Eu, uneori, am senzația – am vorbit și cu colegi de-ai mei, directori de colegii mari din București – că părinții au de la noi așteptarea să fim un fel de bone”, a declarat Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național I. L. Caragiale din București, la DC News. „Noi nu avem dreptul să avem opinii, noi nu avem competența de a educa”, a spus cadrul didactic.
„Eu aș face un experiment într-o lume ideală în care nu ne aflăm. Dacă aș fi lăsată un an de zile cu regulamentul pe care liceul îl are, fără amestecul părinților, să îl pot aplica și eu. Dacă am aceeași discuție legată de disciplină, respect și regulament, cu 10 elevi și cu 10 părinți, mult mai ușor și mai rapid le explic și conving elevii decât conving părinții”, a precizat aceasta.
Profesoara a oferit și un exemplu: „Astăzi am avut o discuție la școală care mi s-a explicat că de ce trebuie să nu vină cu pantalonii nu știu cum și mi s-a părut aiuritoare discuția. Și copilul făcea semne mamei și spunea: „mama, asta este regulamentul școlii, te rog eu frumos”.
Andreia Bodea a povestit că pe elevii sunt mai ușor de convins în privința unor aspecte care țin de școală, în comparație cu părinții:
„Cu disciplina stăm prost noi în această societate. Stăm prost cu disciplina, cu bunul simț, cu tot felul de lucruri. Dar încă o dată vin și vă spun, este avantajul lor că sunt tineri. Eu nu m-am așteptat la această surpriză. Sunt mai dispuși să înțeleagă și să accepte rigorile și limitele care sunt de bun simț ale unui regulament decât zona adultă. Cu zona adultă am eu o problemă. Copiii înțeleg de ce trebuie să vină îmbrăcați într-un anumit fel la școală. Mai greu îi conving pe părinți. (…)
Este o luptă să-i convingi în fiecare zi și există regulamente, există ROFUIP, există Statutul elevului, deci Statutul Elevului care conține niște reglementări foarte clare și există niște sancțiuni, sigur, graduale. (…) Există niște limite și părinții au niște limite pe care le încalcă ori de câte ori au ocazia. Duce la o anarhie și la energie pierdută, timp pierdut. Și în 9 cazuri din 10, sigur că dreptatea este tot la catedră.”
Aceasta a menționat că părinții îi cred doar pe copil, fără să ceară părerea cadrelor didactice:
„Eu, uneori, am senzația – am vorbit și cu colegi de-ai mei, directori de colegii mari din București – că părinții au de la noi așteptarea să fim un fel de bone. Noi nu avem dreptul să avem opinii, noi nu avem competența de a educa. Eu nu înțeleg de ce se pleacă de la ideea că niște oameni pe care nici nu-i cunoști sunt niște incapabili din punctul de vedere al zonei educaționale, al zonei de formare. Părinții n-au nicio îndoială când un elev povestește acasă un lucru. El este crezut imediat. Ei nu vin măcar să ceară, să asculte un alt punct de vedere. Ei știu că acest copil are dreptate, că lucrurile așa au fost și vin la școală, fie la director, fie la diriginte, să acuze, nici măcar nu întreabă: „Copilul n-a meritat în lucrarea cutare nota 5.” „Doamnă, vă arăt lucrarea.” „Dar nici nu vreau să văd lucrarea, eu știu că el știe mai mult de 5”.
Citește și:
Profesoara Andreia Bodea: Ajungem în situații în care nu se mai dă nici „bună ziua”, se dă ușa de perete și se emit niște pretenții. Vorbim de părinți. Eu am sentimentul, de cele mai multe ori, că vreau să-mi fac treaba și nu sunt lăsată să-mi fac treaba
Ș.L.
Redacția
Diana Ghimiși
Adriana Vișean
24 comments
nu există deocamdată un studiu privind sociologia elevilor, deci nu pot să se expună corect nici directorii și nici prinții privind problematica discutată. E cam departe viața reală în viața școlii și conceptul Profesorul de bine pentru mine nu este identificat în ego-grafia profesionalizării cadrelor didactice și de conducere, aceasta semnificând evanghelia profesională sau vestea bună și credința sau credințiosenia în profesie. Actualmente cadrul didactic nu se mai dedă cercetării pedagogice, aleagă după “practici bune”, după webinare sau alte exerciții ce sunt mult departe de educația “la firul vieții”.
