Piața edtech din Norvegia, prin ochii unei antreprenoare românce: Cum se poate întări tehnologia pentru școală sub presiunea pandemiei și a schimbărilor de curriculum

Cu tehnologiile digitale pentru educație “ideea de bază rămâne aceeași – la ce mă ajută această resursă digitală, față de celelalte resurse pe care le am? Sunt doar niște instrumente, profesorul e în continuare baza educației (…) Ceea ce e foarte diferit este procesul – nu mai este profesorul în control, elevii au mai multă libertate”. Așa sumarizează Mihaela Tăbăcaru, o româncă implicată în piața de edtech din Norvegia, principiile călăuzitoare ale acestei piețe aflate încă la început, dar căreia pandemia i-a dat un impuls puternic pentru dezvoltare în acest an.

Piața nordică de tehnologii pentru educație a ieșit în evidență în primăvară, când un număr mare de dezvoltatori de aplicații, pornind de la exemplul eston, au făcut o platformă prin care au pus gratuit programele proprii de învățare la dispoziția copiilor din lume. În acea platformă, TeachMillions.com, din Norvegia a participat asocierea Oslo EdTech Cluster, reprezentată, între alții, de Mihaela Tăbăcaru.

• Pe măsură ce școlile s-au redeschis și au început să lucreze cât mai aproape de normal, mulți dintre participanții în TeachMillions s-au retras. Clusterul din Oslo se apropie și el, ca program asociativ, de sfârșit. Dar situația din pandemie și schimbările din școli au stârnit un proces de dezvoltare susținută, chit că lentă, în Norvegia, după cum reiese din ce spune, pentru EduPedu.ro, Mihaela Tăbăcaru, la rândul său implicată într-un astfel de proiect pentru educație.

Proiectul Newschool și relația dintre inovație și utilitate pentru școală, când școala se schimbă greu

Acum cinci ani, Mihaela Tăbăcaru a fondat în Norvegia, alături de alți doi asociați “entuziaști de tehnologie în educație”, firma Newschool.

“Ideea noastră era să comercializăm un instrument de project management pentru școli (…), un kanban board simplificat pentru profesori și elevi. Produsul a fost lansat în varianta freemium, însă nu a avut destui clienți așa încât să putem monetiza pe termen lung”, spune ea.

Aceasta i-a determinat să se întrebe ce anume e incompatibil între produs și munca profesorilor, iar “răspunsul a fost foarte clar – modalitatea centralizată de lucru” în mediul profesoral. Drept urmare, Newschool s-a reorientat spre “consultanță de inovație în educație și design de învățare centrată pe elev”, obiectivul fiind să susțină și să se implice în proiecte care schimbă “rolul profesorului în acela de facilitator în clasă, nu un atotștiutor”.

Ea spune că a ajuns să se implice în domeniu “din pasiune și frustrare”: “Pasiune pentru educație de calitate și creșterea contínuă a competențelor celor care lucrează în educație, atât la nivel managerial, cât și profesori. Eu sunt psiholog organizațional și scopul meu este să îi ajut pe cei care lucrează în educație să creeze “spații” (fizice și de cultură organizatională) prielnice pentru ca atât profesorii, cât și elevii să își atingă potențialul. Frustrare, pentru că nu făceam ce îmi plăcea – am lucrat mulți ani în HR – și pentru că în domeniul public totul se mișcă foarte, foarte încet.”

• În prezent, Newschool – în care timp de doi ani rămăsese să lucreze singură, are acum o echipă de trei oameni care “nu se mândrește cu cifre de afaceri”, dar care a făcut “training cu peste 300 de profesori” și are în derulare trei proiecte europene, inclusiv unul pe relația cu România – “unul despre resurse de design thinking pentru învățători, în colaborare cu Teach for Romania”, care figurează ca partener asociat în proiectul internațional.

Pandemia a cauzat amânarea unor proiecte. Dar “a fost o nebunie în perioada martie-mai, până s-au redeschis școlile. Am fost pe baricade ca suport voluntar pentru profesori în cea mai mare inițiativă de grupare a profesorilor din istoria Norvegiei, un grup de Facebook care are peste 60.000 de membri, în condițiile în care sunt aproximativ 80.000 de profesori în toată Norvegia. S-a lucrat pe brânci din 12 martie când s-au închis școlile (…) Brusc, toți profesorii au încercat lucruri noi, au experimentat predarea online și am văzut o evoluție clară de la întrebări de tipul “unde e butonul cutare”, la început, la cum organizez școala acasă astfel încât să nu fie programul prea încărcat pentru elevi”.

Piața norvegiană de edtech – încă tânără, dar impulsionată de pandemie și de schimbările din educație

Pandemia a dat un impuls și pentru Oslo EdTech Center, în care ea precizează că a lucrat din ipostaza de consultant extern. Această asociere a fost cea care a reprezentat Norvegia în proiectul prin care dezvoltatorii de aplicații de învățare din Danemarca până în țările Baltice și-au pus la comun, gratuit, resursele pentru a fi folosite de copiii din toată lumea, în școala la distanță.

“Oslo Edtech Cluster a pornit din dorința firmelor din Norvegia să evolueze pe plan internațional și să învețe mai mult unele de la altele. Rolul meu în ultimii patru ani acolo a fost să construiesc legături de comunicare și schimb de experiență între firmele care produc software educațional și mediile academice care formează profesori și fac cercetare legată de folosirea tehnologiei în învățare,” arată Mihaela Tăbăcaru. Ea își va încheia rolul actual în acel cluster la sfârșitul anului, deoarece asocierea nu mai are finanțare pentru anul viitor și va fi integrată sub o organizație care se ocupă de politici pentru tehnologia informației, ICT Norway.

