Rezultatele la simularea examenului de Evaluare Națională pentru elevii clasei a VIII-a reprezintă o nouă palmă peste obrazul Școlii românești, clamează voci media, unite într-un cor de bocitoare și având, întrucâtva, dreptate. Doar că, mă întreb, pe care dintre obraji, că Școala din România, îi tot întoarce, când pe unul, când pe altul, și-s amândoi atât de tăbăciți și de obișnuiți cu scuipatul și cu loviturile, încât nici nu mai reacționează?!
Dar cine se aștepta ca rezultatele să reflecte altceva decât disprețul, practicat cu o consecvență demnă de o cauză mult mai bună, pentru Școală? Și cine se aștepta ca societatea românească să se simtă vinovată pentru această stare de lucruri?
Să-mi fie cu iertare, aceste rezultate sunt o palmă, dar doar peste obrazul din ce în ce mai gros al societății românești în ansamblul ei, cu tot cu cei care se jeluiesc, crezând că dacă bagă gunoiul sub preș, el nu mai miroase sau dispare, pur și simplu!
Și cine este dispus să accepte că Școala românească nu este și nu a fost niciodată ceea ce trebuie să fie? Nu vă faceți că nu vedeți! Și nu vă mai raportați nostalgic la ce era odată, pentru că doar părea a fi ceea ce trebuie. Școala românească a fost, de la începutul perioadei postbelice, doar ceea ce au vrut unii, alții, astfel încât să-i facă să se simtă școliți, să-i valideze intelectual, social, să–i acrediteze. A fost iluzia că patalamaua îți confirmă competența. Și a rămas până astăzi o instituție golită de conținut, care rămâne să existe doar pentru a da patalamaua și pentru a hrăni orgolii. De aceea am ajuns aici. Și dacă ne vom amăgi în continuare, vom ajunge mult mai jos. Până la dispariție. Dar ce ne pasă, câtă vreme cei mai mulți nu vom apuca să vedem asta?!
Dacă școala de odinioară ar fi fost o variantă mai bună de educație, România ar fi arătat altfel, așa cum visăm! Diferența o face doar modul de impunere a valorilor. Iar dacă elevii de ieri ar fi trăit în ziua de azi, lucrurile ar fi stat la fel. Aproape că nici nu mai contează Școala cu toate ale ei, decât pentru cei care vor cu adevărat, conștient, asumat să învețe. Sau pentru a da adeverințe și diplome care atestă, desigur, competențe.
Imaginați-vă cam cât de determinați să învățăm am fi fost noi, copiii de ieri, având telefoanele și căștile ca extensie anatomică, toate platformele de streaming și de comunicare posibile, tot hățișul ăsta virtual care îți strecoară în creier iluzia socializării, a cunoașterii adevărului absolut și a succesului în viață, într-o infinitate de moduri care nu implică niciun efort considerabil?!
Că le plăcea sau nu, copiii de ieri mergeau la școală pentru că nu prea aveau ce face altceva. Cei studioși citeau și învățau pentru că setea lor de cunoaștere nu putea fi satisfăcută decât astfel. Cei care nu se omorau cu studiul, pentru că nu le plăcea sau nu puteau, băteau mingea și umblau pe coclauri. Și unii și alții puneau mâna să-și ajute părinții prin gospodărie, erau obișnuiți să primească ceva doar dacă merită, mâncau ce li se dădea, iar ce li se dădea era făcut din ceea ce se găsea. Erau sancționați ferm, adesea fizic, pentru orice abatere. În cele trei vacanțe, cei privilegiați mergeau în tabere, la bunicii de la țară ori cu părinții, la mare (firește, pe litoralul românesc) sau la munte (firește, prin munții noștri care purtau aur). Ceilalți se jucau în fața blocului sau pe ulițele satului, în cazul fericit în care nu mergeau cu vitele sau la câmp. Structura anului școlar era bătută în cuie la fel ca regulile de la care, în general, nu era bine să te abați. Bine era doar ceea ce ți se spunea că e bine și era problema ta, a oaselor, a pielii și a urechilor tale, dacă te întrebai de ce nu e bine ce crezi tu. Singurele alegeri pe care le aveai de făcut erau legate doar de gradul de risc pe care erai dispus să ți-l asumi, revoltându-te. A, era să uit! …, rareori găseai în părinți susținătorii care să-ți dea apă la moară și să reclame, să dea în cap sau în presă (?) că nu știu ce profesor te-a evaluat discreționar, te-a abuzat moral, verbal, fizic și ți-a provocat traume. Te traumatiza și părintele, de nu te vedeai! Nu făcuse cursuri de parenting, dar se întâmpla să-i iasă mult mai eficient demersul educativ?!
Și nu, nu spun că era bine sau mai bine! Sunt, ca toți ceilalți de-un leat cu mine ori pe-acolo, produsul Școlii românești de odinioară. Cu bune și cu rele. Am trecut în acea Școală prin numeroase eșecuri, pentru că, după cum am spus, era strâmb construită, dar apucase decenii bune de constanță, în care sistemul a apucat și el să se întemeieze cumva, încât regulile să funcționeze pentru cei mai mulți dintre noi. Și, tot cumva, valorile umane fundamentale erau atât de bine sădite în noi, măcar că în mare parte coercitiv, încât ne străduiam să trăim, respectându-le. Firește, nu toți, după cum nici acum, nu trebuie să băgăm toți copiii în aceeași oală. Și, dincolo de cele rele ale Școlii de altădată, că e corect sau nu, politic, trebuie să recunoaștem un adevăr dureros ca mai toate adevărurile și anume că toți copiii aveau șansa de a învăța dacă își doreau cu adevărat și puteau. Adică incluziunea socială și egalitatea de șanse erau reale, fără să fie vânturate de ochii lumii, că oricum nu-i prea păsa nimănui de ce ar spune Europa sau America.
