Povestea unei eleve care a făcut naveta 4 ani: Ajungeam să ne îngrămădim și 50 de oameni într-un vehicul de 20 de persoane. Dădeam 2.300 de lei pe abonament și la școală ne deconta 700 de lei pe an

22.536 de vizualizări
Foto: © Franz1212 | Dreamstime.com
Chinul de a ajunge la școală zi de zi, la ore care încep foarte devreme, venind de la kilometri depărtare și având costuri uriașe de transport pentru buzunarele unor oameni simpli de la sat, îi privează pe mii de copii de dreptul la educație. O tânără, una din cei peste 400.000 care se află an de an în situația aceasta, a relatat pentru Edupedu.ro, sub anonimat, povestea ei. Dorința de a ne împărtăși greutățile prin care a trecut zilnic vreme de patru ani cât a fost la liceu vine pe fondul recentului scandal privind metodologia pentru decontarea transportului care se face doar parțial, fiindcă statul care promite să le asigure copiilor dreptul la educație prin Constituție și transport gratuit prin lege nu decontează integral costurile navetei nici astăzi.

„Plăteam pe un an școlar, pentru un abonament la maxi-taxi, în jur de 2.300 de lei din care mi se decontau aproximativ 700 de lei”, a explicat tânăra pentru Edupedu.ro. Condițiile în care ajungea la școală erau, însă, un iad. Într-un maxi taxi de 20 de persoane se înghesuiau și 50 de oameni, fiindcă era singurul transport din satul izolat până la oraș. Navetiști adulți și copii se îngrămădeau, în fiecare dimineață la 6:30, în acest maxi taxi și se întorceau toți, cu aceeași mașină, la 17:00. Dacă afară era viscol și drumul era blocat, nu mai pleca nimeni din sat, decât poate cu mașina personală, cine avea. Pentru un drum cu mașina unui vecin, eleva plătea și 50 de lei. Patru ani de liceu așa i-a petrecut.

„Nu ajungeam mereu cu maxi taxi la școală, erau zile în care aveam ore de la 7:00 dimineața și nu mă încadram să ajung cu autobuzul. (…) Profesorii nu erau prea înțelegători când aveam ore așa devreme, te înțelegeau o dată, de două ori, dar nu puteai lipsi un semestru întreg de la acea materie. Dacă m-aș fi dus cu autobuzul în acele zile aș fi prins doar 5 minute din acea oră”, a povestit ea.

„După acești 4 ani de navetă la liceu pe banii familiei, am plecat la facultate în București și am și terminat-o anul trecut. În prezent sunt la master în pofida tuturor opreliștilor și a barierelor puse de autorități unui tânăr care vrea să studieze și să facă educație indiferent din ce mediu vine”, a mai spus tânăra.

Mai jos, întreaga poveste despre ce presupune naveta și ce greutăți întâmpină un elev până ajunge în sala de clasă:

„Am făcut naveta timp de patru ani, cât a durat liceul. Locuiam în mediul rural, iar orașul în care era liceul la care învățam era la 30 de km de sat. A fost o perioadă foarte obositoare, aveam un singur autobuz care ajungea până în satul în care locuiam. Venea dimineața la ora 7 și se întorcea seara la ora 17, abia atunci reușeam să ajung acasă de la liceu, altă posibilitate nu aveam. Mai erau autobuze care circulau pe șoseaua principală, dar satul meu era izolat, până la șosea mai aveam de parcurs 3 km pe jos. Puteam merge cu un alt autobuz care mă lăsa la intersecția dintre drumuri, însă mai departe, drumul pe jos era unul periculos, erau câini pe câmp și, în plus, era o șosea cam pustie… se putea întâmpla orice. Naveta o făceam cu un maxi taxi micuț, avea undeva la 20 de locuri și în fiecare an eram mai mulți elevi care făceau naveta decât locuri.