Ea descrie piața norvegiană de edtech “încă imatură, dominată de marii actori – care sunt trei edituri: Aschehoug, Cappelen Damm și Gyldendal, cu rădăcini de peste 100 de ani. “Procesul de cumpărare a manualelor/resurselor digitale este unul decentralizat aici, la nivel de municipalitate, uneori chiar de școală , ceea ce face foarte greu accesul unei firme mai mici. În plus, profesorii sunt destul de sceptici la contactul direct cu furnizorii și tot mai interesați de valoarea pedagogică a resurselor. De aceea a fost așa important proiectul de inovație prin cercetare, care avea ca scop sa fie un pas înspre “certificarea calității” produselor edtech livrate.”

În teren, situația nu s-a schimbat mult în contextul pandemiei, spune ea, arătând că a crescut numărul de licențe de școli și se dorește acum o centralizare a procesului de cumpărare, dar acesta avansează lent. Ce s-a schimbat, însă e că “profesorii sunt mult mai conștienți de soluțiile existente și au și mai mari cerințe de calitate, ceea ce e foarte bine pentru elevi”.

Mihaela Tăbăcaru arată, pe de altă parte, că schimbarea poate veni chiar din direcția școlii, pe măsură ce se schimbă abordarea față de actul de predare:

• “Ministerul educatiei are fonduri pentru resurse digitale în fiecare an, dar și fonduri speciale dezvoltării de resurse digitale pentru noile curricule școlare centrate pe învățarea în adâncime (depth learning) care au intrat în vigoare în august anul acesta. De asemenea, școlile au, prin muncipalitățile de care depind, un fond de achiziții, care variază însă foarte mult de la caz la caz. Unele municipalități au tablete pentru fiecare copil de câțiva ani, altele abia acum încep procesul.

• Interesul e variat, ideea de bază rămâne aceeași – la ce mă ajută această resursă digitală, față de celelalte resurse pe care le am? Sunt doar niște instrumente, profesorul e n continuare baza educației și de el depinde cum sunt folosite instrumentele la clasă. Ceea ce e foarte diferit este procesul – nu mai este profesorul în control, elevii au mai multă libertate și pot face temele în ritmul lor. E aceeași schimbare ca la alte organizații care s-au digitalizat: nu pui doar curent pe foaia de hârtie, ci schimbi felul în care faci schimb de informații, mult mai agil și în alt ritm.

• Parinții sunt împărțiți, discuția cea mai aprigă fiind cât timp petrec în fața ecranului copiii. Există, însă, organizații care ajută atât școlile, cât și părinții să facă alegeri înțelepte”.

Și în Norvegia, piața locală se confruntă cu supremația marilor conglomerate internaționale – Microsoft, Google, Zoom – în majoritatea domeniilor, arată Mihaela Tăbăcaru, afirmând că, în statul scandinav, “cea mai bună strategie aici a fost să exceleze în calitate și să concureze pentru fondurile oferite de minister, unde firmele mari internaționale nu au acces”.

Și tot ea arată că starea de criză a fost un “motor extraordinar pentru schimbare. Nu ai de ales”, în condițiile în care lucrurile se schimbă, în învățământ, foarte lent. Aici revine la schimbările din curriculum:

• “Schimbarea de curriculum e inițiată întotdeauna de un comitet de cercetare numit de parlament, care reunește și sindicatele profesorilor, municipalitățile, alți actori relevanți. Numai implicând toate părțile interesate poți avea impact real, dar durează. Schimbarea care a intrat în vigoare anul acesta se bazează pe un proces început acum 6 ani – întâi a fost publicat un raport detaliat, apoi au fost implicați profesorii în mai multe runde, apoi au fost invitați la discuții furnozorii de produse digitale pentru educație, ca să se ajungă aici. Sunt procese care trebuie să dureze mult, în care alegerile și schimbările de guvern nu au nicio importanță”.

Despre învățământul norvegian:

Norvegia se numără printre țările europene cu cele mai bune sisteme de învățământ, dar este ultima dintre țările nordice, din punct de vedere al scorului mediu înregistrat la ultimele teste PISA. În timp ce Estonia, Finlanda, Polonia, Irlanda, Regatul Unit, Olanda, Suedia, Danemarca, Germania și Belgia au avut o medie de peste 500 de puncte, ocupând jumătate din top 20 internațional, Norvegia a avut un scor mediu pentru matematică, știință și citire imediat sub pragul de 500 de puncte (locul 23 dintre cele 77 luate în calcul la ultima rundă PISA. România s-a situat pe locul 49.

Despre noul curriculum norvegian:

Potrivit Directoratului norvegian pentru Educație, toate curriculele pentru învățământ primar și secundar sunt înnoite printr-un program care a început în august 2020 și care va fi introdus treptat, pe parcursul următorilor trei ani.

Curriculumul general are trei teme interdisciplinare majore – democrație și probleme cetățenești, dezvoltare durabilă, respectiv sănătate publică și abilități pentru viață. Acestea nu sunt materii separate, ci teme relevante social, incluse în curriculum acolo unde țin de esența materiilor predate.

Curriculele au o nouă structură – detalii despre materie (relevanța ei și valori centrale), elementele centrale, tema interdisciplinară, abilități elementare; obiective de competență și de evaluare; istemul de evaluare. Principalele schimbări țin de natura interdisciplinară de tratare a materiilor și de abordarea acestora din punct de vedere al relevanței.

Foto final: Illustration 38937665 © Vepar5 – Dreamstime.com

Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care site-ul Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.