care suntem, suntem o mână de oameni constant de câțiva ani. Istoria, geografia, româna, matematica și învățătoarele”, spune Iuliana Mănescu.
Ministra Ligia Deca, recent: Există o temere în sistem, mai ales în zonele considerate greu atractive pentru cadrele didactice
Ministrul Educației, Ligia Deca, a declarat într-un interviu pentru Edupedu.ro că școlile nu scot posturile titularizabile de teamă că, după ce se ocupă în ședințele publice, oamenii vor pleca la începutul anului școlar: „Există o temere în sistem, mai ales în zonele considerate greu atractive pentru cadrele didactice, să le scoată la concurs, pentru că, după aceea, se ocupă în ședințele publice de repartizare și, la începutul anului școlar, oamenii pleacă”. „Aici avem o problemă de sistem, pe care trebuie să putem să o remediem”, a continuat Deca.
„Cred că trebuie să găsim o modalitate prin care mai multe posturi, de care noi știm că ar putea fi viabile, să fie date în acest mod în școlile care au nevoie de ele”, a spus Ligia Deca pentru Edupedu.ro.
Foto: © Piotr Swat | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Citește și:
Iuliana Mănescu, profesoara care și-a convins elevii din rural să citească și să-și înscrie prezentările video după cărți la un festival național: Pentru ei a fost un efort supraomenesc să ducă o carte la bun sfârșit
Ministrul Educației spune că știe că mai multe posturi ar putea fi viabile pentru titularizare. Școlile, “mai ales din zonele considerate greu atractive”, nu le scot la concurs de teamă că se ocupă și apoi acei profesori pleacă: Aici avem o problemă de sistem
INTERVIU Ministrul Educației, Ligia Deca: În viitor, titularizarea vine după licențierea în profesie și după noul masterat cu 80% practică, pe care îl introducem prin noua lege a Educației
Raluca Pantazi
Laura Cononenco
Redacția
13 comments
Ma copii mari…eu cat am predat …unde am predat…le am spus copiilor: niciodata in viata vietilor voastre nu va faceti profesori:))) Tb cumva sa va explic de ce? :))) Deci incercati fratilor care sunteti calcati in picioare de statul roman sa va reprofilati sa faceti altceva. Daca acceptati ….atunci nu vreau sa va aud cioculetzu…:)))
Andrei S., lasa, ca eu le bat an de an. Anul asta le-am batut si in plina primavara. Ideea e ca sunt unii care habar nu au ce sacrificiu e deja cariera fantastica didactica. Eu as avea nevoie sa ma detasez altundeva si nu o fac tocmai pentru ca singurele locuri “nepitite” sunt tocmai acolo unde ori faci ca parintele, ori vine acesta si te taie. Asta nu mai e sacrificiu pe altarul profesiei didactice. Sa accepti un asemenea post e deja prostie, inconstienta si disperare maxima.
Asta încearcă să spună și ceilalți. DACĂ accepți așa ceva, accepți cu bună știință (sugestia fiind că tocmai din cauza asta posturile respective sunt singurele care apar).
Sigur că toată lumea vrea să ajungă undeva unde măcar să fie în relativă siguranță. Nu e nimeni nebun să plece de la dra*u’ și să dea de mumă-sa.
Pe de altă parte, toate posturile în orașe, în zone căutate, cu apă caldă, cum se spune, sunt luate. Se mai eliberează câte unul când mai moare cineva, sau se pensionează, sau pe scurtă perioadă când apare un CÎC sau alt tip de concediu. Și mai sunt și cei care se duc în politică și au post rezervat (știm unul pe la Cotroceni care are post rezervat de 25 de ani.) Așa că e de neînțeles de ce se bate atât apa în piuă că ”nu-s posturi” – SUNT, dar cum am spus, unde nu vrea nimeni să se ducă! Și da, nu sunt pentru toate disciplinele, nici măcar în creieri de munte, pentru că sunt clase puține, copii puțini, sate răsfirate de nu le poți cupla să faci o catedră – asta e situația reală.
Ce e de propus aici? Să fie dați toți afară anual ca să intre alții, și anul următor repetăm isprava? Să mai radem doi-trei munți ca să poată face naveta cineva între două școli și să nu se mai teamă de lupi pe drum? Astea-s condițiile. Ori accepți postul și te faci frate cu codrul și lighioanele din el, ori mergi anual la concurs, și chiar cu 10 cel mult faci o catedră mozaic din 12 ore calificat și restul, umplutură (ceea ce nu e cinstit nici pentru profesor, nici pentru elevi.)
Nici eu n-aș mai intra în învățământ, dac-aș avea iar 24 de ani. Dar acum e tardiv.
Bună!
Eu am dat examenul de titularizare de 18 ori, în fiecare ani și tot nu sunt titularizară că nu am unde, în fiecare ani la o altă unitate în cel mai bun caz rămân un ani și iarăși examen, pentru post care nu există, ar trebui schimbat ceva, că tinerii ocupă locul, rămân un ani și pleacă. Până când să dăm examen, există un țara asta un asemenea lic de muncă, unde în fiecare ani se dă examen, ptr. directori sau angajați?
Asta-i norocul nostru, cine dă de atâtea ori examen, numai noi suplinitori cu facultate.
Ce disciplină predați? Cred că lipsa posturilor e condiționată foarte mult de disciplină. Cel mai des sunt publicate (titularizabile) posturile din învățământul primar și preșcolar… și cele mai rare sunt posturile pentru discipline cu ore puține sau foarte specializate (gen muzică, desen, unele discipline tehnice, etc)…
Cam așa am inceput sa mă plictisesc eu.
