„Ajungem în situații în care nu se mai dă nici „bună ziua”, se dă ușa de perete și se emit niște pretenții. Vorbim de părinți”, a declarat Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național I. L. Caragiale din București, la DC News. Aceasta a spus că „elevii mai degrabă înțeleg.”
„Nimeni nu s-a făcut profesor ca să câștige foarte bine. S-a făcut profesor, pentru că și-a dorit această meserie, a simțit că are această vocație, și-a dorit să formeze niște oameni. Deci, nimeni nu a intrat și nu a decis să se facă profesor ca să aibă bani. În schimb, exista ceva ce profesorii aveau și presupun că numai medicii mai au, dacă mai au, și anume o prețuire și un respect din partea societății. Adică da, ești profesor, poate nu ești din punct de vedere material acolo unde ai merita să fii, dar ești o persoană pe care eu, ca societate, o respect – asta s-a pierdut definitiv și mi-e teamă că irevocabil. Asta este ceea ce aș reproșa, în primul rând”, a precizat directoarea.
Andreia Bodea a adus în atenție că profesorilor li se vorbește urât, sunt situații în care părinții nu dau nici „bună ziua”:
„Nu salariul, ci faptul că s-a ajuns în punctul în care nu mai există niciun fel de filtru. Suntem toți la un loc, ni se vorbește urând. Eu vorbesc de oamenii serioși, eu nu spun că nu există profesori care n-au ce căuta acolo. Eu vorbesc de cei care au ce căuta acolo și care sunt colegii mei. Nu mai există limita aceea „basic”, nu știu cum să spun, adică ajungem în situații în care nu se mai dă nici „bună ziua”, se dă ușa de perete și se emit niște pretenții. Vorbim de părinți. Elevii mai degrabă înțeleg.”
Întrebare: De ce s-a ajuns la acest declin al relaționării și la scăderea respectului față de profesori?
Andreia Bodea: Sunt multe cauze. Așa mă întreb și eu cum se face că, totuși, acum 14 ani, când am venit eu directoare în liceul unde era în profesoară, lucrurile erau cu totul altfel. Sunt mai mulți factori. Și imixtiunea, cum să spun, fără limită a părinților în treburile școlii. Toată lumea își dă cu părerea, fără o limită, a spus profesorul Miclea, într-un interviu la un moment dat. Noi nu avem o problemă, până la urmă sunt copiii lor. Este normal să stăm la aceeași masă, dar hai să stabilim care sunt limitele. Tu poți interveni, cu priceperea și cu competențele tale, și lasă-ne pe noi de acolo încolo să ne facem treaba. Eu am sentimentul, de cele mai multe ori, că vreau să-mi fac treaba și nu sunt lăsată să-mi fac treaba.
Citește și:
Profesorul Călin Băluțoiu: Recunoașterea elevilor ne ține în învățământ. Tu, ca profesor, trebuie, în primul rând, să te interesezi prin ce trec copiii aceia acasă. Există copii care au probleme reale
Bogdan Cristescu, Ministerul Educației: Cum va învăța copilul meu cu plăcere, dacă eu îi spun „te trimit undeva unde totul este prost și profesorul nu știe nimic”? Este important contextul de învățare creat de profesori, de părinți
Ligia Deca: Autoritatea cadrului didactic se construiește și prin atitudinea pe care familia o are față de școală. Îndemn familiile să vorbească cu respect despre profesori
Raluca Pantazi
Mihai Peticilă
Ștefan Lefter
G4Media.ro
Redacția
49 comments
Trebuie să ținem cont ca acei părinți au ,,frecventat” școala după ’89 așa că mulți păstrează resentimente că profesorii n-au reușit să -i educe și de aici comportamentul….
Dupa cum arata istoria umanitatii,dupa haosul emanciparii a bunastarii a debandadei,va veni o prabusire,urmata de o reorganizare.(Imperiul roman exemplu).Asa si cu democratiile moderne de azi .Vor colapsa din indolenta ,disrespect ,lene prostie ,coruptie ,furturi ,delapidari,.