Cu toate acestea, Școala românească, asemenea multor școli din lume, chiar din cea civilizată, a dat și continuă să dea analfabeți funcționali, că doar nu putem fi atât de ipocriți să credem că ei sunt un produs recent?! În ce măsură? Mă îndoiesc, sincer, că statisticile ne pot da valoarea reală a dezastrului?! Și poate că ar trebui să ne obișnuim ca, lăsând în continuare lucrurile la voia întâmplării, de la o simulare la alta, de la un examen de Evaluare Națională sau de Bacalaureat la altul, rezultatele să fie tot mai proaste. Bulgărele se tot rostogolește de zeci de ani și crește chiar fără zăpada care nu mai cade ca altădată, în iernile în care nici prin cap nu ne trecea să întrerupem cursurile pentru trei fulgi de nea. Și poate că ar trebui, nu doar să ne simțim revoltați, ci să ne și chinuim să înțelegem de ce se întâmplă așa. Și poate ar trebui să schimbăm lucrurile radical, fără compromisuri, fără dispense, fără ordonanțe de urgență și fără alte excepții făcute doar pentru a eluda legile și bunul-simț.
Este Școala de astăzi mai proastă ca cea de ieri? Fără tăgadă, nu! Sunt copiii de astăzi mai proști ca cei de ieri? Fără tăgadă, nu! Este societatea românească mai găunoasă moral ca cea de ieri? Fără tăgadă, da! Și ca orice e găunos, contaminează totul în jur, așadar și Școala. Câți copii își mai aleg modele morale dintre oamenii care sunt cu adevărat modele? Școala de azi nu are cum să câștige lupta cu societatea de azi. E o luptă inegală. Dar nu înseamnă că nu duce această luptă. Chiar dacă știe că pierde cu fiecare examen național, își linge rănile și luptă în continuare, nădăjduind că va birui cândva sau că, măcar nu va pierde totul. Nu-mi spuneți de educatorii abuzivi, prost pregătiți, corupți, care își condiționează material (meditații, bani, cadouri etc.) elevii! Îi detest ca orice om cu scaun la cap, fac rău, i-aș sancționa mai drastic decât li se întâmplă, dar nu ei definesc Școala românească, după cum niciun neom, indiferent din ce categorie ar face parte, nu definește acea categorie. Pentru toți ăștia există și trebuie aplicate legi.
Starea de azi a Școlii românești este produsul derivei din societatea noastră și a putregaiului moral care o roade dintotdeauna. Oricât ați învinui profesorii în ansamblul lor, și puteți s-o faceți la nesfârșit, culpabilizarea asta, nu doar că e neproductivă, ci ar trebui transferată asupra întregii societăți românești! Cu sau fără salarii mărite, dascălii care și-au făcut datoria, cu știință de carte, conștiință și dăruire, au făcut-o și și-o fac, indiferent de modul în care au fost sau sunt remunerați ori respectați. Puneți-vă întrebarea ce se va întâmpla când oamenii aceștia vor ieși din sistem?! Vi se pare cumva că se înghesuie să intre în el, tineri absolvenți de studii pedagogice, excepțional pregătiți, academic și etic, dispuși să slujească sfânta cauză a Educației?
Nu, stimați conaționali! Nu profesorii sunt vinovați pentru starea lucrurilor. Și cu atât mai puțin, copiii, ăștia, ignoranți, meditați în draci, că au sau nu nevoie, cu note proaste la examene și mari la clasă, zăpăciți de gadgeturi, de online, de pandemii, de simulări, de vacanțe când ți-e lumea mai dragă, de intervenții din ce în ce mai minim invazive de tot felul, de toate rețelele de socializare, de brand-uri, de veșnicele învoiri de la școală pentru plecat la munte în fiecare weekend prelungit, în vacanța de Crăciun în Laponia, în vacanța de ski în Alpi, în vacanța de toamnă prin locuri tot mai îndepărtate, de statul ore în șir în ambuteiaje pe drumul de la școală la psihoterapeut, la meditații, la călărie, la sală, la nutriționist, unde nici cu gândul nu gândești?!
Suntem indignați că nu citesc, nici obligați, cu atât mai puțin, de plăcere, că nu aleargă, că nu se mai joacă fizic? Când, Doamne iartă-mă, când?! Și de la cine să învețe toate astea? Așa că, întoarceți-vă puțin conștiința pe față și poate găsiți adevărații vinovați?! Și poate, soluții, că explicații găsim cu toții, chiar dacă nu pe cele juste?!
Știți cum e să-ți storci mintea să găsești o abordare didactică optimă, să cauți strategii coerente și eficiente tocmai prin coerență, să încerci să le impui și să nu poți? Știți că, dintre toți copiii de 10 din toate timpurile Școlii românești, un procent care da, ar trebui să ne pună pe gânduri, n-a făcut nimic notabil în viață? Știți că dintre copiii pe care Școala românească i-a evaluat drept slabi sau mediocri provin oameni remarcabili și cu adevărat competenți? Știți că și din ambele categorii provenim cu toții, de-a valma, fără ca valoarea noastră reală să fie dată întotdeauna de cea pe care ne-a dat-o parcursul școlar, devenind și rămânând egali doar cu noi înșine! Și în această devălmășie valorică, credeți că mai putem afla adevărul din spatele unei statistici?!