Menționez că acel maxi taxi nu era doar pentru noi, elevii, era pentru toată lumea din sat care dorea sa meargă în oraș. Și, în fiecare dimineață, mergea destul de multă lume în oraș. Unii se duceau la muncă, deci făceau și ei naveta constant, la care se adăugau și alte persoane care mai aveau drum în oraș, fiind singurul maxi taxi care trecea prin sat, așa că toată lumea se îngrămădea să îl prindă. Oricâți am fi fost, se făcea loc pentru toți, ajungeam să ne îngrămădim și 50 de oameni într-un vehicul de 20 de persoane. Așa plecam la liceu, înghesuită, în picioare în autobuz, deși nu era permis să călătorim astfel.

De mai multe ori se întâmpla să cadă lumea prin autobuz pentru ca stăteam în picioare, iar șoferul nu conducea tocmai preventiv, la o frână bruscă, nu îți mai puteai ține echilibrul. Am căzut și eu de vreo două ori în autobuz, călătorind în condițiile acestea.

Iarna știam dacă ajung la școală sau nu în funcție de vremea de afară. Autobuzul nu putea intra mereu în sat din cauza zăpezii, așa că trebuia să mă descurc pe cont propriu să ajung la școală.

Dimineața mă trezeam pe la ora 5:30, la 6:30 plecam de acasă, iar la 7:00 ajungea autobuzul în stația din centrul satului, urca toată lumea și apoi pleca spre oraș, ajungeam pe la 7:45 – 7:50. Norocul meu era că autobuzul avea stație exact în fața liceului la care învățam și ajungeam repede, însă aveam și colegi care întârziau mereu la prima oră din cauza navetei.

Eram destul de mulți elevi care făceam naveta, numărul acestora varia de la an, la an. Unii renunțau pentru ca nu își mai permiteau părinții să le plătească transportul către școală. La firma de transport care venea la noi în sat, dacă îți făceai un abonament, aveai o reducere de 20%. Abonamentul varia ca sumă în funcție de câte zile aveam pe acea lună, de la 250 de lei până la 300 de lei. Ni se deconta transportul la liceu, dar din 300 de lei pe lună cât dădeam pentru abonament primeam înapoi în jur de 70 de lei, banii aceștia intrau câteodată lunar, sau poate la două luni. Banii de pe abonamente ne intrau pe niște carduri pe care le-am primit de la liceu.

Plăteam pe un an școlar pentru un abonament la maxi-taxi în jur de 2.300 de lei din care mi se decontau aproximativ 700 de lei.

Nu ajungeam mereu cu maxi taxi la școală, erau zile în care aveam ore de la 7:00 dimineața și nu mă încadram să ajung cu autobuzul, așa că trebuia fie să se învoiască tatăl meu de la muncă, fie să plătesc pe cineva să mă ducă cu mașina, iar asta nu era deloc ieftin, îi dădeam cam 50 de lei persoanei care urma să mă ducă la școală pentru a ajunge la timp la ore. Profesorii nu erau prea înțelegători când aveam ore așa devreme, te înțelegeau o dată, de două ori, dar nu puteai lipsi un semestru întreg de la acea materie. Dacă m-aș fi dus cu autobuzul în acele zile aș fi prins doar 5 minute din acea oră.

Cel mai rău era când ieșeam de la școală pentru că următorul autobuz era la ora 16 și erau zile în care ieșeam de la ore și la 13, iar pana la ora 16 stăteam în stația de autobuz și așteptam pe stradă, nu aveam altă alternativă să ajung acasă. Am rămas de câteva ori în sala de clasă după ore cu încă niște colegi din sate diferite care făceau și ei, la rândul lor, naveta. La un moment dat am renunțat, însă, la varianta asta pentru că de fiecare dată când se strica ceva prin școala sau prin clasă, vina era dată pe noi, pentru că noi rămâneam după ore.

Plecam din oraș la ora 16 și ajungeam înapoi în sat pe la ora 16:45 și mai aveam de mers încă 15 minute până acasă. Ajungeam astfel tocmai la ora 17 și mă apucam direct de teme pentru a doua zi.