Se acutizează efectele unor cauze profunde și anterioare,repulsia fata de materiile predate la diversele discipline,impuse de curricula didactică și pedagogica ,pe care majoritatea elevilor ,care se consideră “emancipați”, o au față de actul predării in sine ,se bazează pe lipsa unei panorame motivaționale pentru propriul lor viitor, nu se sesizează principiul utilității practice,aspectul pragmatic imediat,ceea ce conduce că rezultat intermediar la scaderea motivației,evident daca aceasta a existat anterior,daca nu ,pur și simplu,aceasta nu va mai exista in prezent, nu este relevantă utilitatea noianului ,a avalansei enciclopedice de informații,care se revarsă constant asupra memoriei elevului de gimnaziu sau de liceu,fiindcă în cazul studenților de la diversele universități și facultăți cu specializați multiple,lucrurile se complică in progresie geometrică, de la o decada de experimentare la alta ,impuse in toate unitățile de invatamant de pe teritoriul patriei,fiecare programa este lansată ca.un medicament promoțional, căruia i se verifică eficacitatea asupra unui lot cat mai divers de cobai după o planificare personalizata ,de la un guvern la altul și de la o viziune la alta,ceea ce s-a realizat in prezent este rezultatul cumulat al tuturor acestor interacțiuni probabilistice și efectul de domino odată declanșat și propagat,”step by step”, va continuua din inerție încă vreo câteva decenii,cu consecințele imprevizibile negative,specifice acestor demersuri dezastruoase ,care indiferent de atitudinea și comportamenul refractar al elevilor ,precum și al unora dintre părinții lor ,față de actul complex educațional și față de principalii săi promotori,respectiv cadrele didactice,de la orice nivel procesual,care se afla angrenate in acest demers costisitor ,constând în interacțiunea “neamortizata”de uzura și de lunga durata dintre caractere și atitudini !!!…
Așa e, doamna director dar apăreți cam des la Edupedu.
Personal, căzută ca din lună în România după niște ani de școală ai copilului in Europa, am avut surpriza sa văd că la primirea copiilor la ieșire niciun părinte nu saluta profesorul ce ii însoțește copilul din clasa la poartă. Când o salutam, zilnic, eu, cu apucături civilizate complet ieșite din contextul local, profesoara credea că intenționez sa vorbesc cu dânsa in acel moment, ba chiar făcea un gest de disponibilitate. Nici pe departe, doar “buna ziua, mulțumim!” O idioată mă simțeam, o inadecvată. Însă și unii dintre profesori la ieșire erau ca teleghidați, bifau predarea puradeilor și gata, nici un salut din partea lor…. ca o asistentă de spital, dezumanizată că a văzut sute de pacienți terminali morți în carieră….mecanism de apărare…. înțelegeam și nu mai insistam cu salutul verbal…o înclinare din cap și atat se primește azi.
Nu sunt pentru victimizare de nici o parte a triunghiului, mai degrabă pentru asumarea situației și intervenții de optimizare. Bravo dl perplex!
B dacă este așa complicat sa fii profesor și nu ți iese misiunea asta de dascăl, de ce nu te reprofilezi?Pentru tine învățământul înseamnă doar sa te plângi , sa acuzi și să i jignești pe cei care nu ți împărtășesc opiniile .
Cred că nu știi dragă coca pe ce lume trăiești! Ești un părinte frustrat, sau o elevă care nu-și mai poate etala balcoanele? Hai ciocu-mic. La muncă!
In procesul instructiv- educativ, intervin doi actori principali: profesorul si elevul.
Parintii elevului reprezinta un alt actor important.
In aceasta “piesa”, rolul principal il are profesorul. Pentru buna desfasurare a acestui proces, trebuie tinut cont de faptul ca elevul este beneficiarul, parintele este investitorul, iar profesorul este cel care conduce, instruieste si educa elevul.Parintele isi trimite copilul la scoala, iar profesorul trebuie sa il invete carte. Pentru aceasta, trebuie sa se stie ca acest proces nu se poste desfasura decat in anumite conditii: disciplina in timpul orei de clasa, respect fata de profesor. Elevul trebuie sa respecte intocmai regulamentul de functionare.
Sa vina imbracat decent, sa vorbeasca frumos, sa nu intarzie la ore, sa- si anunte intentia de a interveni in timpul orei, sa nu vorbeasca neintrebat, sa se ridice in picioare cand vorbeste, sa salute pe profesor la intrarea in clasa si la iesirea din clasa. In scoala, trebuie sa salute pe toti profesorii, dar si personalul administrativ si de serviciu.
