Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, l-a calificat drept „un intelectual curajos” pe noul ministru al Educației, Daniel David, într-un recent podcast Cluj24.ro, dar în același timp, el l-a prezentat pe demnitar prin prisma opoziției tradiționaliști-progresiști. Pop – care, asemenea lui David, a fost rector al Universității Babeș-Bolyai – s-a plasat în tabăra tradiționalismului, pe când pe David l-a prezentat a fi „crescut în altă școală decât a mea”, după care a continuat să se refere la „școala nouă progresistă”. În același dialog, el a criticat această tendință „progresistă” prin prisma scuzelor oferite de „un șef de stat” pentru greșeli din trecut, atitudine despre care președintele Academiei spune că „prostie mai mare nu există”.
În cadrul interviului, publicat pe 31 decembrie 2024, Ioan Aurel Pop a spus că înțelege condamnarea unor lucruri din trecut, dar că scuzele „unui șef de stat de astăzi, nu îl numesc” pentru greșelile înaintașilor sunt „o imensă prostie”. El a plasat astfel de scuze în curentul progresist: „Ceea ce se petrece astăzi sub masca progresismului, neo-marxismului este ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, o teorie care a condus omenirea primitivă (…)”
- Amintim că fostul președinte Traian Băsescu, atunci când, în 2006, a condamnat comunismul, a exprimat și scuze în numele statului român: „În numele statului român, cer scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel sau altul, și-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii.”
Ioan Aurel Pop este, din 2018, președinte al Academiei Române. Din 2012 a fost rector al Universității Babeș-Bolyai, timp în care l-a avut ca prorector, din 2016, pe Daniel David. Acesta i-a succedat ca rector al UBB din 2020, fiind reales pentru al doilea mandat la începutul anului trecut, înainte să fie desemnat ministru al Educației în decembrie.
În interviul pentru Cluj24.ro, Ioan Aurel Pop face o serie de comentarii despre concepte precum naționalismul și, în context, face trimitere la psihologia popoarelor, indicând faptul că și Daniel David „are chiar o lucrare despre psihologia poporului român”. El comentează că numirea lui Daniel David este „un act normal, într-o societate normală”, dar continuă prin a sublinia diferențele de gândire dintre el și demnitar, făcând trimitere la „noua școală progresistă”: „el e un intelectual curajos crescut în altă școală decât a mea. Cu concepția că lumea trebuie evaluata în dinamica sa și trebuie schimbată, iar tradiția trebuie un pic abandonată când e cazul. Eu mă leg mult mai mult de tradiție (.…) Ei, cei din școala nouă progresistă, judecă trecutul după valorile noastre de astăzi.”
În același interviu, în care Ioan Aurel Pop vorbește pe larg despre modul său de a trata trecutul, ca istoric, academicianul folosește termeni duri pentru a comenta elemente care, potrivit moderatorului, ar ține de „cancel culture”. El afirmă că, în timp ce condamnarea unor orori ale trecutului la nivelul unui șef de stat este normală, scuzele nu ar fi. A cere scuze este „o imensă prostie”, a apreciat Pop, fără să dea exemplul lui Traian Băsescu sau al altcuiva, menționând însă „un șef de stat de astăzi, nu îl numesc”.
Președintele Academiei Române a asociat această atitudine cu practica de învinovățire a rudelor pentru faptele cuiva, în comunism. Și a apreciat că este o atitudine „primitivă” a progresismului: „Ceea ce se petrece astăzi sub masca progresismului, neo-marxismului este ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, o teorie care a condus omenirea primitivă (…)”
Ioan Aurel Pop, pe larg în interviul acordat Cluj24.ro:
De la Min. 10.30:
„Ioan Aurel Pop: (…) Psihologia popoarelor este un lucru dificil. Un coleg al meu, care acum e ministru de câtva timp, Daniel David, are chiar o lucrare despre psihologia poporului român, în linia unei tradiții de la Drăghicescu și Rădulescu-Motru și alții care au încercat să definească națiunea.
Realizator: Dar cum apreciați că a acceptat să devină ministrul Educației? UBB a dat de la Emil Boc, Mircea Miclea, Andrei Marga – chiar primul dintre rectorii UBB care…
Ioan Aurel Pop: Și cel mai, de la noi, lumea îl uită: profesorul Liviu Maior, care a fost singurul dintre toți cu patru ani ca ministru al Educației. Ceilalți, inclusiv doamna Andronescu, care pare eternă ca timpul, au avut mai multe și nu au putut face nimic.
Apreciez [numirea lui] Daniel David ca un act normal, într-o societate normală, el e un intelectual curajos crescut în altă școală decât a mea. Cu concepția că lumea trebuie evaluata în dinamica sa și trebuie schimbată, iar tradiția trebuie un pic abandonată când e cazul. Eu mă leg mult mai mult de tradiție, fiindcă pe toți ăștia pe care vi-am înșirat eu, de la Cantemir până la Iorga, îi consider niște oameni excepționali. Și eu n-aș îndrăzni să le contest concepțiile, pentru că am ajuns la izvoarele pe care le-au studiat ei și mi-am dat seama de ce au avut aceste concepții care s-au potrivit în epocă. Ei, cei din școala nouă progresistă, judecă trecutul după valorile noastre de astăzi.
(….)
