Peste jumătate dintre profesorii de matematică și științe sunt oameni de peste 50 de ani. În 10 ani va fi o criză de profesori calificați – Lucian Ciolan, prorectorul Universității București: E nevoie de o strategie de recrutare bazată pe stimulente

Mihai Peticilă

4 ani ago

În 10 ani o să ne confruntăm cu o criză de profesori calificați, mai ales în zona matematicii, unde sunt mai multe ore, dar și în zona științelor, unde peste jumătate dintre profesori au peste 50 de ani, a declarat Lucian Ciolan, prorectorul Universității din București la prezentarea raportului detaliat al rezultatelor testării internaționale TIMSS 2019.

Acesta a mai spus că analiza făcută arată că un procent foarte mic dintre studenți au ca prima opțiune cariera didactică, iar asta ar trebui să ducă la o strategie de recrutare bazată pe un anumit tip de stimulente.

Profesor de Politici educaționale și sociale și Metodologia cercetării la Departamentul de Științe ale Educației, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Lucian Ciolan spune că a descoperit „cu tristețe” din datele studiului TIMSS 2019 că unul din patru profesori nu a participat la nicio activitate de formare în ultimii doi ani. Ciolan a mai spus că, pe lângă aceștia, „există un procent foarte mare și al celor care în ultimii ani au participat la 3-6 ore de formare continuă, care practic e tot un fel de neparticipare”.

Lucian Ciolan: „În ceea ce privește recrutarea și formare inițială a profesorilor aș vrea să subliniez foarte clar câteva chestiuni. Recrutarea profesorilor calificați pentru matematică și științe trebuie să intre într-o zonă strategică. De ce? Dintr-un motiv foarte simplu: peste jumătate dintre profesorii de matematică și științe sunt oameni de peste 50 de ani, iar investigând opțiunile studenților pentru a-și alege o carieră în educație constatăm că un procent foarte mic dintre studenți au ca prima opțiune cariera didactică. Iar estimarea noastră este că, dacă nu intervenim cu o strategie de recrutare și de stimulare încă din zona de formare inițială, în aproximativ 10 ani o să ne confruntăm, mai ales la matematică, unde sunt catedre mari cu ore multe pe săptămână, cu o criză de profesori calificați. La noi e mitul ăsta care a circulat până acum, că sistemul nostru are mulți necalificați, nu este adevărat să știți. Numărul de profesori necalificați din sistemul de educație este relativ mic, e chiar nesemnificativ aș spune, raportat la numărul total.

Dar, încă o dată, având în vedere vârsta profesorilor și intențiile actuale de opțiune pentru cariera didactică la tineri – impun aceste situații o strategie de recrutare care, de exemplu, poate să se bazeze pe un anumit tip de stimulente. De exemplu, granturile de la masteratele didactice să nu mai meargă otova pentru toți studenții, ci să meargă dedicat pentru domenii prioritare, de exemplu pentru matematică și științe. Și în același timp probabil că nu ar fi de neglijat și o distribuție regională a stimulentelor pentru formarea de profesori în funcție de cum arată nevoile sistemului. Dacă într-o regiune, de exemplu, e nevoie de mai mulți profesori calificați de matematică și științe, atunci mai multe granturi și mai multe stimulente trebuie să meargă în zona respectivă.

Eu cred că o soluție care ar putea fi luată în considerare pe termen scurt este și soluția conversiei profesionale. Odată cu pandemia s-au tulburat apele în zona employment-ului, în zona angajării și eu cred că sunt oameni valoroși care pot, cu pregătirea necesară evident, să vină din alte domenii, din domeniile ingineriei, de exemplu, unde nu mai sunt atât de multe businessuri funcționale ca înainte, prin cursuri de reconversie profesională, să vină dacă își doresc și să activeze în domeniul educației.

„Plecările cele mai multe din sistemul de educație se produc în primii 5 ani de carieră”.
Lucian Ciolan, prorectorul Universității din București

De asemenea, în zona aceasta o ultimă idee este ideea retenției. Nu este suficient să introducem profesori noi în sistem, ci este nevoie de stimulente, iar prima parte a carierei este critică. Plecările cele mai multe din sistemul de educație se produc în primii 5 ani de carieră. Evident că în primii 5 ani de carieră salariul e cel mai mic și perspectivele de evoluție sunt cele mai puține, așa că eu cred că o politică de stimulente, nu doar financiare dar și materiale, simbolice, profesionale, e foarte important în zona asta, într-o țară în care mobilitatea forței de muncă este foarte redusă pentru că la noi majoritatea oamenilor locuiesc în locuințe proprietate personală și atunci disponibilitatea lor de a se deplasa sau de a se muta în alte zone este foarte mică, în lipsa unor astfel de stimulente. Unele țări au încercat, să știți, chiar salarizări diferențiate în funcție de zonă și chiar în funcție de disciplina predată. Sigur că aici intervin alte probleme de etică și echitate, dar în ultimă instanță, dacă de exemplu constatăm că profesorii de informatică nu vor să vină în sistem altfel decât cu un stimulent financiar, pentru că piața îi atrage în altă parte, putem lua în considerare și un lucru de acest gen.