Ei, bine, printre copiii care au înregistrat aceste rezultate la simulare, se numără și copii cu note mari, total irelevante pentru adevărata lor condiție intelectuală, dar și copii cu note mici, în aceeași situație. Firește, pe lângă cei ale căror note reflectă întocmai realitatea. Cei mai mulți dintre ei, din categoria celor care pot, vor recupera și vor lua note mult mai mari la Evaluarea Națională de peste patru luni. Dar situația de atunci, chiar dacă va arăta diferit statistic, va fi tot o formă fără fond, pentru că, în esență, Școala românească nu e ce trebuie din niciun punct de vedere, nici din cel al conținuturilor, nici din cel al criteriilor de evaluare, nici din cel al infrastructurii, nici din cel al egalității de șanse, nici din cel al parteneriatului cu familia și cu societatea, nici din cel al adecvării ei la valorile umane imuabile. Și asta, la absolut orice nivel, lăsând în continuare, în absența oricărei politici educaționale inteligente, coerente, responsabile, bine intenționate și temeinic aplicate, ca școala vieții, instituție tare dragă nouă, să facă legea. Iar această școală nu ține cont niciodată de statistici.
Despre autor:
Alina Karina Nițu este profesoară de limba și literatura română la Școala Gimnazială “Mircea Sântimbreanu”, din sectorul 5 al Capitalei, doctor în filologie al Universității din București.
Nota redacției: Opinia profesorului este importantă și vă încurajăm ca, dacă aveți ceva de spus, să ne trimiteți articolul dumneavoastră pe redactie@edupedu.ro. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.
Mihai Peticilă
C.I.
Dan Tapalaga
Costin Ionescu
30 comments
1. Problema apare prima oară în ciclul primar. Și există soluții simple.
a) a dispărut scrierea și citirea. Totul se amestecă în limbă și comunicare și alte materii cu caracter de struțocămilă sub umbrela predării centrate pe competențe. Ce competențe de învățare ai putea dezvolta dacă nu știi să scrii și să citești? Soluție: reformularea și regândirea acestor două materii esențiale.
b) este interzisă repetarea clasei I. Un copil care nu a reușit vreme de 2 ani (și pe parcursul clasei pregătitoare se învață literele – de tipar) să deprindă scrierea și citirea nu trebuie târât cu forța în clasa a II-a pentru că nu va recupera. Se va scufunda mai rău chiar dacă învățătorul își încarcă viața cu ore remediale. Soluție: legiferarea posibilității de a repeta clasa fundamentală I. Da, faceți comisii, evaluați situația, dar permiteți copiilor care au nevoie de un an în plus pentru achiziția scrierii și citirii să o facă atunci când trebuie.
c) calificativele nu ajută nimănui. Elevii și părinții sunt liniștiți. Toată lumea primește diplomă de absolvire. La sfârșitul anului școlar toți dar absolut toți elevii din clasele mici primesc diplome. Aș spune că este un start prost în „cariera” de elev. Soluție: notele ar reflecta mai exact nivelul de competență, părintele ar ști exact ce se întâmplă și ar putea interveni la timp. Și fiți siguri că nu ar avea prea mulți copii acel „10 pe linie”.
d) elevii petrec prea mulți ani cu învățătorul. Învățătorii se atașează de elevii lor ca un părinte și li se tocește ușor obiectivitatea. Soluție: pregătitoarea se întoarce la grădiniță. Este, desigur, înfricoșător să îți imaginezi cum s-ar putea realiza acest lucru la nivel național cu pierderi de locuri de muncă etc. Pe de altă parte, sunt învățători care aleg de bună voie să revină în grădinițe. Sigur se poate găsi un sistem de relocare. Blocarea posturilor un an sau așa ceva. O să doară un pic. Au mai trecut profesorii prin astfel de momente.
2. Desigur problema continuă în gimnaziu.
a) au apărut în programa elevilor pseudo-materii. Sigur, nu poți preda doar română și matematică dar sunt acolo niște discipline care nu-și justifică epoca. Cineva trebuie să aibă curajul să le scoată. Un sistem de salarii compensatorii ar fi un cost mic față de catastrofele de la evaluarea națională. În plus, s-ar plăti o singură dată, pe când, dacă materiile respective rămân în programă … Și copiii noștri ar putea avea timp pentru lucruri care îi preocupă mai mult decât aceste materii penibile care le umplu timpul și la care li se mai dau și note. Ca părinte, aș alege, de exemplu, scoaterea sportului în afara programului școlar și organizarea lui sub formă de antrenamente, fie un sport la alegere dintr-o listă oarecare, fie aerobic sau dansuri sau ceva asemănător. Nu aș avea nimic împotriva yoga. Aș alege aceasta în locul unei alte materii. Da, notă la sport, păstrarea probelor acelea specifice, dar sport mai mult, aplicat.
b) programa școlară la unele materii a scăpat de sub control. Cantitatea înaintea calității. De aceea s-a ajuns aici la … matematică, de exemplu. M-am uitat de curiozitate la subiectele de anul trecut. Ce caută funcțiile în școala generală? Parcă le învățam la liceu, parcă în anii terminali. Este doar un exemplu. Știu sigur că mulți copii ajung în clasa a V-a fără să stăpânească tabla înmulțirii. Cum au trecut clasa? De aceea merg la meditații. Pentru că materia depășește capacitățile intelectuale ale vârstei. În plus, un criteriu de bază pentru asimilarea de cunoștințe și motivarea învățării este înțelegerea utilității acesteia. Nu văd cum poți convinge un copil sub 14 ani că îi va extrem de util să înțeleagă cosinus și sinus și funcțiile. Și că îi vor fi de folos orice ar alege să facă în viață. Părinții, la rândul lor, nu înțeleg aceste lucruri și viața le-a dovedit că nu au nevoie de ele în meseriile lor. Școala generală este școală generală. Trebuie să îți ofere o bază de cunoștințe generale, nu de specialitate.
c) modalitățile de evaluare la clasă nu se reflectă în evaluarea națională – de ce nu facem evaluarea națională prin proiecte făcute acasă (de părinți, frați, prieteni etc.)? Sau poate o poveste despre săptămâna altfel și cea verde care rup 2 săptămâni din cele 34-35 de școală, fără nici o noimă?
3. Birocrația în învățământ a atins limite demne de Caragiale. Mergi să afli ce face copilul, semnezi un proces verbal. Vor să meargă într-o mică drumeție în afara curții școlii, trebuie să semnezi vreo două hârtii. Vrei să rămână o oră peste program pentru remediere sau performanță, încă un acord. Profesorii fac hârtii în loc să își vadă de predare.
Toate acestea se văd la evaluarea națională.
Așa este la noi profesorii predau o disciplină ,dar nici aia nu o știu foarte bine.Multi dintre profesori fac mastere de recorvensie profesionala și pot să devină profesori de ed plastica,lb.romana,lb franceza,ed fizica,orice disciplină doresc ,dar de fapt nu știu nimic .Asta este învățământul din Romania și valoarea profesorilor .
Stimată doamnă profesoară, cu admirație pentru analiza la rece pe care ați expus-o în acest articol, dacă „Școala românească nu e ce trebuie din niciun punct de vedere…”, atunci rămâne curios cum ar trebui să fie mai exact din punctul dumneavoastră de vedere, astfel încât să se reducă tot mai mult dominația „școlii vieții”?
In fiecare an aceeasi poveste care pune patalamaua doar pe obrazul scolii, al profesorilor in special. Sunt parinte de doi copii, cu profesori dedicati, intr-o scoala altfel, si ma intreb unde sunt parintii in toata schema asta. Trimitem copiii la meditatii, platim pentru asta, si totusi copiii nostri iau note mici la astfel de probe. De ce oare? Ne intrebam de ce? Asta inseamna ca nici profesorul de la clasa si nici cel de la meditatiile platite nu e bun. Deci, toata lumea e nebuna si copiii nostri sunt perfecti. Eu am ajuns la concluzia ca foarte multi parinti arunca toata responsabilitatea educatiei copiilor lor in carca scolii, a profesorilor. Cred cu tarie ca o implicare directa, activa, din partea parintilor, in invatarea copiilor lor, poate fi de mare ajutor, lasand la o parte minusurile sistemului care, da, exista si nu sunt putine. Majoritatea parintilor sunt intr-o lupta si ura directa cu sistemul si cadrele didactice, in loc sa se concentreze pe sustinerea copilului, pe interesul pentru ce face copilul la clasa si nu doar pentru ceea ce nu face. Si da, chiar mai sunt profesori dedicati care isi fac treba la clasa, dar multi parinti care stau doar sa mustre si sa umileasca cadrele didactice. Acesta este inca un punct important pentru care tinerii nu sunt atrasi de carirera de dascal.
Sunteți într-o gravă eroare !In țările civilizate și dezvoltate ,net superioare noua(unde apropos,materia predată este la jumătate) ,părinții sunt implicați doar in două situații:daca copii au capacitate dar refuza școală(nu se preocupa,lipsesc și exista risc de abandon,etc) și dacă fac fapte antisociale și ai perturba și pe ceilalți(ceea ce se întâmplă și la noi cu boolingul care-i strica și perturba culmea ,de multe ori pe cei mai buni și dvs închideți ochii sa nu va afecteze carierele și timpul personal ori prestigiul scolii).La ei copiii stau până la 16 la scoala,când vin și părinții de la job,și fac și temele acolo sub ctr profesorilor adică știu și unde gresesc că sunt verificati.Asa se evoluează !La noi temele acasă și a doua zi ,nici un control.Acasa copii sunt redați familiei,fac sport,activități sociale ,hobyuri și chiar voluntariat.Din cauza majorității,care sunt ca dvs,românii nu au viața de mici ci doar sila de carte și școala și mulți se pierd pe drum iar învățământul nu evoluează din contra !
Nu ma refer la implicarea directa a parintilor, in scoala. Ma refer la o buna comunicare a parintilor cu copiii lor, iar cu profesorii doar cand e cazul. Vorbesc aici despre a vedea daca propriul copil are cateva cunostinte macar, acumulate la scoala. Si asta chiar nu e atat de greu daca parintele se uita, macar din cand in cand, in caietul copilului. Sunt parinti care, in clasa a VIII-a, afla despre copiii lor ca nu stiu nimic. Nici de la meditatii, nici de la clasa. Acolo unde nu exista interes, pentru nimic, din partea copilului, ce poate sa faca un profesor oricat de dedicat ar fi.
Doamna Nițu, buna ziua! Aveți dreptate pe partea de critica și ma bucur ca ați așezat situația în adevarata ei lumina. Mi-ar fi plăcut, însă, dacă as fi văzut și propuneri de soluții din partea dvs. Măcar câteva, pentru ca nu poți înlocui, peste noapte, un sistem cu un altul. Tot respectul!