Dacă ați fi doamna Trandafir, ați intelege menirea pe care o aveți, trambulină pentru copiii nostri!
Aceasta doamna cadru didactic nu știe sa facă analiza pe textul care ii iese pe gura.
“Mai rapid le explic și conving elevii decât conving părinții”, a se înțelege ca va este foarte greu sa va susțineți punctul de vedere în conversația cu persoane deja mature care nu au creierul “crud” și nu sunt influențate ușor.
Elevul este crezut imediat acasa unde își exprima sincer opinia, ar trebui sa va puneți întrebarea doamna, care va credeți bona, de ce acel copil nu este confortabil sa vina sa va zică direct dvs ca nu a înțeles de ce i s-a dat nota 5.
Va zic eu de ce, copilul simte când un adult nu îl ia în serios și dvs nu ati avut niciodată o discuție în care sa luați in serios un copil si sa validati ceea ce simte.
Educați acolo la Caragiale o generație de victime care sa nu spună niciodată propria părerea când are sentimentul ca este nedreptățit.
Noroc cu părinții care ii cred, au discuții deschise cu ei acasă, ii validează sentimentele și se duc sa le ofere exemplu în viata ca atunci când te simți asa trebuie sa comunici deschis și sa ceri socoteala.
Pierdere de vreme citirea articolului.
Mai bine sa editați titlul în ” Doamna Andreia Bodea ar fi mult mai implinita în meseria ei de profesor dacă atat copiii cat si adulții s-ar abține în a purta discuții cu ea”.
Cât de trist să vezi educația împărțită în două tabere: părinți versus cadre didactice. În toate comentariile de mai sus văd, fie interes pentru exprimarea doamnei director, fie frustrări ale unei tabere sau alta. Și cum rămâne cu ai noștri copii…adulții de mâine? Oare e corectă direcția…doar copilul are dreptate, doar copilul spune mereu adevărul? Are el, copilul, nevoie de reguli și limite în parcursul său până la vârsta adultă? Dacă nu, ce viitor ne așteaptă pe toți când toată societatea va fi al alcătuită din acei adulți, copii astăzi, fără limite, fără reguli?
Și mai vine întrebarea: dragi părinți, nu ați fost și d-voastră elevi? Dragi profesori, nu sunteți și d-voastră părinți? Chiar nu se poate pleca de la punctul comun….respect și demnitate pentru toți? Credeam că educația înseamnă un parteneriat între profesor, elevi și părinți! Dar, observ, cu mare tristețe, că este mai mult, o bătălie a orgoliilor. Toți știm cel mai bine, toți suntem cei mai buni și ne grăbim să vedem crenguța din ochii unuia și altuia uitând să verificăm bârna din ochii noștri. Și știți ce e cel mai trist? Că efectele acestui ,,parteneriat” defectuos se văd din ce în ce mai pronunțat în societatea de astăzi. Și nimeni nu realizează sau nu vrea să vadă hăul în care ne adâncim cu toții. Și da, sunt și cadru didactic, sunt și părinte. Acum stați și d-voastră strâmb și judecați drept….ce fel de oameni vrem să fie copii noștri?
Ce pretentie sa ai la acei parinti care s-au născut dupa anii 90? E generatia cea mai cu fara bun simt. A primit tot si nu a oferit nimic. Acelasi haos si aceeași nesimtire din partea lor sunt in trafic, cand sofeaza. Nu respecta reguli, au impresia ca li se cuvine tot.
Ei stiu mai bine tot. Daca se poate, tot ei sa puna notele in catalog. Vanatori de note mai ales dupa bursele electorale ale lui madam Deca. Numai parvenitii sunt vânători de note.
Daca ați avea experienta în pedagogie, poate ați reuși sa înțelegeți ca asta va este scopul. Dar putini pedagogi adevărați mai sunt. Școală este denaturata de noile metode. Iar profesorii chiar nu comunica cu parintii. Doar impun niște aberatii
Scopul școlii este ca profesorii să fie bone?!
… La așa comentariu ca al tău, nu mai e nimic de adăugat. Sper că nu te-ai reprodus.
Cam așa este ,bag de seama că școala de azi este prea nociva copiilor ,programa de invatamânt la fel și greșit ,se cere mult și prost fara rost ,Dascălii ar trebui să vadă copii reușiți nu să-i de valideze,iar în pauze cei care sunt de gardă nu-și fac treaba așteaptă doar sa fie încărcat cardul cu sumă frumușică !
