Primele momente ale unei ore sunt esențiale, spun profesorii. Strategii de implicare a elevilor de la început

Momentele de început ale unei ore de curs de la cșoală sunt la fel ca primele rânduri ale unui roman – cele mai importante, scrie Edutopia. Platforma de sfaturi pentru pentru profesori și împărtășire a strategiilor de predare-învățare-evaluare arată, prin cumularea mai multor declarații ale unor profesori din SUA că felul în care aceștia își încep orele reprezintă „cheia pentru a trezi – sau stinge – interesul și învățarea elevilor”.

Curtis Chandler este profesor la Brigham Young University-Idaho și fost profesor de gimnaziu în State și scrie un blog pentru cadrele didactice. Pentru a vă asigura că activitatea de încălzire este atât substanțială, cât și extrem de captivantă sau chiar amuzantă – atrăgând elevii în clasă și în lecție – este nevoie de practică și de câteva încercări și uneori și de erori, dar profesorii mentori spun că merită efortul de a face acest lucru foarte bine.

“Bătălia împotriva dezangajării și dezinteresului elevilor poate fi câștigată atunci când ne străduim să infuzăm primele minute cu experiențe menite să stârnească interesul elevilor, să activeze cunoștințele anterioare, să îi distreze și să îi pregătească pentru învățarea de peste zi”, scrie Chandler.

Strategiile de încălzire a clasei nu sunt chestiuni noi, orice profesor le știe – dar uneori, în practică, peste unele dintre aceste momente profesorii pot trece mai repede, mai ales cei care se concentrează pe trecerea rapidă la conținut. Este dat aici exemplul profesorului de matematică Jay Wamsted, și el tot la gimnaziu, care spune că și-a început cursul de matematică dla clasa a VIII-a în același fel timp de 14 ani: le dădea copiilor o problemă de încălzire pe tablă și aștepta ca elevii să se apuce imediat de rezolvarea ei. Doar că, scrie el, nu se întâmpla asta mereu.

“Ceea ce s-a întâmplat cu adevărat a fost că, din 30 de elevi, poate cinci dintre ei se implicau cu totul în problemă. Restul întârziau și foloseau fel de fel de tactici care variau de la ascuțirea creionului până la câteva clipe de somn în plus”, scrie Wamsted.

Profesorul își întâmpina elevii la ușă, la intrarea în clasă și în acel moment spune că avea două opțiuni: „Să facă problema de încălzire pentru mai puțin de 20% din clasă – de obicei, cei 20% care nu aveau nevoie de ea de la început – sau să piardă din timpul elevilor care se concentrau, și să acorde elevilor care nu erau angajați în lecție câteva minute în plus”.

Așa că autorii articolului propun șapte activități de încălzire, preluate de la cei doi profesori – Chandler și Wamsted, plus câteva din arhivele platformei Edutopia, concepute pentru a crea conexiuni, a activa cunoștințele anterioare și a fi suficient de atractive pentru a-i atrage pe elevi în conținut.

Legături cu ceea ce știu

La începutul orei îi puteți ajuta pe copii să facă legătura între ceea ce știu deja și noul conținut – o strategie cunoscută sub numele de previzualizare – ajută la crearea unei învățări mai durabile, „în special pentru elevii cu cunoștințe de bază limitate”, scrie Chandler.

Momeala și schimbarea

Începeți prin a discuta pe scurt despre concepțiile greșite comune pe care elevii le pot avea despre subiectul lecției din ziua respectivă, scrie Chandler. Acesta dă exemplul unei lecții despre oceane, pentru care propune și un suport cu mai multe mituri despre acestea, pe care profesorul le poate demonta. Aici poate fi inclus și un test rapid de tip adevărat/fals axat pe afirmații care „toate par plauzibile, dar toate sunt false”, sugerează el, înainte de a dezvălui clasei că toate afirmațiile din test sunt de fapt false – și că vor afla de ce pe parcursul lecției.

Cârlige informaționale

Acestea sunt activități concepute pentru a stârni interesul elevilor pentru conceptele/abilitățile care urmează să fie învățate. Profesorii pot utiliza clipuri video/audio scurte și relevante, titluri de știri, imagini și alte mijloace media care atrag atenția. De asemenea, pot fi folosite anecdote și povești personale legate de lecție.

„Am fost recent într-o clasă în care un profesor nou începea o lecție despre obiectivele personale/colective. A început cu o imagine și o poveste despre ea însăși într-un liceu, în timpul unei curse de cros, făcând grimase la linia de sosire. Elevii ei – care de obicei sunt dificili și dezangajați – au fost hipnotizați și intrigați”, povestește Chandler.

