„Ajungem în situații în care nu se mai dă nici „bună ziua”, se dă ușa de perete și se emit niște pretenții. Vorbim de părinți”, a declarat Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național I. L. Caragiale din București, la DC News. Aceasta a spus că „elevii mai degrabă înțeleg.”
„Nimeni nu s-a făcut profesor ca să câștige foarte bine. S-a făcut profesor, pentru că și-a dorit această meserie, a simțit că are această vocație, și-a dorit să formeze niște oameni. Deci, nimeni nu a intrat și nu a decis să se facă profesor ca să aibă bani. În schimb, exista ceva ce profesorii aveau și presupun că numai medicii mai au, dacă mai au, și anume o prețuire și un respect din partea societății. Adică da, ești profesor, poate nu ești din punct de vedere material acolo unde ai merita să fii, dar ești o persoană pe care eu, ca societate, o respect – asta s-a pierdut definitiv și mi-e teamă că irevocabil. Asta este ceea ce aș reproșa, în primul rând”, a precizat directoarea.
Andreia Bodea a adus în atenție că profesorilor li se vorbește urât, sunt situații în care părinții nu dau nici „bună ziua”:
„Nu salariul, ci faptul că s-a ajuns în punctul în care nu mai există niciun fel de filtru. Suntem toți la un loc, ni se vorbește urând. Eu vorbesc de oamenii serioși, eu nu spun că nu există profesori care n-au ce căuta acolo. Eu vorbesc de cei care au ce căuta acolo și care sunt colegii mei. Nu mai există limita aceea „basic”, nu știu cum să spun, adică ajungem în situații în care nu se mai dă nici „bună ziua”, se dă ușa de perete și se emit niște pretenții. Vorbim de părinți. Elevii mai degrabă înțeleg.”
Întrebare: De ce s-a ajuns la acest declin al relaționării și la scăderea respectului față de profesori?
Andreia Bodea: Sunt multe cauze. Așa mă întreb și eu cum se face că, totuși, acum 14 ani, când am venit eu directoare în liceul unde era în profesoară, lucrurile erau cu totul altfel. Sunt mai mulți factori. Și imixtiunea, cum să spun, fără limită a părinților în treburile școlii. Toată lumea își dă cu părerea, fără o limită, a spus profesorul Miclea, într-un interviu la un moment dat. Noi nu avem o problemă, până la urmă sunt copiii lor. Este normal să stăm la aceeași masă, dar hai să stabilim care sunt limitele. Tu poți interveni, cu priceperea și cu competențele tale, și lasă-ne pe noi de acolo încolo să ne facem treaba. Eu am sentimentul, de cele mai multe ori, că vreau să-mi fac treaba și nu sunt lăsată să-mi fac treaba.