Parintii au datoria sa sprijine scoala in realizarea unei atmosferi de lucru sanatoase, fara de care procesul de invatamant nu se poate desfasura.
In acest triunghi, profesor-elev-parinte, trebuie pastrate anumite “distante”.
Sa fie clar pentru toti 3, ce pozitie are unul fata de celalaltul. Acest lucru se stabileste prin regulament, statut si instructiuni.
Daca aceste lucruri sunt indeplinite, atunci nu ne mai putem plange de amestecul parintilor in ” treaba” scolii.
Am sa va dau un exemplu dintr- o alta tara.
Parintii au reprezentant in consiliul trimestrial, cand/unde se discuta situatia elevului la invatatura pe trimestrul ce se incheie. Parintele are un rol important, stabilit prin regulament.
La prima parte a consiliului, participa si reprezentantul elevilor.
Cadrul democratic e asigurat.
Fiecare, insa, incepand cu profesorul, trebuie sa inteleaga ca scoala e un spatiu in care cei trei actori trebuie sa puna, inainte de toate, scopul pentru care cei trei joaca in aceeasi piesa 5 zile pe saptamana, a 4-5-6 ore/zi, timp de mai multi ani. Scopul trebuie sa fie atins.
In caz contrar, avem de a face cu un esec scolar.
Cand se ajunge aici, parintii sunt chemati la scoala, pentru a alege calea de urmat.
Daca e vorba de o corigenta, la sfarsit de an, impreuna cu scoala, se face un program de recuperare pe vara, pana cand se va sustine o examinare la disciplina respectiva. In procent foarte mare, cand parintii isi inteleg rolul corect in acest caz, elevul reuseste.
Cand e vorba de repetentie, parintele se poate angaja, in fata Consiliului pe clasa, ca, pe timpul vacantei, elevul sa urmeze cursuri de ratrapare, organizate de scoala. Elevul poate promova, daca reuseste sa treaca niste probe.
Despre asta ar trebui sa se vorbeasca, mai mult, in presa. In loc sa ne plangem ca “Scoala nu e lasata sa isi faca treaba”.
À bon entendeur, salut!
Neah, n-ai priceput nimic, cocutză! Cine a zis ca nu-mi iese? Iar a pune, din cand in cand, la punct sfertodocti ca perplex, impertinenti ca tine si alte soiuri de exemplare e o activitate reconfortanta.
cand celula de baza a societatii este putreda nu va fi nici respect fata de profesori.Parvenitii societatii devin modele pentru elevi,lipsa educatiei din partea parintilor (care se transmite din generatie in generatie) este marea problema. Semidoctii sau analfabetii functionali care cumva au ajuns undeva la putere decizionala distrug educatia .Exista exemple destule in cei 35 de ani de democratie .
Domnul ” PERPIEX” sa faca o demonstratie practica timp de o luna, ca de teorie suntem satui. Sa vina la scoala mea. C.N. Al. Lahovari. Rm. Valcea. Masa si casa gratuit.
E corect ce spune doamna profesor dar s a ajuns aici din cauza prostituției (la figurat bineînțeles) practicată pe scară largă în sistem începând din anii 90.
Ce chefuri, cadouri se dădeau pe atunci la toate ocaziile. Pentru diplome la toată loaza. Cum se pupa lupul cu iepurele și vulpea cu găina.
Acum acei minunați absolvenți conduc tara, sunt părinți și vor același tratament pentru copiii lor.
Singurul lucru ce mai poate fi făcut e să fie instalat un felinar roșu la fiecare școală, liceu, universitate. 80k doctorate s au dat în ultimii 30 ani dar nu găsești un instalator sau un electrician.
Stimată doamnă sunteți în minoritate.
Am fost profesor 32 de ani și nu mă plâng ca nu am fost respectat.Am știut să mă impun , am fost și sever dar și blând am știut cind să fiu serios și când sa glumesc atât cu părinții dar mai ales cu elevii.Din păcate nu toți sunt făcuți pentru aceasta meserie…
De când ați ieșit din sistem? În ultimii zece ani lucrurile s-au schimbat dramatic.