În zona formării continue tristețea mea cea mai mare, ca specialist în Științele Educației, a fost să constat că unul din patru profesori nu a participat la nicio activitate de formare în ultimii doi ani. La nicio activitate de formare continuă. Și acesta este procentul uriaș al celor care nu au participat deloc. Există un procent foarte mare și al celor care în ultimii ani au participat la 3-6 ore de formare continuă, care practic e tot un fel de neparticipare, adică o participare atât de redusă încât nu ne putem aștepta ca ea să fi avut vreun impact. Eu cred că aici trebuie identificate cauzele, trebuie să vedem de ce nu merg profesorii! Studiul acesta nu are un răspuns.

Poate că unii nu au acces, alții nu merg pentru că nu au resurse, probabil ambele versiuni sunt adevărate și sigur poate să existe și categoria celor care nu merg pentru că nu îi interesează sau nu sunt stimulați să facă chestiunea aceasta. Oferta de formare, din punctul meu de vedere, trebuie să fie ofertă stratificată, care ia în considerare nevoile identificate atât la nivel individual, dar și prioritățile instituționale ale școlii și, nu în ultimul rând, prioritățile de reformă ale Ministerului Educației. Așadar orice profesor ar trebui să primească un pachet de formare în care să cu existe aceste trei dimensiuni: priorități de politică educațională națională, situații specifice ale școlii în care lucrează și nevoi personale, nevoi individuale ale profesorului respectiv cum ar fi de exemplu nevoia de a face ore remediale. Dacă facem mai mult din ceea ce nu a dat rezultate nu facem nicio treabă. Deci dacă predăm același lucru de cinci ori în același fel, dilatarea timpului nu duce neapărat la un progres în învățare. Pe de altă parte, ne arată tot studiul, tot timpul de învățare pe care îl au la dispoziție elevii influențează în mod serios performanța lor.

Pe de altă parte în domeniul formării continue este nevoie de o alocare serioasă și transparentă de resurse. Ministerul Educației trebuie să aloce banii aceștia, după opinia noastră, într-o manieră competitivă, dacă vrea să facă asta la nivel național. Adică să facă disponibile granturi pentru furnizori pe cele trei dimensiuni. Dacă nu vrei să facem lucrul ăsta la nivel național există întotdeauna, la fel de bine, opțiunea de politică descentralizată în care fie individual profesorii să primească vouchere de formare continuă de anumită valoare cu care să-și cumpere cursuri acreditate într-o manieră sistematică, sau să se ducă resursele la nivelul școlii unde să fie gestionate cu înțelepciune.

Profesorii au nevoie de formare continuă în zona pedagogiilor inovative. Științele au nevoie de învățare bazată pe investigație, au nevoie de proiecte de service learning de învățare bazată pe proiecte ș.a.m.d. Interacțiunea cu copiii trebuie să fie o interacțiune care nu se petrece cu fața la tablă și cu spatele la clasă, ci se petrece în facilitare cu abilități de couching, de design, de experiențe interactive de învățare, gândire critică și managementul clasei. Noi am intuit din spusele profesorilor o anumită nevoie că acestea ar trebui cumva sistematizate și cumva transformate într-o ofertă solidă de formare continuă, cu răspuns inclusiv la întrebarea „ce se întâmplă dacă nu facem 90 de credite în cinci ani?”, inclusiv „ce ni se întâmplă bun dacă facem 90 de credite de formare continuă în cinci ani?”.

Despre evaluarea TIMSS

TIMSS este un studiu comparativ la nivel internațional, realizat de Asociația Internațională pentru Evaluarea Performanțelor în Educație și care măsoară performanțele la matematică și științe. Studiul este derulat de către Asociația Internațională pentru Evaluarea Performanțelor în Educație (International Association for the Evaluation of Educational Achievement, IEA). În România, evaluarea a fost implementată de către Facultatea de Psihologie și Științele Educației din Cadrul Universității din București, cu finanțare de la Ministerul Educației.

Potrivit autorilor, “rezultatele TIMSS 2019 fac posibilă luarea de decizii bazate pe dovezi științifice pentru a îmbunătăți politicile educaționale și practicile legate de predarea și învățarea matematicii și științelor. Rezultatele TIMSS 2019 oferă dovezi obiective și cu privire la eficiența formelor actuale de testare educațională la nivel național, evaluarea obiectivă și standardizată reprezentând o resursă foarte importantă pentru dezvoltarea performanței în învățare”.

La TIMSS 2019 au participat 199 de școli, selectate pentru reprezentativitate la nivel național, cu un total de 4.485 de elevi de clasa a VIII-a, dar și 196 de directori, 214 profesori de matematică și 609 profesori de științe.