Pe parcursul liceului am avut și bursă de merit, însă suma era extrem de mică, luam în jur de 40 de lei pe lună, iar în lunile cu vacanțe, din acei 40 de lei, ajungeam și la 30 de lei pe lună.

După acești 4 ani de navetă la liceu pe banii familiei, am plecat la facultate în București și am și terminat-o anul trecut. În prezent sunt la master în pofida tuturor opreliștilor și a barierelor puse de autorități unui tânăr care vrea să studieze și să facă educație indiferent din ce mediu vine.”

Foto: © Franz1212 | Dreamstime.com

Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.

Citește și:
Doi elevi au cerut tuturor inspectoratelor județene informații despre navetă, educația pentru minorități, “ilegalități” printre profesori. Raportul rezultat: Doar 1 din 6 navetiști ar fi primit bani pentru decont / În 9 județe nu se face deloc școală în limba maternă
Plângere penală împotriva lui Sorin Cîmpeanu pentru întârzierea cu o zi a metodologiei decontării transportului elevilor. Cîmpeanu: Îmi asum și îmi cer scuze acelor elevi care, neștiind că sunt în vacanță, au dorit să meargă la școală și nu au putut să deconteze naveta

10 comments
  1. Și eu am făcut naveta 4 ani cu trenul . Că sa ajung la școală la ora 08.00 trebuia să mă trezesc la 05.30 . Și după ore ( pe care le terminam la 13.50) aveam tren la ora 16.15 . Ajungeam acasă în jur de ora 17.00. singurul avantaj au era că făceam blatul pe tren. Sincer niciodată nu am calculat cat am dat pe tren. Dar asta este situația cu politicienii mincinoși și inepți. Nu îi interesează de oameni. Niste jigodii. Se duc afara , zica-se la studii , se droghează pe acolo, pe urma vin in tara și încep să ne de-a lecții de viață. Oricum sunt rupți de orice realitate socială, economică și politică , sau poate nici nu-i interesează

  2. Ei lasati ça si pe vremea noastra se facea naveta la gramada.
    Nu erau atatea mijloace de transport.
    Parinti nostri nu aveau atatea posibilitati cum sunt acuma .
    S a descurcat lumea si pe alte vremurii .
    Face am navets 7 km pe jos pana la primul oras sa ajungem sa luam un autobus.
    Asa ca eram calitii si mai pregatiti de a infrunta viata.
    Nu ca si acuma cum dam cu fondu de greu incepem sa ne vaietam .
    Viata e dura .

  3. Aceeași situație, ruta Luduș-Tg. Mureș și retur. Microbuze vechi, mici, fără aer condiționat, oameni înghesuiți presați, suflând unul în ceafa celuilalt în plina pandemie, în plina vara…

  4. in Bucuresti veti gaai pe banci in parcuri militieni locali platiti cu 8000 lei pe luna sa stea la umbra.de aceea nu sunt bani pt alocatii si abonamente pentru copii.Bucuresti eate singura capitala unde copii peste 5 ani fara venituri seaigur platesc bilet la STB iar pensionariibcu venituri nu.asta e societatea construita dupa 89 de bugetarii care ne conduc

  5. Buna ziua,in astfel de situatie a fost si fata mea cea mare si colegii ei si multi alti copii din satele romanesti.Diferenta este ca,noi suntem la 14 km de Piata Sudului si la 7 km de centura capitalei si comparativ cu aceasta situatie este ca …fata mea pleca la ora 6.00 de acasa in niste conditii inumane si se intorcea la 17.00-18.00….caci nu avea transport si cei de pe alte rute nu vor sa-i ia ,iar daca ii urca in masini ,sunt umiliti si batjocoriti si li se percep taxa intregului bilet …Autoritatiile stiu de aceasta situatie si dau vina unul pe celalalt …faceti un reportaj si pe langa Bucuresti ..ca sunt vai de capul lor ,navetistii comunei Frumusani ….si ce credeti? Din toamna ,o sa fie din nou umiliti …s-au facut zeci de sesizari la ISCTR si la ANR ….si la toate forurile ….