Cam asa este un profesor bun, care stie sa isi faca meseria.
Elevii dintr-o clasa pot fi respectuoși, bucuroși de întâlnirea cu un anumit profesor si cu materia pe care o preda, dar agitați, gălăgioși, supărați, cand vine vorba de alt profesor si de alta materie.
Sunt aceiași copii. Ce credeți ca face diferența ?
Pentru a fi un bun profesor trebuie,pe lângă capacitate profesionala,sa îți iubești elevii,sa cauți mereu mijloace prin care sa ajungi la sufletul lor.Nu exista copii needucabili.Este însă o adevărată artă sa poți găsi curelele de transmisie dintre tine și ei.
”Nu exista copii needucabili.”
…Toți am intrat în sistem crezând asta. Idealurile se pierd, d-nă, când practica te omoară deși teoria e perfectă. În realitate, există mult prea mulți nu needucabili, ci complet incompatibili cu inteligența (de orice fel). Iar nouă ne cereți imposibilul în astfel de cazuri.
Dacă școala n-ar fi obligatorie, jumătate din țara asta ar fi analfabetă din alegere proprie.
Bineînțeles!
Interesant cum se victimizeaza stimabilele cadre didactice. Dar ca ei nu raspund la mesaje politicoase ale parintilor, nu vor sa auda de cereri minimale de bun simt (cum ar fi sa ne puna la dispozitie lucrarile scrise ale copiilor) ce mai zic? Ca sa nu mai discutam ca, de cele mai multe ori, parintii chiar se pricep mai bine decat cadrele didactice la materia despre care se anunta cu falsa modestie ca ar trebui sa fie lasati in pace sa se ocupe. Fie vorbim de cadre didactice cu experienta dar care au uitat sa mai schimbe ceva din metodele si materialele invechite, fie vorbim de cei tineri care sunt extrem de slab pregatiti, nu e deloc garantata calitatea actului didactic. Normal ca parintii nu au ce respecta, si, implicit, nici copiii. Ia sa fiti voi democratici, inventivi, apropiati de copii si parinti, si vedeti daca mai uita cineva sa va salute. Mai usor cu victimizarea, ca deja nu va mai crede nimeni.
asta ați înțeles din articol? victimizare?! omg
Atâta îi duce capul!
Cu multi ani in urma, am citit un articol publicat in
„Le Nouvel Observateur”, intitulat „Scoala Tiraniei”. Iata textul
tradus si adaptat , asa cum a aparut in ” Cuvantul Liberatatii”, din Craiova, in oct.,
1997.
SCOALA TIRANIEI
În Franta , remarca Jacques Julliard, în cronica sa „L’�cole de la
tiranie”, violenta este in crestere constanta, afectandu-i atat pe profesori si
personalul administrativ, cat si pe elevi.Violenta ia diferite forme, incepand cu
amenintari si injurii, pana la lovituri cu pumnul, cutitul sau chiar cu pistolul, fara
a mai vorbi de distrugeri materiale de localuri si autovehicule. Cand Directia Centrala
de Securitate Publica face cunoscuta cresterea delictelor in scoli, aceasta nu vede
decat fapte inregistrate, care au dat curs la plangeri si anchete, fapt ce nu reprezinta
decat vedeta a icebergului.Un director de scoala, de ex., refuza sa depuna
plangere impotriva unui tanar de 18 ani, pentru a nu-i distruge viitorul. Multi profesori
sunt amenintati sau santajati de parinti pentru a mari note odraslelor lor. Autorul
articolului se intreaba daca nu va trebui sa se acorde profesorilor dreptul de a purta
arma sau daca nu va trebui sa voteze alocarea de fonduri speciale pentru a invata pe
profesori karate sau alte arte martiale, asa cum au facut deja la Shleswig-Holstein.Unii
profesori din licee si gimnazii de cartier au reactionat public la violenta, intrerupand
lucrul. Sa privim lucrurile cu curaj , in fata. In esenta ei, scoala este un loc inchis,
unde nu exista nici drepturi si nici democratie. Numai in aceste conditii se spera sa
ramana un loc de non-violenta. Aceste adevaruri sunt greu de inteles intr-o societate
fondata pe ideologia egalitarista si pe un sistem compasional. Sa vrut o scoala deschisa