👍
Uf, iar doamna Bodea. Și dansa vorbește doar cu colegii directorii de colegii mari (pleonasm? sunt și colegiile mici?). Părinții sunt o “zonă”, cât respect, wow! Exista teste de măsurare a narcisismului, unele chiar bune. Vă dă nivelul de autoritate, auto-suficiență, superioritate, exhibiționism, “exploatativitate” (nu prea fericită traducerea, scuzați! …tendința de a exploata ocazii, oameni, etc.), vanitate și entitlement.
Sunt multe afirmații pe care nu le susține cu argumentul just. Se referă la neacceptarea uniformei, apoi argumentează cu legitimitatea profesorului de a evalua cu o notă elevul.
“Părinții n-au nicio îndoială când un elev povestește acasă un lucru. El este crezut imediat. Ei nu vin măcar să ceară, să asculte un alt punct de vedere.” Când copilul povestește ceva, poate fi chiar FAPT, scrie in cartea lui Hattie, tradusă la noi, că de la 7 ani copiii sunt destul de conștienți de lumea din jur și apreciază bine diferența între FAPT și FICȚIUNE sau OPINIE. Părinții nu sunt cu toții needucați.
E mult MISinformation și MALinformation, ca și sofisme in spusele doamnei, ceea ce face spusele dansei neglijabile, fără valoare. Oare ce predă, ce a predat?
Cu uniformele, uneori părințiilor li se testează limitele cu aceste propuneri de a scoate alți bani din buzunar (“Ia să vedem, “zona adulților ” Va fi pro-uniforme? Le va plăti? Le va accepta fără chitanță? Va fi de acord și cu cheltuieli [nefiscalizate]? Are încredere în noi? “Zona” e compliantă?”, cum bine știu comentatorii de aici.
Observ si eu un grad de evitare și răceală până la narcisism in abordarea directă a părinților. Deh, zonă bună, buric de București, liceu-colegiu, părinți cu ștaif, poate mai educați…..”să le vorbesc dintr-un ecran (arăt impecabil!)”. Uf, doamnă!
Madam, ești educată de FB și grupurile de mămițici. Bine c-ai citit o carte, că doar un singur expert există (ăla citit de d-ta), și toți experții sunt de acord în toate, se știe.
Mergi mai bine și vezi cum ai pus cristalele alea și dacă mai ai uleiuri esențiale, e ceva mai aproape de domeniul d-tale de informație și cunoștințe și lasă-i pe cei care chiar trebuie să practice în sistemul de educație să vadă cum aplică cunoștințele pe care le-au acumulat în facultate și în anii de muncă la catedră.
Nu te mai văita . Aveți sporuri aferente . Puteți să faceți ce vreți la școală . O băgați p’asta : Noi nu suntem bone sau psihologi !
Nu putem face ce vrem la școală, nici măcar școală. Nu mai avem loc de voi, atot-știutorii.
Vorba veche din români ” A vorbit și nea’ Ion, că și el e om”.
Prea multe frustrari la unii si gramatica “e grele”.
De bunul simț s-a uitat.
Dacă aveți atâta convingere că se plătești pe măsură și ca e simplu a fi profesor/învațător ce vă oprește să deveniți unul????
Vă garantez că după o lună de profesorat vă trece. Eu unul am experimentat și am preferat să-i las pe alții cu nervii mai tari.
Părinții sunt marea problemă!!!
Se vaită că nu au timp ” pentru ca ei muncesc”… dar până la urmă e copilul tău!!!
Dacă tu, ca părinte nu-ți faci timp pentru copilul TĂU, cum poți avea pretenția ca altcineva să se ocupe de el???
Aș vrea să știu câți dintre părinți stau cu ai lor copii și-i ascultă la teme, să nu zic de ajutor?!?
Nu e suficient ce fac profesorii la clasă dacă părinții nu-i verifică, măcar.
Nu vă mai luați de semantică, greșeli de dactilografie, s.a. pentru a va ascunde frustrările din copilărie
“Cu zona adultă am eu o problemă.”
Parintele irational, cu asteptari nerealiste, indisciplinat, fara 7 ani de acasa, care stie mai multe ca profu … Ventilarea pe la interviuri pare ca nu o ajuta pe acesta doamna. Poate e cazul sa caute altceva?