De la min. 22:
Moderator: (…) Sunt unii acum care spun să ne cerem scuze, să restituie atunci și englezii, și olandezii, să restituie acelor națiuni…
Ioan Aurel Pop: E o imensă prostie. Comuniștii ziceau că tata este vinovat pentru greșelile bunicului. Sau că eu aș putea fi vinovat de așa-numitele greșeli ale tatei. Sau tata de prostiile mele după ce am ajuns eu major. Prostie mai mare nu există…
Moderator: Cu afirmația aceasta dărâmați tot cancel culture, tot progresismul…
Ioan Aurel Pop: Nu am înțeles absolut niciodată de ce un șef de stat de astăzi, nu îl numesc, trebuie să-și ceară scuze pentru ceea ce au făcut înaintașii cu două trei generații în urmă. Da, un șef de stat de astăzi, dacă în istoria acelui stat au fost episoade de Holocaust, cum este cazul României, trebuie să condamne, să se delimiteze, să arate că ceea ce a fost atunci a fost rău. Dar nu să ne considerăm noi urmașii de azi vinovați pentru ceea ce au făcut înaintașii. Ceea ce se petrece astăzi sub masca progresismului, neo-marxismului este ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, o teorie care a condus omenirea primitivă (…)”
Podcastul „Contraste” – Cluj24.ro din 31 decembrie 2024, integral:
Citește și:
Opinie Cristian Pantazi: Falimentul moral al Academiei Române sub patronajul lui Ioan Aurel Pop: Protejează legionarii condamnați, premiază securiști, omagiază turnători, primește penali ca membri, promovează AUR și protocronismul ceaușist
Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române: Ne invadează neomarxiștii și anulatorii culturii într-o epocă în care lăsăm copiii, poate, să-și aleagă sexul sau genul. Există forțe care doresc un control asupra evoluției lumii / Se contestă și în Europa că ce e aia matematică, chimie, fizică, istorie, geografie? Punem în loc educație sexuală și pentru igienă, educație financiară, pentru protecția mediului, pentru circulația pe drumuri publice
Mihai Peticilă
Ștefan Lefter
10 comments
“un intelectual curajos crescut în altă școală decât a mea”
Exact, crescut direct in scoala SIE / SRI.
Domnul academcian I. A. Pop și-a recunoscut deschis apartenența. Îl respect, dar îl și critic pentru cel puțin 2 afirmații sau confuzii:
1.Nu este același lucru, dacă un demnitar (un șef de stat își cere scuze) în virtutea funcției pe care are, pentru greșelile și păcatele predecesorilor, și dacă ne cerem scuze pentru greșelile rudelor noastre. (Dar gestul de a cere iertare, scuze este binevenit oricând și de la oricine.)
2.Al doilea fapt că face confuzia (voită) între progresiști și neomarxiști. (Lucru ce este persmis pentru un pastor de provincie, dar nu pentru un intelectual de talia lui I. A. P.)
Ps.
1.Poate că domnia sa acum plătește polița la Secu/SIE. (Dacă știți faza cu lista.)
2.Păcat că domnul D. David va fi mâncat de birocrația din minister și măcinat în luptele cu morile de vânt. (Idem de subfinanțarea, conservatorismul și corupția sistemului de învățământ.).
Qui prodest?
Sută la sută de acord! Felicitări domnului academician!
Asumarea trecutului inseamna si recunoasterea lucrurilor gresite. Daca nu sunt recunoscute si asumate, se vor repeta. Dar ce zic eu. mi se pare ca Rusia este un model bun pentru unii! Nu recunoaste greseli si vrea sa intoarca istoria!
Sincer, îmi pare foarte rău pentru d-nul prof. univ. dr. Daniel David…. mulți au constatat că, din momentul în care a acceptat această “foncție”…, s-a terminat cu cariera sa universitară…. mare păcat că a acceptat să fie sluga unuia fără bacalaureath!!!
Si eu cred la fel…au facut cal de bataie un om cu cariera care a crezut ca poate face ceva ca ministru. Nu poti cladi o casa pe aceeasi temelie subreda si putrezita. Mai bine si-ar da demisia si sa se intoarca la UBB pana nu e prea tarziu. Oricat ne-am dori un “salvator” mai rasarit, devine tot mai evident ca nu va putea face nimic cata vreme i se cere sa cladeasca pe aceleasi porcarii ale lui Johannis si Deca.
A cere scuze in numele aceluiași stat pentru erorile abominabile din trecut este un gest de “humility” foarte apreciat în lumea creștină și în modernismul umanist.
nu înțeleg de ce domnul acad. Pop găsește să se pună în antiteză cu curajosul adult-tnar David, doar nu e vorba de vreo competiție în același plan temporal.
Pentru spectatorii acestui podcast, nu poate fi decât asistarea la o lupta dintre doi lei.
Mai aveam eu un prof. la univ. ce părea respectabil însă în anul ultim s-a găsit să ne spună oful, că un student de-al dânsului a fost preferat la o mare bancă în defavoarea sa…nici o urmă că s-ar fi bucurat de succesul studentului său. Câtă micime!
Mă bucur de prezența d-lui David – un ministru un pic mai altfel – în capul Min. Edu. Când nu au cum să se ia de dl. o dau pe-asta cu progresismul și cancel culture.
Merci, mai abitir casc ochii la integritate!
Bănuiesc că Domnul Academician s-a opus lustrației, restituirii proprietăților confiscare abuziv, condamnării torționarilor, scoaterii la lumină a crimelor, studierii arhivelor, iar astfel a acționat perfect compatibil cu valorile trecutului, care nu vor trebui niciodată chestionate sau condamnate, iar adevărul trecutului nu trebuie reevaluat sau judecat ulterior. De aici rezultă că dacă trecutul ne furnizează argumente pentru a justifica crimele trecutului, și prezentul este îndreptățit să furnizeze argumente pentru a justifica crime, iar viitorul este chiar invitat să facă asta. Crimele nu vor putea fi niciodată, astfel, condamnate (vezi cazul Ursu), pentru că apologeții criminalilor sunt tradiționaliști, nu progresiști.
Fix asta lipsea din ciorba acrita a educatiei :)).