catre viata, in timp ce , de fapt, ar fi trebuit ca viata sa se deschida pentru valorile
scolii. Sa pretins o scoala deschisa catre valorile vietii, cand de fapt scoala este
deschisa catre valorile difuzate de televiziune: ban,drog, coruptie,violenta,
obscenitate, prostie, iar aceasta deschidere a dat pe care le care le cunoastem. Sa
a vrut sa se stabileasca logica dreptului si a democratiei in scoala. Este oare acest lucru
compatibil cu faptul ca intre profesor si elev este un raport de inegalitate si de
dependenta?, se intreaba autorul articolului respectiv.Prin autoritate , in mod liber
acceptata a profesorului, se realizeaza un lucru un pic misterios, mai mult decat un
simplu transfer de cunostinte, pe care noi il numim educatie.Aceasta nu este in mod
prioritar o chestiune de cunostinte , ci mai ales de influenta.Ea este conditionata de
legile imitatiei, studiate de Gabriel de Tarde, sociolog francez, care a pus bazele
scolii franceze de criminologie(1843-1904).Educatia se sprijina, potrivit lui Platon, pe
admiratia pe care o arata elevul pentru profesor. Famila renunta la orice
responsabilitate in materie de educatie a tineretului si transfera, in mod simbolic,
aceasta sarcina coplesitoare scolii. Dar familiile fac totul pentru ai privat pe
educatori de orice autoritate asupra elevilor.Intr-o societate in care e mai putin grav
si mai putin periculos sa iubesti un profesor decat un politist, profesorii sunt lipsiti
de mijloace de actiune si fara influenta, remarca J.Julliard. Scoala ramane un loc de
obligatie- a faimoasa obligatie scolara-dar lipsita de posibilitatea de a sanctiona.
Ea tinde sa devina un western fara sheriff, iar consecintele morale ale unei astfel de
situatii depasesc cu mult mediu scolar. Cert este ca sunt multe explicatii ale acestei
stari de lucruri.Se poate conta pe politica moralizatoare a partidelor de dreapta si pe
sociologizarea fenomenului de violenta de catre partidele de stanga.Nu vreau sa remarc,
spune autorul in continuarea articolului , decat faptul ca o societate in care profesorii
sunt loviti,se degradeaza si este gata pentru DICTATURA. Iata ce spune Platon in cartea a
VI-a, intitulata “Republca”, acum 2500 de ani, la Atena: “In momentul
in care parintii obisnuiesc sa lase pe copii sa faca ce vor, in momentul in care
educatorii tremura in fata elevilor si prefera sa-i flateze, in momentul in care tinerii
dispretuiesc legile, pentru ca nu mai recunosc nimic mai sus decat ei,, acesta este
atunci debutul TIRANIEI”. Ce parere aveti ? Platon e de actualitate? Incotro scoala
noastra?Ar trebui, cat nu e prea ,(better tarziu late than never sau mieux vaut tard que
jamais) sa se dezbata aceasta problema spinoasa. Eu cred , la fel ca si J.Julliard, ca
scoala ar trebui sa fie punctul de plecare de non-violenta si un loc de educare a
iubirii.
Ion C., prof. pensionar din anul 2000, 40 de ani de invatamant. Am predat matematica la toate formele de invatamant, incepand cu gimnaziu si terminand cu ultima clasa de liceu. In Romania si in alte tari, din Europa si alte continente. De unde am invatat mai mult(e) decat am reusit eu sa invatat pe elevii mei matematica. Asa le-am spus colegilor mei de catedra, de la un liceu din Franta.
Ce e acum, cum e acum, la noi, nu prea e bine.
Dar nu disperati!
Faptul ca sunt atatea comentarii e imbucurator. Asta inseamna ca exista interes.
Oameni destepti avem. Solutiile vor aparea.
Eu va urez succes!
Metodele alea ”învechite” funcționează inclusiv pentru cei cu creier neted. Metodele astea ”moderne” doar îi tâmpesc mai mult. Democratici? Cred că aveți o falsă idee despre ce înseamnă democrația. Sala de curs nu e studio de dans pentru toată lumea unde să facă toți ce pași le trăsnesc prin minte la orice moment din zi.
Democratie nu inseamna debandada, destrabalare, dezordine,….
