Chinul de a ajunge la școală zi de zi, la ore care încep foarte devreme, venind de la kilometri depărtare și având costuri uriașe de transport pentru buzunarele unor oameni simpli de la sat, îi privează pe mii de copii de dreptul la educație. O tânără, una din cei peste 400.000 care se află an de an în situația aceasta, a relatat pentru Edupedu.ro, sub anonimat, povestea ei. Dorința de a ne împărtăși greutățile prin care a trecut zilnic vreme de patru ani cât a fost la liceu vine pe fondul recentului scandal privind metodologia pentru decontarea transportului care se face doar parțial, fiindcă statul care promite să le asigure copiilor dreptul la educație prin Constituție și transport gratuit prin lege nu decontează integral costurile navetei nici astăzi.
„Plăteam pe un an școlar, pentru un abonament la maxi-taxi, în jur de 2.300 de lei din care mi se decontau aproximativ 700 de lei”, a explicat tânăra pentru Edupedu.ro. Condițiile în care ajungea la școală erau, însă, un iad. Într-un maxi taxi de 20 de persoane se înghesuiau și 50 de oameni, fiindcă era singurul transport din satul izolat până la oraș. Navetiști adulți și copii se îngrămădeau, în fiecare dimineață la 6:30, în acest maxi taxi și se întorceau toți, cu aceeași mașină, la 17:00. Dacă afară era viscol și drumul era blocat, nu mai pleca nimeni din sat, decât poate cu mașina personală, cine avea. Pentru un drum cu mașina unui vecin, eleva plătea și 50 de lei. Patru ani de liceu așa i-a petrecut.
„Nu ajungeam mereu cu maxi taxi la școală, erau zile în care aveam ore de la 7:00 dimineața și nu mă încadram să ajung cu autobuzul. (…) Profesorii nu erau prea înțelegători când aveam ore așa devreme, te înțelegeau o dată, de două ori, dar nu puteai lipsi un semestru întreg de la acea materie. Dacă m-aș fi dus cu autobuzul în acele zile aș fi prins doar 5 minute din acea oră”, a povestit ea.
„După acești 4 ani de navetă la liceu pe banii familiei, am plecat la facultate în București și am și terminat-o anul trecut. În prezent sunt la master în pofida tuturor opreliștilor și a barierelor puse de autorități unui tânăr care vrea să studieze și să facă educație indiferent din ce mediu vine”, a mai spus tânăra.
Mai jos, întreaga poveste despre ce presupune naveta și ce greutăți întâmpină un elev până ajunge în sala de clasă:
„Am făcut naveta timp de patru ani, cât a durat liceul. Locuiam în mediul rural, iar orașul în care era liceul la care învățam era la 30 de km de sat. A fost o perioadă foarte obositoare, aveam un singur autobuz care ajungea până în satul în care locuiam. Venea dimineața la ora 7 și se întorcea seara la ora 17, abia atunci reușeam să ajung acasă de la liceu, altă posibilitate nu aveam. Mai erau autobuze care circulau pe șoseaua principală, dar satul meu era izolat, până la șosea mai aveam de parcurs 3 km pe jos. Puteam merge cu un alt autobuz care mă lăsa la intersecția dintre drumuri, însă mai departe, drumul pe jos era unul periculos, erau câini pe câmp și, în plus, era o șosea cam pustie… se putea întâmpla orice. Naveta o făceam cu un maxi taxi micuț, avea undeva la 20 de locuri și în fiecare an eram mai mulți elevi care făceau naveta decât locuri.
Menționez că acel maxi taxi nu era doar pentru noi, elevii, era pentru toată lumea din sat care dorea sa meargă în oraș. Și, în fiecare dimineață, mergea destul de multă lume în oraș. Unii se duceau la muncă, deci făceau și ei naveta constant, la care se adăugau și alte persoane care mai aveau drum în oraș, fiind singurul maxi taxi care trecea prin sat, așa că toată lumea se îngrămădea să îl prindă. Oricâți am fi fost, se făcea loc pentru toți, ajungeam să ne îngrămădim și 50 de oameni într-un vehicul de 20 de persoane. Așa plecam la liceu, înghesuită, în picioare în autobuz, deși nu era permis să călătorim astfel.
