Planuri-cadru 2025. Directoarea Daniela Orășanu: Cu toate supărările care vin din altă parte, pentru liceul tehnologic este o variantă foarte faină / Trei provocări pentru managerii de licee

Cu toate supărările care vin din altă parte, pentru liceul tehnologic este o variantă foarte faină de plan-cadru, spune directoarea Daniela Orășanu de la Colegiul Tehnic de Căi Ferate „Unirea” din Pașcani. Ea este de părere că reforma curriculară propusă de Ministerul Educației și Cercetării (MEC) pentru elevii care intră la liceu în 2026 implică mai multe provocări pentru managerii de licee, cum ar fi implementarea tehnologiei, găsirea de parteneri economici și creativitate în flexibilizarea orarului.

„Provocarea pentru director este imensă, nu doar pentru cel de liceu tehnologic, pentru toate liceele, pentru implementare: arată foarte frumos planul-cadru, dar ar fi păcat să rămână doar pe hârtie, frumos, cum este acum”, a spus Orășanu în emisiunea InfoEdu de la TVR Info, moderată de jurnalista Diana Coadă-Dumitrașcu. „Ține de noi, de directori, de profesori, de elevi, de societate, de familie să ducem mai departe să facem implementarea asta bună”, a completat directoarea.

„Eu vin într-o școală unde am adus foarte mult partea asta de tehnologizare de ultimă generație, dar nu am terminat-o, pentru că și tehnologia aceasta are o anumit timp de viață, ca să spunem așa. Ea trebuie înnoită tot timpul și am nevoie de un buget pentru asta. (…) Am accesat fondurile PNRR și ghici ce s-a întâmplat? Nu au licitat firmele pentru că nu sunt pregătite firmele, industria din România nu e pregătită sa aducă exact ce am cerut acolo: tehnologie de ultimă generație pentru instruire pe domeniul mecanică – ateliere”, a mai comentat reprezentanta Colegiului Tehnic de Căi Ferate „Unirea” din Pașcani, premiată Directorului Anului 2024 – AVE.

Ea apreciază că „o altă problemă specifică pentru directorul de liceu tehnologic este parteneriatul cu companiile. Ce ne facem aici? Trebuie să fii un diplomat foarte bun să discuți companiile. Dar în urbanul mic, la țară, nu avem industria cea mare și nu sunt dispuse companiile să vină în școală sau să se ocupe să pună un tutore pentru elevi pentru a-i ajuta pe copii pentru partea asta de instruire practică”.

Declarațiile integrale pe acest subiect, în emisiune:

• Pentru liceul tehnologic eu vreau să spun că cel puțin din ce am discutat cu colegii noștri e o variantă foarte faină și eu vreau să le mulțumesc celor care au lucrat pe planurile-cadru pe liceu tehnologic, cu toate supărările care vin din altă parte. Liceul tehnologic ce își dorește în momentul acesta prin planul-cadru este să se ducă foarte mult pe dual, să ducă foarte mult pe partea de companii. De ce? Pentru că acolo avem copiii care au nevoie de competențe tehnologice reale, autentice și de aceasta scade pentru partea de specialitate de la 65% în clasa a IX-a – a X-a ponderea trunchiului comun la 35% în clasele a XI-a și a XII-a, pentru că se duce mult pe specializare, dar acolo e nevoie și de o consiliere în carieră. Sunt multe lucruri. Acum vizavi de partea de directori.

• Provocarea pentru director este imensă, nu doar pentru cel de liceu tehnologic, pentru toate liceele, pentru implementare: arată foarte frumos planul-cadru, dar ar fi păcat să rămână doar pe hârtie, frumos, cum este acum. Ține de noi, de directori, de profesori, de elevi, de societate, de familie, să ducem mai departe să facem implementarea asta bună. Și care ar fi provocările? Sunt niște paradoxuri aici, cumva de o comedie a erorilor, să spunem așa, aproape de un paradox al lui Zenon. Se propun acolo – pentru că e nevoie de lucrurile astea, repet, nu e pentru planul-cadru, ci pentru ce facem după aceea, despre asta e vorba acolo, că putem să eșuăm grav – tehnologii emergente, ne propunem să aducem robotică, automatizare ș.a.m.d., dar în același timp avem tehnologii de vârf cu un buget de subsol. Bugetul nu mă ajută acolo și am să dau un exemplu.

• Eu vin într-o școală unde am adus foarte mult partea asta de tehnologizare de ultimă generație, dar nu am terminat-o, pentru că și tehnologia aceasta are o anumit timp de viață, ca să spunem așa. Ea trebuie înnoită tot timpul și am nevoie de un buget pentru asta. Nu am reușit să definitivez foarte bine partea de ateliere de instruire pentru domeniul mecanică. Am accesat fondurile PNRR și ghici ce s-a întâmplat? Nu au licitat firmele pentru că nu sunt pregătite firmele, industria din România nu e pregătită sa aducă exact ce am cerut acolo: tehnologie de ultimă generație pentru instruire pe domeniul mecanică – ateliere. Au venit foarte mulți bani în sistem prin PNRR. Sunt foarte multe smart-laburi, laboratoare inteligente, s-au accesat, deci infrastructura a urcat destul de mult, dar să știm să o învățăm și să avem curajul să o învățăm.

• Și aici tot timpul le spun și colegilor mei să lăsăm pe copii să ne ajute aici. (…) E nevoie cumva să ajungem și la copii, să ne învețe ceea ce nu știm noi cu tehnologiile digitale, e un parteneriat în sala de clasă și trebuie să ajungem acolo împreună, să învățăm. Dincolo de partea de infrastructură, unde spuneam că avem bugete așa cum sunt ele așa, al doilea lucru de care avem nevoie – partea asta de resurse umane, e un deficit de resurse umane fantastic.