  6. Gândire ieftină, sfânta văicăreală.
    Decât să dai 300 de lei lunar pe transport (despre care spui că, iarna, nu era garantat), mai bine luai gazdă undeva. Dacă, la nevoie, puteai da 50 cuiva să te ducă la şcoală, inseamnă că era de unde. Cât despre cele 3 ore puerdute în dodii e treaba ta. Liceul are bibliotecă unde puteai face temele în linişte.

    1. Cine te primește în gazda cu 300 de lei? Inafara de asta nu mai sunt și alte cheltuieli? Tu vorbești, nu gândești.

  7. Elevii care opteaza pentru licee in alte localitati decat cele de domiciliu sau limitrofe, stiu dinainte de a completa. optiunile, care sunt greutățile fizice ale navetei. Solutia ar fi sa stea ls internat si sa mearga acasa in weekend.
    Inainte erau internate bine organizate, cu cantine si biblioteci. Elevi deosebit de studiosi erau cazati la internat.

  8. Și profesorii au aceeași poveste!
    Poate primesc banii pe navetă după un an de zile, dar povestea lor nu impresionează pe nimeni!
    Avem rate cât salariul, avem familie de întreținut, avem necesități și suntem și noi părinți ca și părinții acelor elevi greu încercați de navetă. Nu toți avem mijloc de transport personal! Dacă suntem profesori nu înseamnă că suntem bogați! Ne străduim să facem totul ca la carte la serviciu ca să nu ne pierdem locul de muncă!
    Nu toți suntem privilegiați, la fel ca mulți elevi! Deci, cunoaștem cât de greu le este, însă cei de sus ar trebui să nu mai bage mâna până la umăr în bani, ci să ofere soluții pentru a elimina acele probleme! Dacă nu au bani, copiii nu-și vor permite naveta și nu vor mai veni la școală. Nu trebuie combătut abandonul școlar? Dar cui îi pasă?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Abia la peste 750 de absențe pentru un elev de gimnaziu și la peste 540 pentru un elev din clasele primare directorul este obligat să anunțe serviciile de asistență socială privind riscul de abandon școlar – măsură pusă de Ministerul Educației în ROFUIP 2024

Dacă un elev lipsește “cel puțin 75% din numărul de ore de curs prevăzute într-un an școlar la disciplinele/modulele respective”, directorul este obligat să anunțe serviciile de asistență socială, potrivit…
Vezi articolul

OFICIAL Cele aproape 600 de mii de tichete educaționale de 500 lei pot fi date părinților / Fiecare școală își organizează propria procedură prin care dă cardurile cu bani, iar părinții pot fi anunțați prin diriginți și învățători

Procedura prin care cardurile educaționale de 500 de lei vor ajunge la părinți a fost publicată în Monitorul Oficial miercuri seara. Ordinul comun semnat de ministrul Educației și ministrul Fondurilor…
Vezi articolul

Primele măsuri în școlile europene împotriva variantei sud-africane a coronavirusului. Anglia: elevii – îndemnați să poarte iar mască în spațiile comune / Germania: președintele îndeamnă oamenii să ia voluntar măsuri pentru a nu fi nevoie de închiderea școlilor

Primele măsuri și îndemnuri privind mediul școlar, în contextul răspândirii variantei sud-africane a noului coronavirus, au început să se facă auzite de duminică, în Anglia și Germania. La Londra, guvernul…
Vezi articolul

Daniel Funeriu: Acțiunea actuală a sindicatelor este legitimă în măsura în care cer şi lucruri legate de legea educației, nu doar de salarii. Turnesolul bunei lor credințe este dacă au revendicări legate de Evaluarea Națională

Fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu, vorbește într-un scurt mesaj pe pagina sa de Facebook despre nevoia de recredibilizare a sindicatelor. Acesta enumeră câteva dintre evenimentele care s-au petrecut, legate…
Vezi articolul