Ci reguli, regulamente, respect,….
Asta in scoli.
In societate, democratie inseamna dictatura legii.
Un grec spunea asa:
“O lege buna inseamna ordine buna.”
No rules, no order, big disorder!
Cadrele didactice nu se victimizează. Trebuie să își bată capul profesorul cu toți ciudații. Părinții sunt jalnici, copiii needucați pentrucă toată lumea în casă bântuie pe net. O generație vai mama ei. Înainte de 1989, da, profesorul era Dumnezeu, te uitai la el cu respect pentrucă el trebuia să pregătească un viitor adult. Citeam în draci, cărți, nu coonspecte pe net să văd ce spune poetul, așa un rezumat în fugă luat de pe net. Părintele să fie părinte acasă, dacă are timp și să lase profesorii să-și facă treabă. Nu îndrăzneai să ridici privirea în fața profesorului. Ce să îi răspunzi. Nici nu se concepea așa ceva. Părinții vor copii de nota 10, doar că ei părinții sunt de nota 4. Când noi aștia de dinainte de 89, moșii cum ne spun puțoii aștia mici, ha, (ei au impresia că vor rămâne veșnic tineri), vom ieși la pensie, va fi haos și harababură cu atâția licențiați. Vai mama lor! Mi-e milă de copiii lor.
Corect! Mă bucur tare ca am ieșit din sistem fix când începea imixtiunea neavenită a părintilor(cei de nota patru, nu toți!) în treburile școlii, în evaluarea profesorilor! Acum, nu loaza care stă cu ochii beojdiți în telefon și nu învată nimic e vinovată de notele mici, ci profesorul! În aceeași clasă , cu același profesor învată și olimpicul, și corigentul! Părinții nu sunt în stare să se descurce cu un copil, profesorii trebuie să facă minuni, sa suplinească și educația defectuoasă!
“nu va mai crede nimeni”. mda, ești un nimeni! Otilia ce mai zice?😁😁
Felixe, fericiți cei săraci cu duhul, că ei nu înteleg în ce lume trăiesc, dar știu sa dea cu bâta! Bombardiere, modul ăsta de a generaliza (toți sunt, toți fac, toti zic) e greșit din capul locului. Apoi, totul bun și frumos la elevi si părinți, dar cadrele didactice vin și strică totul, Felixe, nu ti se pare că scârțâie logica asta a ta chinuită, Felixe, Felicse! Bă, tu ești tot vreun elev frustrat ca nu a avut doar 10 și ai prins ura pe sistem? Păi, mă tefeliștilor, nu am făcut reforma in învătământ ca sa nu mai fie el comunist? Nu vă place? Tăceti și înghițiți ce vi se oferă!
Se vede din atitudinea dvs ca va considerați mai bine pregătit decât cadrele didactice care predau copilului dvs. Va recomand home schooling, sau de ce, în acest caz, nu va faceți profesor? pentru ca fiecare profesor trebuie sa aibă studii de specialitate, examene de grade didactice, perfecționării, etc. Le aveți pe toate, la toate materiile? Puteți sa va comparați poate cu câțiva profesori, dar puteți suplini singur tot acest angrenaj, toate universitățile, toată pregătirea? Nu mai am timp sa scriu, dar ma umpleți de revolta.
https://alba24.ro/nota-1-acordata-de-un-profesor-anulata-in-instanta-cum-au-avut-castig-de-cauza-parintii-unui-elev-de-gimnaziu-1052928.html
Părinții magistrați mai exact.
Situația se repetă când e vorba de orice beizadea aflată în situații similare.
Dar vina principală este a școlii care a acceptat mereu promiscuitatea.
Îmi aduce aminte de un inspector general care insista ca un profesor să încheie media la purtare să intre copilul in EN cu orice preț.
Culegem ce am semănat ca profesori, ca parte a sistemului.
Am acceptat ani de zile slăbirea regulilor, laxitatea morală, permisivitatea, tolerarea imposturii, excepțiile de toate felurile.
Merităm acest comportament pentru că nu am protestat vehement când el a fost recomandat de către politicieni, de pseudo experți în educație, de mass-media, de părinți, de toti…
Acum e prea târziu.
Mult prea târziu.
Unii vor fi salvați de pensie.
Alții vor demisiona.