Am dat concurs de 4 ori, până când am înțeles că nu voi găsi post aproape de casă și că e cazul să mă împac cu ideea că voi lucra departe de casă și de ai mei.
Sunt titular de 18 ani, la două județe distanță de domiciliu, fără posibilitatea de a face naveta (nici măcar săptămânal). M-am adaptat, cu sacrificii personale, la realitățile vieții, pentru că mi-am dorit o carieră în învățământ.
Aș mai face-o acum? Nu. I-aș sfătui pe alții s-o facă? Nu. Dar fiecare gândește pentru sine și alege în consecință.
Da, sunt șanse foarte mici să găsești o catedră în specialitate în municipiul/orașul/comuna ta. Da, e foarte posibil să nu existe catedre titularizabile ani în șir (oricum efectivele școlare sunt în constantă scădere, nimeni nu ascunde catedre, doar că unele chiar se reduc, din lipsă de elevi…) Dar să nu existe absolut deloc, oriunde în țară – nu. Doar că nu sunt la îndemână – departe, nu se face sau nu se decontează naveta, plătești chirie, dacă ai familie e aproape imposibil să-i lași, etc. Toată lumea ar vrea post aproape de casă, lângă metrou, curat, cu clase de elevi din medii socio-economice acceptabile, ca să știi că sunt măcar alfabetizați suficient și că nu vorbești cu pereții. Nimeni nu vrea în nămoale, cu copii abrutizați de lipsuri, la mama dra**lui, unde vin părinții beți la școală ca să te amenințe că te taie.
Dar, până la urmă… fiecare alegem care sunt sacrificiile pe care suntem dispuși să le facem, când intrăm în sistem.
Și eu mi-am dorit o cariera didactică dar acum ,după ani de predat,tot ce îmi doresc este sa scap de corupția și putreziciunea din sistem.
Nici eu nu as recomanda niciodată cuiva sa vina în sistem.Majoritatea nici nu rămâne dacă nu are pile,sa te titularizezi este f f f greu pentru ca posturile sunt pitite,licitate,donate.Pentru ceilalți rămân posturile pe care nu le vrea nimeni.Sunt unii care la primul 7 amarat se și titularizeaza în scoli de top și tu cu nota mai mare nici suplinire ești amenințat ca nu primești. Despre ce vorbim.Adevărul e amar.In tara asta de mult timp nu mai contează competența și se și vede rezultatul.
O spui de parca atunci cand am luat post in invatamant mi am asumat ca trebuie sa predau si sa ma taie careva. Ia mai lasa-ma cu povestile despre sacrificii. O prietena e titulara la 200 km dus -intors cu trenul. O cursa la 5:48 si una la 18:13. Nu exista alt mijloc de transport. Ce-ar trebui sa faca? Sa se sacrifice pe altarul educatiei? Din fericire, prietena mea a fost destul de isteata si s-a descurcat: detasari, concedii medicale iarna apoi a mai facut inca doi copii.Avea deja familie si un copil. Ai niste idei foarte gresite. Profesorul nu si-a omorat mama, nu a dat in cap nimanui ca sa fie cobdamnat la tortura.
Prietena ”s-a descurcat”. A mai făcut un copil-doi, a mai luat câte un concediu (sugerezi că a mințit și concediile depindeau de starea vremii, nu de boli). Sunt convins că discutăm aici despre idealul de etică românească (să fie clar – nu vorbesc despre prietena ta.) Eu sunt bărbat. Să mă anunți când ne vine vremea să dăm și noi (personal) naștere unor copii. Poate începem să ne descurcăm în cazul respectiv, conform părerilor tale.
Sunt oricum foarte curios dacă TOATE profesoarele pot face așa niște lucruri ”descurcărețe” sau de la un caz particular cunoscut ție, generalizezi la toate persoanele din învățământ.
Dar tot așa, din curiozitate, am să pun o întrebare ca avocat al diavolului: în școlile din provincie, izolate, cu grupuri de elevi în situații precare, cu părinți dezinteresați… nu e nevoie de cadre didactice pregătite? Toți profesorii născuți și crescuți la oraș, cu asfalt la poartă și cu (minim) canalizare, apă curentă, mai nou internet de mare viteză etc, nu prea vor să meargă și să rămână în satele și comunele care nu au condițiile astea. Acolo apar de regulă posturi, când apar – pentru că în orașe deja s-au ”descurcat” unii și alții și au ocupat posturile dezirabile. Cu cei de la țară ce facem?
Și nu, nu e nevoie de sacrificiu personal – aste e și ideea. NU e nevoie de sacrificii, dacă nu ești dispus să îți asumi că e nevoie ȘI de sacrificii.
Am fost toți idealiști. De aceea am intrat și am rămas în sistem. Acum e târziu pentru a mai schimba drumul, pentru mine, dar nici n-am să recomand nimănui să mai facă ce am făcut eu.
Interesant este ca scrieti foarte senina despre prietena dvs.
In sistemul dvs de valori aia e normalitatea.
Eu am ramas in sistem chiar daca fac naveta la ia-ma nene de 10 ani fara decontare. Cum as putea sa decontez cand nu am masina sau autobuz? In sistemul meu de valori iti explicam ca nu trebuie sa ne torturam. Si nu, prietena nu si-a luat medical, ci a avut. Pentru ca iarna de iarna se imbolnavea, statea prin spital cu pneumonie, pentru ca de la tren la scoala mai mergea pe jos 2 km. Usor de vorbit pentru voi, cei ce nu ati batut noroaiele si zapezile.
Ai impresia că nu batem și acum nămoale și zăpezi? (Deși e adevărat, de zăpezi am mai scăpat, că nu mai ninge de vreo 10 ani).