De mai multe ori se întâmpla să cadă lumea prin autobuz pentru ca stăteam în picioare, iar șoferul nu conducea tocmai preventiv, la o frână bruscă, nu îți mai puteai ține echilibrul. Am căzut și eu de vreo două ori în autobuz, călătorind în condițiile acestea.
Iarna știam dacă ajung la școală sau nu în funcție de vremea de afară. Autobuzul nu putea intra mereu în sat din cauza zăpezii, așa că trebuia să mă descurc pe cont propriu să ajung la școală.
Dimineața mă trezeam pe la ora 5:30, la 6:30 plecam de acasă, iar la 7:00 ajungea autobuzul în stația din centrul satului, urca toată lumea și apoi pleca spre oraș, ajungeam pe la 7:45 – 7:50. Norocul meu era că autobuzul avea stație exact în fața liceului la care învățam și ajungeam repede, însă aveam și colegi care întârziau mereu la prima oră din cauza navetei.
Eram destul de mulți elevi care făceam naveta, numărul acestora varia de la an, la an. Unii renunțau pentru ca nu își mai permiteau părinții să le plătească transportul către școală. La firma de transport care venea la noi în sat, dacă îți făceai un abonament, aveai o reducere de 20%. Abonamentul varia ca sumă în funcție de câte zile aveam pe acea lună, de la 250 de lei până la 300 de lei. Ni se deconta transportul la liceu, dar din 300 de lei pe lună cât dădeam pentru abonament primeam înapoi în jur de 70 de lei, banii aceștia intrau câteodată lunar, sau poate la două luni. Banii de pe abonamente ne intrau pe niște carduri pe care le-am primit de la liceu.
Plăteam pe un an școlar pentru un abonament la maxi-taxi în jur de 2.300 de lei din care mi se decontau aproximativ 700 de lei.
Nu ajungeam mereu cu maxi taxi la școală, erau zile în care aveam ore de la 7:00 dimineața și nu mă încadram să ajung cu autobuzul, așa că trebuia fie să se învoiască tatăl meu de la muncă, fie să plătesc pe cineva să mă ducă cu mașina, iar asta nu era deloc ieftin, îi dădeam cam 50 de lei persoanei care urma să mă ducă la școală pentru a ajunge la timp la ore. Profesorii nu erau prea înțelegători când aveam ore așa devreme, te înțelegeau o dată, de două ori, dar nu puteai lipsi un semestru întreg de la acea materie. Dacă m-aș fi dus cu autobuzul în acele zile aș fi prins doar 5 minute din acea oră.
Cel mai rău era când ieșeam de la școală pentru că următorul autobuz era la ora 16 și erau zile în care ieșeam de la ore și la 13, iar pana la ora 16 stăteam în stația de autobuz și așteptam pe stradă, nu aveam altă alternativă să ajung acasă. Am rămas de câteva ori în sala de clasă după ore cu încă niște colegi din sate diferite care făceau și ei, la rândul lor, naveta. La un moment dat am renunțat, însă, la varianta asta pentru că de fiecare dată când se strica ceva prin școala sau prin clasă, vina era dată pe noi, pentru că noi rămâneam după ore.
Plecam din oraș la ora 16 și ajungeam înapoi în sat pe la ora 16:45 și mai aveam de mers încă 15 minute până acasă. Ajungeam astfel tocmai la ora 17 și mă apucam direct de teme pentru a doua zi.
Pe parcursul liceului am avut și bursă de merit, însă suma era extrem de mică, luam în jur de 40 de lei pe lună, iar în lunile cu vacanțe, din acei 40 de lei, ajungeam și la 30 de lei pe lună.
După acești 4 ani de navetă la liceu pe banii familiei, am plecat la facultate în București și am și terminat-o anul trecut. În prezent sunt la master în pofida tuturor opreliștilor și a barierelor puse de autorități unui tânăr care vrea să studieze și să facă educație indiferent din ce mediu vine.”
Foto: © Franz1212 | Dreamstime.com
Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.