Cei mai mulți vor accepta să fie umiliți in continuare de frica consecințelor …pt ca ,,malaxorul politicii corecte” ,amintit anterior, va continua să funcționeze.
Sa mai plangem putin cu tovarasa Bodea. Ce solutii are tovarasa Bodea?
“Sunt multe cauze.” “Sunt mai mulți factori.” – Pfff, ce analiza fina :)).
Poate ar fi o idee buna sa citeasca dansa si colegii dansei, “oameni seriosi”, o carte serioasa de comunicare, e.g. “Pragmatics of Human Communication: A Study of Interactional Patterns, Pathologies and Paradoxes”, Watzlawick & Co., 1967, 2011). Din pacate traducerea romaneasca este o bataie de joc. Nu e de mirare ca Watzlawick s-a opus traducerii in alte limbi decat engleza. Mai exista si originalul in germana “Menschliche Kommunikation – Formen, Störungen, Paradoxien”.
Poate asa intelege tovarasa Bodea ca intr-un conflict fiecare parte are o contributie. Pana nu intelege propria contributie nu cred ca va gasi vreo solutie, in afara sa arunce vina pe cealalta parte, elevi si parinti.
Profii nu au nici o problema, zice tovarasa Bodea. Singurele probleme sunt elevii si parintii. Deci sa intarim triunghiul dramei si sa asteptam sa ne salveze un supererou pe un cal alb, venind in zbor.
A duce in derizoriu o problema reala/ nu inseamna ca aceasta se rezolva de la sine. Trebuie sa acceptati ca atitudinea obraznica a elevilor si parintilor a devenit un mod de a fi…Ce sa facem cu acestia, daca ei persista in a crede ca nu au o problema?
“atitudinea obraznica a elevilor si parintilor” – aceasta si altele asemenea sunt erori de atribuire, sunt calitati atribuite de o parte celeilalte parti cu care se afla in conflict.
Puneti mana si cititi daca vreti sa rezolvati ceva. Din cer nu pica nicio solutie.
Comunicarea nonviolenta, Marshall B. Rosenberg
https://carturesti.ro/carte/comunicarea-nonviolenta-252952
Comunicarea umana. Pragmatica, paradox si patologie
https://carturesti.ro/carte/comunicarea-umana-pragmatica-paradox-si-patologie-240094
Este recomandata varianta in engleza. Traducerea este proasta.
Ar fi bine ca edupedu sa publice parerile unor specialisti. Mai sunt destui in Romania si sunt destui la universitati de prestigiu din Europa si SUA.
Directorasii amatori ar trebui sa iasa la pensie sau sa-si dea demisia.
Mulți dintre elevii problemă sunt victime ale noii mode de parenting, citite de părinți în cărți străine prost traduse, bazate pe teorii nicicând dovedite în practica! Așa că…mai încet cu ideile rumegate de alții despre comunicare…
wow ! Ce bine merge treaba in SUA ” ale Americii ” ! Au trecut deja peste violenta, acolo se omoara cu arme !
Desigur , noi urmam același drum….
Ce ti-as trimite vreo doua-trei exemplare din astea duble, elev-parinte, sa le iei tu, doct cum vrei sa pari si cunoscator in ale comunicarii prost traduse si sa te descurci cu ele! Poate asa ai mai face o pauza de la croncanit in fiecare zi, la fiecare articol. Si, by the way, nu te mai include singur in breasla. N-ai avea loc oricum, esti prea bun…
PS. Macar din politete masculina, ai fi putut sa eviti sa fii mitocan fata de doamna director. Care, spre deosebire de tine, chiar stie ce vorbeste!
Excepțional B, excepțional răspuns dat acestui “perplex”… băgător în seamă si infatuat !! Nu că rezolvi mare lucru, dar chiar este. Țara asta biata de ea, este între cocalari și de partea cealaltă, cei suficienți și plini de sine…. e atât de trist
de ce “tovarășa”?! vedeți,cam de asta nu ajungem nicaieri…
Asta e democrația românească: toate drepturile și nicio responsabilitate. Și nici nu vor veni vremuri mai bune. Politețea minimală în relațiile inter-umane e ”veche”, de-acum trecem la lucruri moderne, mă aștept foarte curând să ne salute elevii cu ”ce faci, coa*e” la intrarea în școală, cum se salută între ei. Și cumva să fie tot vina școlii, că nu i-a avut și cei șapte ani de-acasă să-i educe.
