Procedura de decontare a 500 de lei pentru ochelari, pentru profesori sau angajații școlilor și universităților, publicată în Monitorul Oficial / Multiple probleme de legalitate și birocrație ale actului normativ semnalate de Consiliul Legislativ, necorectate de către Guvern

Profesorii și angajații din școli „care folosesc în mod obișnuit un echipament cu ecran de vizualizare, pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru” pot să își deconteze 500 de lei din cheltuielile pentru ochelari, potrivit hotărârii nr 64/2025, care aprobă normele de aplicare ale OUG 53/2024. Procedura respectivă apare după 8 luni de la expirarea termenului legal prevăzut pentru aceasta și a fost făcută de Ministerul Muncii, iar Guvernul a aprobat-o în ședința de joi 20 februarie.

Teoretic, pașii pe care profesorul trebuie să-i parcurgă pentru a obține 500 de lei decont pentru o pereche de ochelari sunt următorii:

Să demonstreze că utilizează în mod obișnuit la serviciu un echipament cu ecran de vizualizare (ex: laptop, tabletă, tablă interactivă) „pe o durată semnificativă a timpului de lucru”.

Profesorul trebuie să fie supus unui examen medical de medicina muncii, care poate include un screening vizual. Dacă sunt constatate probleme vizuale, medicul de medicina muncii trimite profesorul/angajatul la un medic oftalmolog pentru un examen detaliat.

Medicul oftalmolog decide dacă este necesară corecția optică pentru „vederea intermediară” și recomandă utilizarea dispozitivelor de corecție speciale (ochelari).

Apoi revine la medicul de medicina muncii care include această recomandare în fișa de aptitudine profesională.

Profesorul cumpără ochelarii pe baza recomandării medicale. Costul poate fi decontat în limita a 500 lei de către angajator. Dacă prețul este mai mic de 500 lei, se decontează doar suma cheltuită.

După ce și-a cumpărat din banii săi ochelarii, profesorul/angajatul trebuie să depună la instituția angajatoare (școală, inspectorat, universitate etc.):

• Recomandarea medicului de medicina muncii
• Rezultatele examenului oftalmologic de la medicul oftalmolog specialist.
• Factura fiscală pentru ochelarii cumpărați, bon fiscal sau extras de cont (dacă plata a fost efectuată prin virament bancar).

Școala analizează documentele și efectuează decontul în limita a 500 lei.

Se pot deconta ochelarii în următoarele situații:

• Dacă profesorul/angajatul îi folosește pentru prima dată.
• Dacă trebuie să își schimbe dioptriile.
• Dacă ramele sau lentilele sunt deteriorate (dar nu mai devreme de 1 an de la ultima decontare).

Angajatorul poate emite reguli interne pentru implementarea normelor, potrivit procedurii.

Procedura poate fi descărcată de aici:

Teoretic, procesul de decontare ar trebui să fie unul simplu, fără prea mari bătăi de cap pentru angajații care apelează la acest beneficiu, însă actul normativ și felul în care acesta a fost scris, ridică mai multe semne de întrebare cu privire la aplicabilitatea practică a acestor norme. Consiliul Legislativ semnalează în avizul obligatoriu emis pentru acest document o serie de lucruri care pot complica și chiar bloca procesul de decontare, iar altele care pun în pericol normele în sine fiindcă au fost identificate „adăugări la lege”, adică prevederi care deși nu apar în actul superior (OUG 53/2024) au fost introduse în această hotărâre. Deși avizul este obligatoriu de solicitat pentru Guvern, iar emitentul trebuie să pună în aplicare recomandările Consiliului Legislativ, nu au vut loc modificările solicitate.