Poate e cazul ca edupedu sa caute niste specialisti care au solutii si sa popularizeze mai putin directorasi autosuficienti si traumatizati?
Iar te bagi ca puiu-n seama! Daca ai o frustrare si obiectul frustrarii tale e doamna director, mergi si spune-i! Dar sa fii pregatit sa ti se dea peste nasul ala de care nu te mai vezi! Jenant e putin spus ca esti!
exact mentalitatea DVS o descrie doamna!
mulțumesc de exemplificarea concretă și rapidă.
Serios?Poate e cazul să treci tu la conducere și să lucrezi în locul ei!Abia aștept să văd dezastrul creeat de uni ca voi.Cât despre specialiștii în educație luați- ii pe cei din occidentul educat și abia aștept să văd cum părintele nu suflă în front pt că regulile sunt reguli iar dacă nu îți convine îți iei copilul și îl duci unde vrei tu. Dacă ți-l primește !SUCCES!
doamna chiar știe ce spune,domnule perplex…că nu va place,e alta poveste…
Unele scoli cumpara uniforme. Asa s-au vandut în Vrancea, si cel mai mult in Focsani, tricouri si hanorace contrafacute la preturi exorbitante. Are si tatal meu doua magazine de haine si stim. Tricouri din Turcia la 5€ 3 bucăti sau din China 7€ 10 bucăți, din cele mai proaste materiale cu putință, prost cusute, prost croite si vopsite cu vopsele care conțin adesea plumb in cantitati enorme, sunt bagate pe gatul elevilor din Focsani, de catre directorii de scoli, la preturi intre 45-140 de lei bucata (enorm față de pretut de achizitie). Totul fara factura. Directorii care au acceptat asta au incasat 100% comisioane grase. Cu o investitie de 1000 de euro pentru o scoala profitul a fost de minim 40.000 de euro. Patroana, o persoana agresiva din Măcin (Tulcea), se poarta foarte urat cu parintii si e imuna la controale. Cine a reclamat-o la OPC a reclamat-o degeaba. Ca mine.
Cand intarzie cate o comanda pentru o scoala de fapt e oprit si confiscat containerul din vama pentru ca marfa e contrafacuta sau actele sunt dubioase. Dar se stie ca cel putin unul din 3 containere trec vama cu brio. Toti politicienii locali dorm pe ei. PSD, PNL, USR, AUR, toti sunt niste gunoaie.
Aveți dovezi că directorii au incasat comisioane?
Cand organizezi o excursie cu elevii majoritatea firmelor au grija ca profesorul organizator sa-si ia macar 15%. Cu taberele se ajunge la 25%. 2400 de lei tabara de cap de elev din care 600 ajung la diriginte sau organizator. Cumperi auxiliare pentru clasa? Costa 25 de lei auxiliarul? 5 lei se intorc la profesorul care le-a comandat. Cumperi pachet de auxiliare de 75 de lei? Cam 20 de lei de elev se intorc la profesorul care a facut comanda. Nu-mi spuneti mie cum se fac lucrurile astea. Am lucrat 41 de ani in invatamant si m-am pensionat anul asta. Comisioanele sunt peste tot de prin 1995. Primeam si eu exact aceleasi comisioane si la carti, si la auxiliare, si la excursii, si la tabere, dar le imparteam banii elevilor. Colegii mei, aproape toti, nu faceau asta. De exemplu, tabara de 2430 de lei la schi, cu 30 de elevi. Diriginta a incasat 18.000 de lei comision si apoi a stat pe banii copiilor, ca supraveghetor, impreuna cu alti 4 colegi care si ei au mers gratis, pe banii elevilor. Daca organizatorii sunt toti cei 5 profesori, cel mai implicat ia cam 35% si ceilalti impart in mod egal diferenta.
Asa ca o cred pe doamna Ramona care a scris mai sus. Nu poti avea dovezi directe ca directorii au incasat comisioane pentru ca nu ai fost de fata cand au incasat spaga, dar e clar ca au facut-o din moment ce au bagat pe gatul elevilor acele produse. Doamna aia din Macin e cunoscuta si la mine in Galati. O impostoare, o mafioată si o hoață cu spate politic.Singura ei investiție e intr-un utilaj de soi bani care coase sigle la o calitate foarte, foarte, foarte proasta.
negociere ca la piață…
are mare dreptate cu bonele….de aici și disperarea unora când e cate o zi liberă ..cu cine ii lasă?!:))