Pressone.ro: Modificări pregătite pentru analiza plagiatelor ar putea da un rol decisiv softurilor și ar elimina sesizările multiple. Ioan Aurel Pop, șeful CNATDCU, admite că “e posibil” ca problemele să fie cauzate “de nume, de personalități” și invocă o posibilă demisie

Reanalizarea tezelor de doctorat care au fost soluționate de către CNATDCU ar urma să devină imposibilă, printr-una dintre modificările la Metodologia de soluționare a sesizărilor de plagiat în tezele de doctorat, pregătite de Ministerul Educației, scrie Emilia Șercan într-un articol Pressone.ro. Aceasta mai notează că, “în premieră, algoritmii softurilor antiplagiat – care detectează mecanic similitudini în text – devin parte integrantă a deciziei de fraudă, până acum încredințată exclusiv experților cu competențe academice”. În articol este citat și șeful CNATDCU, academicianul Ioan Aurel Pop, care menționează o intenție de demisie și admite dificultăți în cazurile în care sunt implicate personalități.

Potrivit Pressone.ro, într-o serie de modificări mai ample în reglementările din domeniu, “asupra Regulamentului de organizare și funcționare a CNATDCU și a Metodologiei de soluționare a sesizărilor de plagiat în tezele de doctorat s-a intervenit consistent, printr-o serie de prevederi care favorizează plagiatorii și/sau care lasă loc la multe interpretări. Procedura de adoptare a acestor documente este ordinul de ministru, care poate fi oricând semnat de Sorin Cîmpeanu.”

Autoarea notează, între altele, modificări la Metodologia de soluționare a sesizărilor de plagiat, prin care se introduc prevederi precum:

• “Nu pot face obiectul evaluării CNATDCU sesizările referitoare la tezele de doctorat care au fost analizate și soluționate de CNATDCU, indiferent de autorul sesizării”.

Articolul citat notează că “Prin această dispoziție, Ministerul Educației blochează – fără drept de apel – posibilitatea oricărui cetățean de a depune o nouă sesizare de plagiat pentru o teză de doctorat, indiferent de probele pe care le aduce, lăsând în mod perfid senzația că dacă CNATDCU a analizat întreaga teză la un moment dat, nu ar mai putea exista motive legitime pentru depunerea – și admisibilitatea – unei noi sesizări de plagiat.”

Alte modificări pe cale să fie introduse în metodologie, semnalate în articol, sunt cele referitoare la softurile antiplagiat, precum:

• “Plagiatul se constată de către membrii CNATDCU ca urmare a verificării prin intermediul programelor recunoscute, conform art. 6 lit. c) din Anexa 2 la prezentul ordin și prin evaluarea obiectivă a tezei supusă analizei.”
• “Analiza existenței plagiatului, efectuată în baza sesizării declarată admisibilă, privește teza în integralitatea acesteia, indiferent de elementele de plagiat menționate în conținutul sesizării.”

Emilia Șercan scrie, între altele, că:

• “Introducerea softurilor antiplagiat în procesul de analizare a sesizărilor este o premieră periculoasă – în primul rând pentru că un soft nu poate detecta similitudini cu lucrări științifice nedigitalizate sau publicate în alte limbi; dar, mai ales, pentru că frauda academică nu poate fi stabilită de algoritmi creați pentru a detecta doar succesiuni identice de cuvinte.”
• “Efectele adoptării acestei prevederi (cea privind folosirea unor programe recunoscute – n. red.) ar putea bulversa complet procedura de analizare a unei sesizări de plagiat, care în acest moment se face de către o comisie de specialiști propuși pe baza criteriilor de competență și de integritate academică. Formularea sugerează că experții vor putea să analizeze lucrările suspecte de plagiat doar „ca urmare” a unei verificări făcute de un soft – și că vor fi nevoiți, implicit, să-și pună propriile judecăți calitative în acord cu rezultatul analizei mecanice făcute de acel soft.”
• “Problema majoră este că softurile de identificare a similitudinilor, așa cum le spune și numele, pot identifica doar similitudini, adică asemănarea dintre două texte, nu și plagiatul – altfel s-ar fi numit softuri de detectare a plagiatelor. (…) Ce nu pot face aceste softuri este să detecteze conținut furat în care unele cuvinte au fost înlocuite cu sinonimele lor.”
• Prevederea privind extinderea analizei la întreaga teză “– coroborată cu o alta, cea care introduce în premieră „soft-ul ca membru CNATDCU” – creează un culoar pentru oferirea unui adevărat certificat de absolvire totală de plagiat pentru tezele pentru care s-a emis, în anumite circumstanțe, un verdict de menținere a titlului de doctor”.
• “Modificarea care se referă la eliminarea sesizărilor multiple depuse pentru o teză arată  – printr-o suspectă coincidență – ca inspirate din cazul procurorului CSM Codruț Olaru, declarat plagiator de Consiliul General al CNATDCU la data de 12 mai 2021.”

În același material, este intervievat Ioan Aurel Pop care, întrebat dacă “au creat probleme numele doctorilor acuzați de plagiat sau procedurile în sine și verificarea în sine? Pentru că, de exemplu, la Bogdan Licu nu este dat un verdict, deși există o sesizare de cinci ani de zile”, a răspuns:

• “Da, e posibil să fie vorba de nume, de personalități, pentru că vedeți, multe acuze de plagiat sunt legate de numele unor oameni implicați politic sau așa ceva, altele…”

Tot el afirmă că “l-am anunțat pe ministru că îmi voi scrie zilele acestea demisia fiindcă e un eșec al meu” faptul că instituția pe care o conduce, CNATDCU, nu adoptă sentințe nici după ani de zile.

Citește articolul integral pe Pressone.ro

Citește și:

EXCLUSIV Retragerea titlului de doctor al procurorului Codruț Olaru, stopată de Direcția juridică a Ministerului Educației care a decis să nu avizeze hotărârea CNATDCU de plagiat, a „restituit-o” și a cerut suspendarea evaluării tezei de doctor până la finalizarea dosarului intentat chiar de Olaru