Iată ce semnalează Consiliul Legislativ:

La articolul 2 Guvernul definește beneficiarii potențiali: „Dispozițiile prezentelor norme se aplică lucrătorilor care folosesc în mod obișnuit un echipament cu ecran de vizualizare, pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru”

Consiliul Legislativ susține că norma Guvernului contrazice chiar Directiva europeană care ne impune decontarea ochelarilor de către angajatori: „referitor la noțiunea de /ucrător, notiune care este definită la art. 4 lit. b) prin trimitere la „definiția” prevăzută la art. V din Ordonanta de urgență nr. 53/2024, semnalăm că, așa cum am precizat si în avizul nr. 524/23.05.2024, desi această notiune este folosită si definită în cuprinsul Legii nr. 319/2006 si, în mod diferit la art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1028/2006, nu acesta este sensul stabilit de Directiva Consiliului din 29 mai 1990 privind conditiile minime de securitate si sănătate pentru lucrul la monitor a cincea directivă individuală în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 87/391/CEE. Astfel, la art. 4 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1028/2006 se prevede că „lucrător” este „orice persoană angajată, definită conform prevederilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 319/2006, care folosește în mod obișnuit un echipament cu ecran de vizualizare pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru”, în timp ce în directivă, la art. 2 lit. (c), se prevede că „lucrător” este „orice lucrător conform definiției de la articolul 3 litera (a) din Directiva 89/391/CEE care utilizează de obicei monitorul ca parte importantă a activității sale normale”.

După cum se poate observa, actul juridic european nu stabilește condiționarea referitoare la durata semnificativa a timpului de lucru, ci cu privire la rolul important al monitorului în desfăşurarea activității normale. În altă ordine de idei, precizăm că, prin gradul mare de
generalitate, textul propus pentru art. 2 este lipsit de predictibilitate, neînțelegandu-se ce durată a fost avută în vedere prin folosirea sintagmei „pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru”.

Cu alte cuvinte, prin introducerea acestei „durate semnificative”, fără să spună dacă asta înseamă o oră, două ore sau 8 ore, Guvernul lasă instituțiile publice care ar trebui să deconteze ochelarii să poate decide ele că 6 ore de folosire a monitorului nu este „durată semnificativă”, de exemplu, sau altele că o oră pe zi este o „durată semnificativă”.

O altă încălcare, de această dată a unei decizii a Curții de Justiție a Uniunii Europene, apare, potrivit Consiliului Legislativ, la art 3, litera c), unde sunt definiți ochelarii. Iată mai întâi textul din normă:

„dispozitiv de corecție special — dispozitiv, inclusiv ochelarii de vedere, care vizează corectarea optică pentru distanță intermediară sau prevenirea dificultăților vizuale în raport cu o activitate, la un post de lucru, care implică un echipament cu ecran de vizualizare, constatate în urma examenului prevăzut la art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 1.028/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare”;

Consiliul Legislativ arată următoarele: „Semnalăm că, în actuala redactare, prin utilizarea
expresiei „care vizează corectarea optică pentru distanta intermediară sau prevenirea dificultăților vizuale si care serveste la corectarea sau la prevenirea unor dificultiti vizuale …”, definiția propusă este neclară și are caracter repetitiv.

De asemenea, este de analizat dacă prin folosirea sintagmelor „corectarea optică pentru distanță intermediară” şi „la un post de lucru”, definiția propusă respectă interpretarea Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-392/21, potrivit căreia „aparatele de corecție speciale”, prevăzute la art. 9 alin. (3) din directivă, „includ ochelarii de vedere care vizează în mod specific corectarea și prevenirea dificultăților vizuale care au legătură cu o activitate ce
implică un echipament cu monitor” şi „nu se limitează la aparate utilizate exclusiv în cadrul profesional”.

Articolul 6 din normele aprobate de Guvern prevede că: „Art. 6. — (1) Medicii de medicina muncii, în baza fișei de identificare a factorilor de risc profesional semnate de angajator, dispun efectuarea de către lucrători a unui examen al ochilor și al vederii, un screening vizual, cu ocazia controlului medical la angajare, periodic și ori de câte ori apar probleme vizuale care ar putea fi puse în legătură cu activitatea care implică un echipament cu ecran de vizualizare”.