Buna ziua! Nu trebuie inlocuit sistemul!! Trebuie sa se implice parintii in supravegherea modului in care copiii lor invata acasa, isi pregatesc temele, isi petrec timpul acasa. E simplu! Doar astfel va da randament munca dascalilor. Altfel, nu are rost nicio discutie. E singura solutie. Colaborarea permanenta dintre scoala – familie – elevi.
Programa romaneasca e prea încărcată! Nu foloseste decat profesorilor 💯 iar elevilor in proporție de maxim 50%!
La mate suntem forțați de Min.Educației sa platim meditații copiiilor pt ca profesorii nu au “timp “ sa predea toata materia (care oricum e irelevanta pt mai mult de 70% dintre elevii Romaniei)! Deci,mai reduceri din materie,d.na Deca! Nu ne foloseste decat la pierderi financiare (meditatii). Ce sa mai zic la salariul romanesc..
0 analiza facuta de autoare prin prima propriei experiente de zeci de ani in scoala. Sistemul comunist era mai rigid si extins ca materii dar se facea mai multa carte si examenele de liceu si facultate faceau o triere mai corecta. Fiecare elev avea o alternativa, ori o scoala profesionala, ori postliceala ori facultate.
Dupa 1990 au facut cu 30 de ministrii in educatie doar planuri rupte de realitate, care au dus la extinderea peste limite a analfabetismului real si functional. Greseala majora a fost data de lipsa unor examene la liceu, de lipsa unor optiuni reale ale elevilor, zecile de facultati private care au dat cartoane fara acoperire. Sistemul de acum scoate tot mai multi asistati sociali fara chef de munca. Din toate observatiile la legile educatiei trimise de dascali si parinti mai nimic nu a fost trecut. Banul a devenit cheia reusitei in viata si nu cartea. Iar guvernantii au nevoie de voturi docile si nu de oameni de actiune. Exceptiile de performanta din scoala si pentru carte sunt putine la nivel national si cei f.buni pleaca din Ro. Pentru cei care sustin ca sunt multi dascali in sistem le spun ca si clasele trebuie sa detina maxim 16 elevi daca se vrea carte si scos balastul din manuale.
Trebuie reorganizare totala:
-programe si manuale scrise de profesori selectati, si puse pe bancile elevilor dupa ce au fost analizate si corectate.
-program prelungit la scoala(predare-invatare, pauza de masa, pregatirea lectiilor si a temelor).
-reducerea numarului de elevi la clasa.
– plata rezultatelor elevilor si ale profesorilor obtinute la concursuri scolare, pentru fiecare rezultat(nu in urma unui concurs de dosare de burse sau de gradatie de merit).
Sunt multe de zis, dar e nevoie de oameni alesi cu grija, care sa elaboreze legi si metodologii pentru a face ordine in acest sistem aflat in deriva.
Adaug: recompensați mai ales profesorii care pot ridica un elev de la 3 la 5-6, deși pare cam mult. Batălia nu se da la concursurile școlare unde se duc oricum elevi care ar fi performanti in orice sistem, ci acolo unde abandonul scolar și rezultatele slabe sunt cei mai mari dușmani! Că profesori buni pentru 2-3 din clasă care vor sa performeze suntem toți! Sau aproape toți. Dar profesori care stiu sa inspire, să atragă elevii, să îi faca sa le placă materia sunt puțini si aici e vorba cu adevărat de vocație! Profesorii ăștia sunt niste comori, nu (doar) cei de la liceele de elită! Se vede ca nu sunteți din sistem, dar dați indicații si aveți impresia ca va pricepeți.
Ce ar insemna oare o scoala sau o universitate “de calitate” ? Referentialele definirii/ evaluarii calitatii scolilor si universitatilor depind in mod esential de dogmele, valorile, principiile, modelele si vointele politice ale societatii in care acestea functioneaza…
De la interesele si valorile etice ale societatii foste “socialiste” (nu “comuniste” cum scriu/ zic astazi toti influencerii, manipulatorii si ignorantii) din Romania si ale actualei societati (pseudo)capitaliste ar fi trebuit inceputa analiza cauzala a evolutiei/ involutiei scolilor romanesti.
Pentru studentii mei romani din anii 1970-1989 principalele valori erau (in ordinea importantei, pentru ei): 1.Cunoasterea/ cunostintele, 2. Prietenia/ prietenii, 3.Familia/ casatoria/ casnicia….
Pentru studentii mei romani actuali aceste valori sunt cu totul altele (in ordinea importantei, pentru ei): 1.Banii/ averea, 2.Faima (mai ales like-uri pe web!), 3. Pila (pentru a obtine un job si a se mentine, doar in scopul maximizarii veniturilor proprii)….
Elevii si studentii nu pot avea (desigur, cu unele exceptii care confirma regula!!) alte valori decat cele ale societatii in care traiesc, acestea fiind promovate intens de politicieni, massmedia, legislatie, Justitie, prin exemplele unora si manipulare informationala … Conationalii care ajung sa studieze/ lucreze si sa traiasca in alte state se adapteaza pentru a putea supravietui acolo…
Am constatat ca, in noua societate romaneasca post-decembrista, “Vitelul de aur” a devenit singura zeitate necontestata si respectata de tot mai multi conationali care, imitand ceea ce au vazut la bogatanii lumii, isi consacra propria viata – si chiar pe cea a urmasilor lor – slujirii acestuia. Trist dar adevarat!!
Intrucat am avut oportunitatea sa predau timp de 7 ani, in invatamantul superior din 4 state (in 4 continente), am intalnit si societati/ studenti care au cu totul alte valori/ principii, unele stabile de secole… De exemplu, de la studentii mei sud-coreeni am aflat ca, la fel ca in Japonia, educatia lor bi-milenara pentru responsabilitate sociala si societala (despre care nici nu se vorbeste in Ministerul Educatiei, de atatea pretentii, discutii si controverse privind finantarile publice, cele private fiind, evident, confidentiale) inseamna ca principii:
1.Interesul national/ public are intotdeauna in decizii prioritate absoluta fata de interesele de echipa (nu gashca!) si personale (exact invers ca la noi!),
2. Respectul reciproc intre membrii societatii se manifesta in fapte cotidiene si nu prin declaratii publicitare ipocrite (la noi, din pacate, neincrederea reciproca s-a tot dezvoltat prin asa ceva, in anii „constructiei” capitalismului, daunand tot mai mult si evident necesarei coeziuni sociale!),
3.Increderea reciproca se dobandeste mai ales prin respectarea consecventa a principiului “FACI ceea ce SPUI si SPUI ceea ce FACI” (la noi, dublarea/ triplarea personalitatii unor conationali – in ultimele cel putin 8 decenii – a generat comportamentul “Una gandesc, alta spun si cu totul alta fac” (intrucat “Ca sa traiesti bine in Romania trebuie sa traiesti …ascuns”!)
In Romania post-decembrista, scoala si universitatea „de calitate” ar trebui sa fie, oficial/ formal doar aceea care satisface integral “standardele” stabilite din birouri de birocratii MINISTERULUI EDUCATIEI, ARACIP si ARACIS …
Dar acestia se feresc, de 19 ani (de cand exista OUG 75-2005, aprobata prin L 87-2006, ambele declarate in 2023 ca fiind abrogate in noua legislatie a educatiei care, de fapt, a preluat copy-paste, mai toate definitiile si dispozitiile aberante din OUG 75-2005 !!!) sa declare asa ceva, desi asigurarea calitatii educatiei ar insemna (doar pentru promotorii OUG 75-2005) „a face CA CAlitatea sa fie sigura”….
Dar realitatea trista a efectelor/ consecintelor si cauzelor NON-CALITATII educatiei la noi (prezentata pe larg si de platforma EDUPEDU) demonstreaza pertinent ca aceste referentiale sunt departe de-a reprezenta cerintele tuturor partilor interesate. Nici macar nu mai putem spera la un reviriment in domeniu dupa ce am constatat ca realizatorii, avizatorii si aprobatorii noilor legi ale invatamantului (L 198 + L 199 – totalizand peste 500 de pagini in versiunile prezentate Parlamentului, dar reduse, prin reeditare, la peste 200 de pagini in Monitorul oficial!) au inclus o dispozitie privind abrogarea aberantei si trist celebrei OUG 75-2005 (referitoare la asigurarea calitatii educatiei) desi in TITLUL IV si Anexa 1 (ale fiecarei noi legi) au transferat cvasi-integral mai toate definitiile si dispozitiile aberante din OUG 75-2005!
Astfel SIMULACRUL de asigurare a calitatii educatiei se va mentine prin SIMULACRUL abrogarii OUG 75-2005!!! Sa ne mai miram de NON-CALITATEA educatiei in scolile si universitatile noastre actuale?
Comparatiile cu situatia si rezultatele scolilor noastre mai vechi – interbelice, postbelice si socialiste – sunt IRELEVANTE in context daca stim ca scolile nu puteau fi mai bune decat societatile in care evoluau, fiecare avand limitele/ problemele ei politice, economice, sociale, etc. dar si anumite aspecte pozitive, de regula desconsiderate de unii autori contemporani… In plus, ar trebui sa se stie ca noile generatii considera ca nu ar merita efortul si nu ar servi la nimic cunoasterea TRECUTULUI (intrucat acesta ar fi “mort si ingropat” !!) spre deosebire de vechile generatii, pentru care “daca vrei sa intelegi PREZENTUL trebuie sa cunosti TRECUTUL)…
Oricum multumesc redactiei EDUPEDU pentru invitarea profesorilor din Romania de-a contribui pe aceasta platforma, la aceste dezbateri binevenite, necesare si utile, daca sunt profunde, substantiale si cat mai obiective, analizand relatiile cauze-efecte si propunand solutii – stiind ca in scolile si universitatile din alte state se studiaza disciplina PROBLEM SOLVING / Rezolvarea problemelor (altele decat cele matematice – de ex. economice, tehnice, manageriale, sociale, etc.) care (inca?) nu are loc in curriculum-urile nationale stabilite de decidentii Ministerului Educatiei!!! Mai putem spera oare intrun reviriment?
Doamna profesoara prezintă că doar elevii și părinții sunt vinovați de rezultate .Noi zicem sa priviti și în grădina profesorilor să fiți obiectivă și remarcați că nici profesorii nu citesc ,nu știu să scrie corect,să vorbească corect.
Lumea s-a schimbat. Copiii de azi nu mai sunt cei de odinioară, deci nici școală n-ar mai trebui să fie ca atunci. E necesar să se schimbe programa și metodele, pt că ar trebui ca “școală” să se facă doar în clasă, iar acasă copiii să nu mai aibă lecții de făcut, ci timp liber pt a face ce le place…si unora poate le place matematica. Sunt suficiente cele 4-5-6-7 ore de învățare zilnice în programul școlar. Trebuie să ne modernizam ca societate, să nu mai stresam copiii și sa le oferim șanse pe care noi nu le-am avut.
Omnia dixit!
Este Școala de astăzi mai proastă ca cea de ieri? DA! Sunt copiii de astăzi mai proști ca cei de ieri? DA! Este societatea românească mai găunoasă moral ca cea de ieri? Fără tăgadă, da!
Copii nu sunt mai prosti ci prostiți !Școala este mai proasta…De aici se vede că România comunistă a început să decadă din 45 de când au început să-i persecute pe cei inteligenți și nealiniați(multi fiind profesori,ingineri).A mers puțin din inerție și completand cu multa muncă,teroare și control(cică “disciplina”)+ performante umflate cam ca azi ,pe hârtie .Da,pe vremea lui ceasca erau mai bine canalizați,nu aveau alte ocupații/libertati și nici tehnologia de azi.Dar daca școala nu reușește să-i atragă,să facă lucrurile cu cap(că de aia ai plătim pe atâția așa ziși specialiști) este vina a milioane de părinți care trudesc toată ziua ?Azi preocuparea lor principala in Învățământ este banul mult și ușor ,atât.Dupa mine așa zisa cultura generala este exagerată azi.Asta nu le aduce locuri de munca când vor fi mari.Cum sa predai tu prostii precum Religie,Desen(mă rog ,”arte plastice” cică) și Muzica după cl a 4-a?Și la Geografie ,ce trebuie să știe copiii munții și râurile din lume.Suficient daca învăța despre România și ceva general despre vecini(capitale,populație,pozitia pe harta).La fel la istorie.O ora pe saptama ,maxim.Ar merge un sistem disociat eventual unde poți face mai multe ore dacă ești pasionat.Adica sa faci doar un minim de matematica și sa ajungi poate sa faci și 4 ore de geografie /săptămână…Sportul sa fie făcut zilnic și pe bune ,nu ca azi unde le aruncă o minge și pleacă să-și facă treburile personale că oricum nu exista nici o inspecție pe bune,neanunțată și pregătită.Asta e mafia care ne distruge tara și copii !Toti din sistem:politicienii,angajații din ministere,din inspectorate și școli(profii).Aduceți pana la nivel de manageri de scoli suedezi,japonezi,norvegieni,francezi ,etc și o să vedeți rezultate !Asta ar putea face unul cu bani ca Tiriac sau Becali daca ar avea conștiința și nu s-ar autoamăgi cu prostii religioase de spălat creiere….
Respect pentru învățământul din trecut, pentru manualul unic, pentru profesorii care întrebau copiii, privindu i în ochi dacă au înțeles lecția și le dădeau timp de fixare a cunoștințelor. Rușine experților în învățământ care au încărcat programa la toate materiile și care au schimbat graful de dificultate al subiectelor de examen în timpul anului, că celelalte erau prea simple . Dacă au vrut modificări, trebuia să le facă de la 1 septembrie 2023, nu acum. copiii nu pricep subiectele grele și sofisticate de la mate, nu înțeleg textele de la română și nu le pot asocia cu alte lecturi pt că ați inventat nebunia de manuale alternative… și oare nu pot exista acești copiii dacă nu descoperă diftongii și hiatul??? la ce folosesc radicalii și piramidele unui copil de la vocațional???? Învățământ dur și forțat, care nu vrea să descopere abilitățile și înclinațiile elevilor și de aici eșecul. Nu putem să fim toți matematicieni și să scriem nuvele in 150 de cuvinte… Politica și experții au distrus învățământul.
Un articol lung care vrea să spele școala și să dea vina pe societate.
Școala a ajuns o batjocură pt societate având bani la discreție salarii enorme imunitate la orice dar eficienta zero, iar ineficiența o vedem ba la pisa ba pe piata muncii.
Când le zici ceva nasol îți pun in vitrina 2 olimpici și s-au spălat pe mâini.
Nu ne interesează aia cu restul ăla de 99% elevi deveniți bătaie de joc și carne de tun, amăgiți cu niste burse, care nu valorează nimic fata de timpul pierdut sa devina inutili in societate studiind materii inutile doar că sa aibă unii salar și ore.
A ajuns lăfăială la maxim sa corecteze niste poze ale lucrărilor cu erori maxime și s-o numească digitalizare.
Cred că nimic nu se va schimba decât atunci când societatea va sancționa unanim și drastic acest sistem fie prin refuzul de a mai participa la aceasta caricatura de învățământ fie prin scandaluri monstruoase lăsate cu condamnări în partea de bugetari.
Avem modelul finlandez dar și altele și noi ne încumetam mai departe cu o cârpăceală originala cu origini comuniste doar că sa nu se faca reforma și să stea unii pe posturi la caldurica.
Și dumneavoastră aveți dreptate, cu mențiunea că eroarea privind titulatura sub care se reunesc cele două testări, probabil veți găsi mai potrivită denumirea (?), nu îmi aparține. Vă mulțumesc!
Un punct de vedere lung cât postul Pastelui, pe care nu am avut răbdare sa-l citesc pana la sfârșit…însă din ceea ce am citit reiese atât de multă frustrare și neputință, care cu siguranță se transmit și elevilor la orele de curs! Atata vreme cât nu mai exista pasiune pentru profesie și iubire pentru copii, nu exista șanse reale ca elevii sa îndrăgească școala, cu tot cu profesorii și disciplinele studiate! Trist, mai ales pentru acești profesori sugrumati de probleme, care nu mai zăresc frumusețea și nemarginitul din mintea și sufletul elevilor, care așteaptă sa fie explorat si modelat de profesori cu vocație!
suntem din ce in ce mai puțini profesori învățători educatori…suntem majoritatea in vârstă din urma noastră nu vin tinerii deoarece știu ce înseamnă meseria de dascăl…o elevă spunea că profesorii sunt bătaia de joc a elevilor și prost este cel ce nu înjură jignește scuipă pe profesor..și niciodată nu vor îmbrățișa această meserie detestată..