• Sunt propuse în planul-cadru partea de robotică, automatizare, inteligență artificială ș.a.m.d. Am nevoie de specialiști, nu e niciun profesor în momentul ăsta în sistem pregătit pentru așa ceva. (…) Eu am nevoie cumva de expertiza unui inginer, de expertiza unui specialist. Legislația în momentul ăsta nu-mi permite mie, ca director, să-l aduc pentru trei ore, pentru patru ore, că pentru o normă întreagă nu va veni niciodată, pentru că salariile nu sunt atractive aici, în sistemul de învățământ; el va rămâne tot în industrie, eu nu pot să-l angajez.

• După partea de structură, resurse umane, am acest orar care este modular. La noi în școală am reușit și am făcut partea asta, am văzut și eu în străinătate când am mers că se lucrează foarte mult pe partea de modular și am fost absolut încântată și mi-am dorit foarte mult, am propus lucrul ăsta când am venit director în primul an și a fost iar o rezistență la schimbare; s-a spus că nu e pedagogic ca eu să am 3 ore de matematică pe săptămână în același timp. Deci am împărțit așa, am avut noroc, să spunem așa, de pandemie, pentru că în perioada ce am putut să reconstruiesc arhitectura modulară și acum am 3 ore română pe săptămână la clasa XI H, toate sunt una după alta acolo.

• Dar, mai nou, planul-cadru îmi permite să aduc toate orele de limba română din septembrie până în februarie, calculez cât am nevoie. Am acolo partea de evaluare la final, pentru că vor veni și standardele de evaluare. Se pregătesc standardele de evaluare și pot să-mi fac o evaluare imediat după ce am terminat modulara asta. Ține într-adevăr de creativitatea directorului. O altă problemă specifică pentru directorul de liceu tehnologic este parteneriatul cu companiile. Ce ne facem aici? Trebuie să fii un diplomat foarte bun să discuți companiile. Dar în urbanul mic, la țară, nu avem industria cea mare și nu sunt dispuse companiile să vină în școală sau să se ocupe să pună un tutore pentru elevi pentru a-i ajuta pe copii pentru partea asta de instruire practică. Pentru director sunt foarte multe provocări. Flexibilizare, asta e de dorit, dar o vom duce până la urmă până la capăt.

Informații de context

Proiectele de planuri-cadru pentru liceu 2025 au fost lansate în dezbatere publică vineri seară, 31 ianuarie, la ora 18:00. Ele prevăd noile scheme după care liceele își construiesc orarele pentru elevi și profesori. După acestea ar urma să învețe elevii care intră în clasa a IX-a în septembrie 2026, adică actualii elevi de clasa a VII-a (anul școlar 2024-2025). Reforma curriculară inițiată în 2012 ar fi trebuit să se petreacă la liceu pentru elevii care au început clasa a IX-a în 2020, tineri care au absolvit deja liceul în 2024, însă a fost amânată succesiv de politicieni.

Proiectul de reformă curriculară a stârnit deja reacții din partea profesorilor și specialiștilor în educație, care contestă unele dintre modificările propuse. Un punct sensibil este reducerea numărului de ore pentru anumite discipline, cum ar fi Matematica la clasele a XI-a și a XII-a, unde materia devine opțională pentru profilurile de științe sociale​. Această modificare este criticată de profesorul Cătălin Ciupală, care avertizează că „o viitoare învățătoare care nu face deloc matematică în ultimii doi ani de liceu și nici la facultate nu va putea preda eficient această disciplină elevilor săi”​.

O altă schimbare controversată este eliminarea Geografiei din trunchiul comun la clasele a XI-a și a XII-a, decizie criticată de Facultatea de Geografie a Universității din București, care susține că disciplina este esențială în contextul schimbărilor climatice și al problemelor geopolitice​. Pe de altă parte, Societatea de Geografie din România a transmis o solicitare oficială Ministerului Educației pentru păstrarea disciplinei în curriculum​.

În ceea ce privește Istoria, există dezbateri intense privind structura programei. Facultățile de Istorie din țară au cerut ca această materie să rămână obligatorie la toate specializările de liceu, subliniind că o oră pe săptămână nu este suficientă pentru a acoperi atât istoria României, cât și istoria universală​. Ministrul Educației, Daniel David, a respins acuzațiile privind marginalizarea disciplinei, afirmând că „trebuie să găsim un echilibru între centralizare și descentralizare”​.

Un alt punct de dispută îl constituie limba modernă 2, care în noile planuri-cadru are doar o oră obligatorie pe săptămână. Asociația Profesorilor Francofoni a lansat o petiție semnată de peste 3.000 de persoane în doar 24 de ore pentru menținerea a două ore de predare pe săptămână​.

În paralel, Ministerul Educației susține că proiectele de planuri-cadru oferă mai multă flexibilitate elevilor și școlilor, lăsând posibilitatea ca fiecare unitate de învățământ să decidă în funcție de specificul său​. Coaliția pentru Educație, un grup format din părinți, elevi și profesori, a declarat că noile planuri reprezintă „cea mai bună soluție pentru toate părțile implicate”​.

De asemenea, un punct sensibil al dezbaterii este rolul disciplinelor STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Matematică), care în unele filiere pierd ore în trunchiul comun. Vicepreședinta Comisiei Europene pentru Educație, Roxana Mînzatu, a atras atenția că România trebuie să prioritizeze domeniile STEM, întrucât acestea sunt esențiale pentru viitorul pieței muncii și pentru competitivitatea economică a țării​. În schimb, rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Pirtea, subliniază că reforma curriculară trebuie să fie corelată cu examenele naționale, altfel riscă să creeze incoerențe majore între materiile predate și cele evaluate la Bacalaureat​.