Acesta le da profesorilor și un staf pentru a dezvolta astfel de „cârlige informaționale”, ei ar trebui să ia în considerare întrebări precum:

• Ce concepte/abilități îi ajut pe elevi să stăpânească?
• Ce este cu adevărat unic, nou, util etc. în ceea ce va fi predat?
• Ce mijloace media sau anecdote sunt cele mai susceptibile de a stârni interesul elevilor fără a distrage atenția de la ceea ce va fi predat/învățat de fapt?

Eșecul productiv

Inspirată de cercetările asupra teoriei eșecului productiv (PF) ale lui Manu Kapur, cercetător în domeniul învățării, această metodă ia în considerare proiectarea ocazională a unei scurte activități de rezolvare a problemelor, poate axată pe concepte țintă esențiale, ca exercițiu de încălzire înainte de a trece la instruire.

Problema ar trebui să fie concepută atât pentru a activa cunoștințele anterioare, pentru a-i motiva cât și pentru a scoate la suprafață ceea ce știu și ceea ce nu știu. „Explicați-le elevilor că exercițiul este conceput pentru a fi derutant și frustrant și că este normal – chiar de așteptat – să se chinuie să-l rezolve. Deși un exercițiu obișnuit de eșec productiv poate dura 30-40 de minute, un exercițiu de încălzire este în mod clar mult mai scurt. După ce elevii vor lucra la o astfel de problemă timp de câteva minute, apoi profesorul intervine și construiește pe baza ideilor și soluțiilor lor, comparând și punând în contrast, iar apoi învățând cum să rezolve corect problema”, scriu cei de la Edutopia.

Cuvinte-cheie

Profesorul prezintă termenii și conceptele cheie ale lecției, împreună cu scurte definiții, și le cer elevilor să sorteze cuvintele în moduri care au sens pentru ei. Împreună cu un coleg, fie de bancă, fie în grupuri mici, cereți-le elevilor să discute felul în care se gândesc să le aranjeze și argumentele. „Profesorul conduce apoi o discuție despre modul în care termenii și conceptele sunt legate între ele”, scrie Chandler, și le conectează, dacă este posibil, la „interesele și cunoștințele anterioare ale elevilor”. La finalul lecției, ar putea să le ceară elevilor să aranjeze și să explice cuvintele încă o dată.

Revizuire rapidă

Cereți elevilor să se asocieze cu un coleg de clasă, să discute despre ceea ce au învățat în timpul orei precedente și apoi să prezinte grupului. Este o modalitate rapidă și eficientă de „a-i face pe elevi să fie activi și îl ajută pe profesor să știe ce anume a “rămas” din lecția din ziua precedentă”, scrie Chandler.

Lansarea unei discuții

Uneori, „încălzirea” clasei nu trebuie să fie prea complicată, scriu autorii articolului. Sunt de ajuns câteva minute de discuții despre lucruri care nu au legătură cu conținutul. În clasa de matematică a lui Wamsted, de exemplu, acesta a descoperit că „aproape orice investiție în conversații reale – fie că este vorba despre gogoși sau păianjeni sau despre ramificațiile faptului că acum se împlinește un an de la retragerea SUA din Afganistan – va fi foarte eficientă pe termen lung”, scrie el.

Deschiderea la rece

Școala online l-a împins pe Wamsted să își reevalueze rutina de încălzire, iar acum a trecut la o nouă abordare în care “ne punem în mișcare”, odată ce începe ora de matematică, scrie el. La începutul orei, elevii văd un mesaj jucăuș pe tablă, menit să inițieze conversații, cum ar fi: „Miercuri? Uau! La jumătatea drumului!” sau „Test săptămâna viitoare? Probabil!”. Apoi, el arată pe scurt agenda zilei pe tablă și, în continuare, prezintă un slide cu un fel de non-sequitur – el îl numește “deschiderea la rece” – conceput pentru a genera mai multe discuții: “Ar putea fi o poză cu câinele meu. Ar putea fi o întrebare trivială despre primele cinci cele mai rapide animale terestre”, notează el.

Întrebările de prezență

Odată ce discuțiile se liniștesc, Wamsted introduce o întrebare de prezență. “În cel mai bun caz, întrebarea de prezență se leagă de deschiderea la rece. … Îmi permite să împărtășesc ceva despre mine și deschide ușa pentru ca elevii mei să împărtășească puțin cu mine”, spune el. Dacă ar fi arătat o fotografie a unui câine în timpul deschiderii la rece, întrebarea sa de prezență ar putea implica întrebări despre animalele de companie ale elevilor săi, de exemplu.

Aici sunt o serie de exemple cu astfel de întrebări de prezență bune pentru gimnaziu și liceu, date de o profesoară de liceu din SUA, din care s-a inspirat și Wamsted.

Foto: © Monkey Business Images | Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.