Nu mai vb la general “școala românească”.Vorbiți direct despre profesori,minister,inspectorate…Și nu mai dați vina pe “societate” ca sa diluați iarăși responsabilitatea.Politicul analfabet care ne face asta de peste 30 de ani și care decide este votat de dvs ,bugetarii și pensionarii mituiti pentru că eu v-am văzut pe toți în stradă doar pt salarii !Și nu mai dați vina nici pe părinți că ei plătesc de 2 ori:și pt sistemul de stat și pt cel privat(meditații).Și cu timpul petrecut e tot cam așa…Tot mai mult stau copii cu dvs.Ca până la 2 ani nu prea ai ce să-i înveți și apoi incep cu grădinița,cămin,școală…Acasă noi ajungem la 16-17,cel mai devreme și mai stam max 2,3 ore cu ei(că au sute de teme de făcut).La Școală stau cam 6 ore.E ca în bancul ăla când profa ai cam certa pe părinți că nu știe copilul carte și replica a fost :”vedeți dvs,dacă până la 6 ani a stat cu noi,oarecum și noi l-am învățat să se poarte,asta cu mate,romana,in fine -cu cartea,este treaba dvs ” ! Este mai clar acum si pt lupii moraliști ?
Nu vin tineri și mai ales de calitate din cauza mafiei PSD.E vb numai de șpăgi peste tot.Sotia are școală postliceală de farmacie și a vrut să se reprofileze.Are fac de Psihologie.Nu a reușit să intre în branșă după luni și ani de voluntariate și perioade de probe(un fel de sclavagism cu promisiune de angajare netaxate de ITM care stau doar la căldurică).Alta mafie (ai bani și clienți trimiși de partid ,faci cabinet privat).Acu speră să intre în Invățământ unde aveți analfabeți cu bacul doar(din aia care abia au trecut) ca suplinitori și cei cu carte nu-si găsesc loc daca nu dau bani sau nu preacurvesc !Ca și în Sănătatea…Și asta cu ajutorul vostru,că voi votați mafia PSD de zeci de ani…
Pe plan mondial educația formală pierde teren în fiecare an, iar ștafeta va fi preluată încet de educația informală .
De acord cu dumneavoastră!
1. Prima eroare: evaluarea națională NU este examen! Este o evaluare, adică un instantaneu al elevului la finalul ciclului școlar gimnazial. De ce o percepem ca pe un examen? Puțini știu că și în Finlanda există evaluare națională, dar elevii finlandezi nu au transfromat-o în obsesie. La ei, repartizarea nu este importantă, pentru că liceul din spatele blocului are același standard educațional cu cel din buricul târgului. La noi educația se împarte între licee bune și licee slabe. De aceea percepem o simplă evaluare ca pe examenul vieții. Ceea ce nu este.
2. Educația comunistă era concepută să servească un sistem economic centralizat. Era axată pe două principii sovietice: policalificarea și politehnizarea. Înainte de venirea comuniștilor, sistemul educațional era bazat mai mult pe educație generală. Materiile erau deseori unite (în piesa Steaua fără nume de Mihail Sebastian apare personajul domnișoarei Cucu, profesoară de… fizico-chimice, o materie transdisciplinară, care unea fizica și chimia – ceva pe modeul ȘTIINȚELOR din școala primară), la nivel de poveste generală și nu de educație vocațoinală. Comuniștii au schimbat radical paradigma, fiecare materie devenind independentă și vocațională încă din școala generală. Era nevoie de aceste criterii pentru că, într-o educație centralizată, partidul dorea să schimbe rapid matematicieni în neorochirurgi, fizicieni în patiseri, chimști în pictori, filologi în muzicieni etc. Pentru că mărețul partid să se joace cu cetățenii ca pe o tablă de șah era nevoie de acest principiu al policalifăcării; dacă țara ar fi intrat în criză de filologi partidul i-ar fi produs peste noapte cu ce se învăța prin școală.
Această formulă a dat greș în întreg blocul comunist.
3. De ce n-a existat o schimbare radicală după 1989? De ce n-am ajunst ca Estonia? Pentru că sistemul comunist nu doar că a încărcat educația, dar a încărcat și schema de personal. Educația românească este singura uzină socialistă rămasă în picioare. O schimbare radicală ar însemna destabilizarea acestui sistem umflat artificial. Niciun partid politic nu vrea să o facă. E mai simplă cârpeala.
vorbești tâmpenii. ce ai vrea, că în anglia sau alte țări din V, sa predea profesorul 5 discipline? mă lași cu științele? gaunosenia asta cu științele sau istoria-geografia e făcută doar pt. a mai economisi un rahat de bani o struți cămilă pedagogică aiurea ce nu va avea nici o eficienta. se pot face câteva ore transdisciplinare, dar o programă pt. o struți cămilă va duce la un mare rahat
Acesta este sistemul pe care l-am avut și noi înainte de comunism. Un sistem al cărui arhitect a fost marele dască Spiru Haret, și care era competitiv cu numeroase sisteme de educație. Anomalia a venit odată cu comunismul, care a separat materiile. În sistemele performante avem încă materii unite acolo unde vorbim de CULTURĂ GENERALĂ.