Acum cateva zile elevii se comportau urat la plecare. I-am atentionat verbal. Un trecator a spus: “Iata ce educatie au…”. La care eu am completat: Din pacate noi incercam sa-i educam, dar… Trecatorul a continuat: “Asa sunt educati de acasa si de voi, la scoala”. Nu vreti sa stiti ce noian de sentimente s-a starnit in sufletul meu. Parca am simtit ura intregii umanitati fata de profesori si fata de scoala si invatamant.
Am fost martor la „ce faci co*ie!”, ulterior o dădea cotită că nu la diriginte se referea ce la un coleg de prin preajmă. Deci procesul de „co*ficare” e început deja.
Parintii la care li se cere sa-si educe copii la randul lor au fost educati de alti parinti si de alti profesori..!? Chestiunea cu lipsa de respect este mai veche, isi are originea incepand cu anii 80 ai secolului trecut cand a inceput invatamantul liceal “la norma” si eliberarea diplomelor de babacalaureat fara “standarde”, la gramada si ocuparea de posturi pe baza acestor diplome prin “trafic de influenta”..! Asa ca este tarziu sa ne plangem acum..! Ce am semanat aceea culegem..! Parinti preocupati doar sa-si aranjeze copii..! Profesori dezinteresati, preocupati doar sa-si ia leafa si eventual de venituri suplimentare prin meditatii si am ajuns aici in situatia in care profesori cale isi dau definitivatul sau examenul de titularizare incearca sa copieze..! Cum mai poti tu educa copii cand esti in aceasta situatie..!? In perioada anilir 70 cand am terminat liceul era un respect deosebit pentru profesori desi erau foarte exigenti,dar in acelasi timp era respect as putea spune deosebit si pentru elevi..! Rar se dadea o nota pe baza de trafic de influenta mai ales in Ardeal..! Si atunci nu se putea sa nu fie respectati profesorii atat de parinti cat mai ales de elevi..! Nici un elev nu avea tupeul sa se duca acasa sa spuna ca a fost nedreptatit fiindca asemenea cazuri erau foarte rare si stia ca nu va fi crezut..!!
Știi ce mă deranjează la mine ? Ca am reușit să citesc și să înțeleg ce-ai scris aici. Dar te erijezi într-un cunoscător . Rușine să-mi fie !
compari anii 70 când , că profesor, puteai să rupi în bătaie copilul ?
👍
lipsa de educație se vede tot mai mult și se transmite …școala și a pierdut valoarea și regulile …șanse slabe sa le recapete …daca impui reguli,ești catalogat comunist …daca impui strictețe in notare,ești catalogat comunist…daca ceri disciplina,ești catalogat comunist…iată că începem să culegem roadele non valorii …
Așa este. Ăștia sunt. Au închinat copiii școlii și se răzbună, de fapt, pentru incapacitatea lor de a educa, pentru lipsa de interes, pentru timpul pe care îl alocă oricăror activități, mai puțin celor de a petrece timp cu copilul. Încă ceva: orice comportament agresiv are în spate o suferință/o frustrare/o incapacitate.
Dar nu profesorii le au produs frustrările, în cărțile de bune maniere scrie ca acestea se reprima, nu se exteriorizează, politețea ne face puternici.Pe de altă parte,nu suntem sacii de box ai elevilor, sa și asume acest rol părinții care le permit
Sistemul educațional actual pune accent pe cantitate și memorare mecanică, lăsând deoparte esența învățării. Elevii nu sunt studenți, au nevoie ca profesorii să creeze un context care să facă materia relevantă și accesibilă. Din păcate, mulți profesori sunt fie dezinteresați, fie presați să acopere un volum uriaș într-un timp scurt. Predau superficial, iar materia devine abstractă și fără legătură cu realitatea lor. Notarea și examinările concentrate în ultimele săptămâni la 15-17 materii sunt stresante și nedrepte. Această abordare nu îi ajută pe elevi să înțeleagă, ci doar să memoreze, iar copiii simt dezinteresul și lipsa de implicare a profesorului, ceea ce le scade respectul față de acesta.