Consiliul Legislativ susține că aici este o „adăugare la lege”, pentru că legea nu are nicio referire la medicul de medicina muncii, care este introdus în aceste norme în mod ilegal: „Precizăm că, potrivit art. V alin. (2) din Ordonanta de urgență a Guvernului nr. 53/2024, „lucrătorii din cadrul autorităților si institutiilor publice beneficiază de dreptul prevăzut la alin. (1) în baza rezultatelor examenului oftalmologic care atestă faptul că pentru desfăşurarea activității este necesară folosirea de dispozitive de corectie speciale sau, după caz, este necesară modificarea celor utilizate la momentul examinării”.

În acest context, semnalăm că soluțiile legislative propuse stabilesc măsuri/etape suplimentare pentru decontarea achiziției de dispozitive de corecție speciale, precum efectuarea de către medicii de medicina muncii a unui examen al ochilor și al vederii, a unui screening vizual, trimiterea lucrătorilor la un examen oftalmologic şi, prin această modalitate de reglementare, adaugă la lege, nefiind respectat principiul ierarhiei actelor normative, prevăzut la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

La fel și la alineatul (2) de la același articol, care prevede: „În situația în care medicul de medicina muncii constată, în urma examenului prevăzut la alin. (1), probleme vizuale care necesită un examen oftalmologic specializat, acesta trimite lucrătorii la medicul oftalmolog, pentru realizarea examinării respective”, Consiliul Legislativ remarcă „norma este lipsită de claritate si predictibilitate prin folosirea sintagmei „medicul de medicina muncii (…) trimite lucrătorii pentru realizarea examinării respective”, neînțelegându-se unde sunt trimiși lucrătorii și nici dacă examenul oftalmologic respectiv este gratuit, este decontat sau, după caz, contravaloarea acestuia trebuie achitată de lucrători”.

Mai departe, normele contravin chiar legii pe care o pun în aplicare. Textul actului normativ prevede la Articolul 7: „(1) Decontarea de către angajator a dispozitivelor de corecție speciale are la bază recomandarea medicului de medicina muncii, emisă pe baza rezultatelor examenului oftalmologic care atestă faptul că pentru desfășurarea activității este necesară folosirea de dispozitive de corecție speciale, și poate acoperi cheltuielile lucrătorului ocazionate de:

a) necesitatea folosirii pentru prima oară de către lucrători a dispozitivelor de corecție speciale;

b) necesitatea modificării dioptriei lentilelor dispozitivelor de corecție speciale purtate de lucrători;

c) necesitatea schimbării ramelor sau a lentilelor, în cazul deteriorării datorate uzurii normale a acestora, dar nu mai devreme de un an de la data decontării anterioare.

Consiliul Legislativ susține că nu există medicul de medicina muncii în prevederile OUG, așa că nu ar trebui să apară nici în norme, pentru ca acestea să fie legale. „Prevederea potrivit căreia decontarea de către angajator a dispozitivelor de corectie speciale are la bază recomandarea medicului de medicina muncii, nu respectă prevederile art. V alin. (2) din Ordonanta de urgentd a Guvernului nr. 53/2024, care stabileşte că decontarea se realizează „în baza rezultatelor examenului oftalmologic care atestă faptul că pentru desfășurarea activității este necesară folosirea de dispozitive de corectie speciale sau, după caz, este necesară modificarea celor utilizate la momentul examinării”. În consecință, pentru respectarea principiului ierarhiei actelor normative, este necesară revederea şi reformularea textului”, mai arată Consiliul Legislativ.

Introducerea unei perioade de un an pentru decontarea unei eventuale noi perechi de ochelari este tot o invenție a Guvernului, una ilegală, mai arată Consiliul Legislativ: „La lit. c), semnalăm că, prin folosirea sintagmei „dar nu mai devreme de un an de la data decontării anterioare”, norma propusă adaugă la lege, în cuprinsul art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2024 nefiind prevăzut un astfel de termen”.

Avizul complet al Consiliului Legislativ poate fi descărcat de aici: