Prezic notele succesul în viață? Mircea Miclea: Toți intelectualii erau dați la o parte pe vremea lui Ceaușescu, iar șefi erau cei de nota 7. Ei au făcut o societate pe măsura minții lor

“Este ultra-simplificat și arată o obtuzitate a minții să spui: notele școlare prezic sau nu succesul. Inclusiv în business. Toate businessurile au nevoie de geeks, de indivizi cu note foarte mari, care asta știu, să învețe foarte bine, să ia note foarte mari, să fie foarte buni. Nicio firmă de IT nu funcționează fără geeks, nicio bancă nu funcționează fără geeks, niciun spital nu funcționează fără niște studenți sau elevi care sunt cei buni, cei tocilari”, a declarat pentru Edupedu.ro psihologul Mircea Miclea.

Contactat de Edupedu.ro în legătura cu dezbaterea pornită de la un text publicat pe platforma Contributors cu titlul “Cel mai mare succes în viață îl au tinerii cu note de 7 sau 8“, Mircea Miclea, fost ministru al Educației și fondator al școlii cognitive în psihologia românească, a avertizat că “succesul în viață e definit foarte subiectiv. Fiecare are o definiție proprie a succesului în viață. Dacă în definiția mea succesul în viață înseamnă să am o familie, atunci dacă eu nu am familie nu am succes“.

“Succesul în viață are o definiție strict subiectivă. Ține de valorile pe care le ai, de contextul social în care ești. În timpul lui Ceaușescu, succesul în viață era să ajungi în nomenclatura comunistă, unde nu trebuia să fii de 10, dar trebuia să fii un foarte bun politruc. Vrem și acum așa ceva? Nu era plină lumea de politruci? Chiar anume intelectualii erau ocoliți. Cei care erau buni la școală nu aveau funcții de conducere, erau puși cei de 7 în funcții de conducere, strungari, frezori. Uite ce societate au construit ăia de 7! Toți intelectualii erau dați la o parte. Așa era definiția: conducerea societății este a clasei muncitoare în alianță cu țărănimea. Șefii de fabrici erau muncitori, strungari, frezori, adică cei de nota 7. Și ei au făcut o societate pe măsura minții lor“, a declarat Mircea Miclea, pentru Edupedu.ro.

Analiza integrală realizată de Mircea Miclea:

“Cercetările spun că orice test pe care îl dai – deci inclusiv notele școlare – are valoare predictivă pentru domeniul care e cât mai similar cu testul respectiv. Deci notele școlare mari garantează succesul în cariere în care utilizarea cunoștințelor, raționamentul, organizarea cunoștințelor, memoria sunt factori esențiali, de exemplu în cercetare, în medicină. Nu cred că preferi un chirurg de 7 unui chirurg de 10. Și atunci o notă de 10 are valoare predictivă, dar nu pentru orice. Are valoare predictivă pentru acele domenii care sunt similare cu ceea ce s-a evaluat într-un test. S-a evaluat utilizarea cunoștințelor și organizarea lor în memorie? Ok, atunci ai valoare predictivă pentru așa ceva, adică pentru domeniile pe care le-am menționat.

De aceea, dacă vrei să alegi pe cineva ca să îți facă cercetare științifică, notele sunt relevante. La fel, dacă vrei să faci medicină de vârf, la fel dacă vrei să faci analiză financiară de vârf. Nu cred că îți trebuie un elev de 7 să îți facă analiza financiară a portofoliilor. Îți trebuie un elev de 10 la matematică să îți facă analiza portofoliului.

E total greșit să crezi că un test cum e nota școlară, cum e și testul de inteligență are valoare predictivă universală, adică poți să prezici succesul în viața. Nu poți să prezici succesul în viață prin nimic. Poți să prezici numai pe domenii limitate un succes.

Succesul în viață e definit foarte subiectiv. Fiecare are o definiție proprie a succesului în viață. Dacă în definiția mea succesul în viață înseamnă să am o familie, atunci dacă eu nu am familie nu am succes. Dacă pentru altul să aibă succes în viață înseamnă să aibă o carieră strălucită, nu familie, atunci el chiar dacă are familie nu se va socoti că a avut succes în viață. Definiția succesului în viață e una subiectivă, personală, de aceea evaluarea succesului trebuie să țină cont de aceste definiții subiective la care fiecare dintre noi avem dreptul, pentru că e vorba de viața noastră.

Revenind la chestiunea mai generală: notele școlare prezic succesul în domeniile în care utilizarea cunoștințelor este factorul esențial de succes.

Notele școlare nu prezic succesul în domeniile în care nu utilizarea cunoștințelor este factor determinat, ci altele. De exemplu, notele școlare nu vor prezice succesul în prezentări modă. Nu prezici un fotbalist de succes sau un tenismen de succes sau un actor extraordinar uitându-te la notele de la școală, pentru că succesul în acele domenii e determinat de altceva. Dar asta nu înseamnă că notele școlare nu au nicio valoare predictivă. Au, trebuie să știi însă la ce te uiți.

Este ultra-simplificat și arată o obtuzitate a minții să spui: notele școlare prezic sau nu succesul. Inclusiv în business. Toate businessurile au nevoie de geeks, de indivizi cu note foarte mari, care asta știu, să învețe foarte bine, să ia note foarte mari, să fie foarte buni. Nicio firmă de IT nu funcționează fără geeks, nicio bancă nu funcționează fără geeks, niciun spital nu funcționează fără niște studenți sau elevi care sunt cei buni, cei tocilari

Sigur, ca să începi o afacere, din punct de vedere antreprenorial, nu e neapărat nevoie să ai note de 10, bineînțeles. Dar și dacă vrei să dezvolți afacerea aia a ta, pe care tu o faci cu altcineva care are note de 7, la un moment dat tot va trebui să îți angajezi pe cineva care este de 10, care să îți rezolve problemele.

E o gândire ultra-simplistă, total greșită să considerăm problema în felul acesta: dacă notele școlare prezic succesul în viață, deoarece definiția succesului este subiectivă și deoarece orice test este valabil pentru un anumit domeniu.

Orice notă poate avea valoare predictivă doar în domeniile similare domeniului în care ai avut nota respectivă. E total greșit să spui că notele nu prezic reușita relațiilor interpersonale. Dar de ce te uiți acolo? E o prostie să te uiți la așa ceva. Relațiile interpersonale sunt saturate și în altceva, decât cunoștințe școlare. Aici sunt implicate și capacitatea de a-ți regla emoțiile, în ce măsură îți controlezi impulsurile, asta nu se învață la școală și nici nu cred că e treaba școlii să ne învețe cum să ne controlăm impulsurile sau cum să ne facem autoreglare emoțională, că atunci punem pe seama școlii o povară enormă. Dacă îi cerem școlii să facă totul, ea nu va mai putea să facă nimic. Asta e treaba ta ca familie și e treaba ta ca persoană.

Performanțele școlare ridicate, cel puțin în străinătate, prezic un plus de venit; deci ai mai mulți bani, dacă ai note mai mari. Faptul că faci un învățământ superior aduce o creștere salarială, deci merită să înveți. Să spui că nu merită să înveți e o aberație.

Și dacă iei drept criteriu de succes în viață bunăstarea, toate studiile arată că cei cu studii mai multe au bani mai mulți. De asta, de exemplu, în SUA învățământul superior e în mare măsură cu taxă, pentru că ei gândesc că și tu, ca individ, vei avea mai mulți bani dacă faci facultatea, pentru că și tu ca individ ai beneficii de pe urma studiilor, așa că preia și tu o parte din costuri. Ei spun că externalitățile produse de învățământul superior sunt și pentru stat, și pentru individ, de aceea și costurile sunt împărțite și parte din ele îți revion ție, student.”

• În ceea ce privește studiile americane care au arătat că cei mai mulți absolvenți de liceu cu medii maxime merg pe o carieră academică, pe când cei cu note “medii” fac mai degrabă antreprenoriat, Mircea Miclea a declarat:

“Este așa pentru că prima ofertă de job, când ai note mari, este din partea universității. Și atunci urmezi o carieră universitară pentru că sunt primii care îți fac oferta.

Doi: competențele pe care le dezvolți tu, prin notele astea mari, se potrivesc cel mai bine cu o carieră academică, în care e vorba mereu de învățare, de organizare de cunoaștere, utilizarea cunoașterii pentru noi cercetări, producție de cunoaștere. Deci nota este un foarte bun predictor pentru asta. Apropo de întrebarea: pentru ce anume e un predictor bun nota? Nota de școală e predictor pentru activități școlare. E mai puțin predictor pentru domenii care sunt în afară.

Tu, ca angajator, îți vezi posibilii angajați la fiecare seminar și atunci tu faci o selecție dintre ei, pentru că ai nevoie exact de oameni de genul ăsta, care să fie dispuși tot timpul să învețe și să îți producă cunoaștere. Păi e simplu: dacă ești universitate, îi ai în fața ta și faci alegerea.

Nu trebuie judecat global. Nota e principalul factor de succes, dacă vrei să faci medicină de vârf, IT de vârf, cercetare de vârf, mediu academic de vârf. Îți trebuie note. Eu nu cred că cineva vrea să meargă mai degrabă la un chirurg de 7, față de unul de 10, sau la un internist de 7, la un oncolog de 7 și nu de 10.

Morala este: trebuie să învățăm cât mai mult și să luăm note cât mai mari. A, că notele nu pot prezice orice. E o prostie să crezi că pot prezice orice. Ele prezic succesul în acele domenii similare domeniului în care ai luat nota.

Sigur că în antreprenoriat e nevoie, de exemplu, de asumări de riscuri și astea nu sunt evaluate în școală. Nu iei notă în funcție de asumarea riscului, în funcție de toleranța la ambiguitate, de capacitatea de a face networking. Notele la școală nu iau în calcul aceste competențe, care sunt importante, dar sunt importante doar pentru anumite domenii. Nu poți să spui că ele sunt predictor și pentru reușita în medicină sau în cercetare, că e la fel de greșit.

Orice predicție este pentru un anumit domeniu. A gândi că ceva poate prezice ceva general e dovadă de obtuzitate a minții și de ultra-simplificare a minții. Predicțiile sunt întotdeauna pe domenii înguste. Și abilitățile socio-emoționale au valabilitate pentru anumite domenii, dar nu pentru altele.

Succesul în viață are o definiție strict subiectivă. Ține de valorile pe care le ai, de contextul social în care ești. În timpul lui Ceaușescu, succesul în viață era să ajungi în nomenclatura comunistă, unde nu trebuia să fii de 10, dar trebuia să fii un foarte bun politruc. Vrem și acum așa ceva? Nu era plină lumea de politruci? Chiar anume intelectualii erau ocoliți. Cei care erau buni la școală nu aveau funcții de conducere, erau puși cei de 7 în funcții de conducere, strungari, frezori. Uite ce societate au construit ăia de 7! Toți intelectualii erau dați la o parte. Așa era definiția: conducerea societății este a clasei muncitoare în alianță cu țărănimea. Șefii de fabrici erau muncitori, strungari, frezori, adică cei de nota 7. Și ei au făcut o societate pe măsura minții lor.”

Citește și:

• “Care notă asigură un succes mai mare în viață: 7 sau 10?” O scurtă analiză