Peste jumătate (54%) dintre părinții elevilor cu vârste între 12 și 18 ani spun că nu s-au vaccinat până acum, iar dintre aceștia doar 11% admit că ar putea exista cineva sau ceva care să-i convingă să se vaccineze, iar cei care sunt invocați cel mai des sunt medicii, potrivit unui sondaj IRES primit de Edupedu.ro.
Motivele pentru care aceștia nu s-au vaccinat încă au fost chestionate de autorii studiului printr-o întrebare deschisă, adică nu au avut de bifat răspunsuri predefinite.
Motivul invocat de cei mai mulți (32%) dintre părinți care nu s-au vaccinat până acum este ”lipsa încrederii în vaccin”, ”frica de efectele adverse” ale vaccinului sau ”frica de moarte” este un motiv invocat de 12%.
Alți 12% susțin că ”nu există virusul” ori sunt de părere că ”pandemia este o conspirație”, iar 6% spun că au contraindicații medicale.
Mai mult de trei sferturi (77%) dintre părinții nevaccinați susțin că nu ar putea fi determinați de nimeni și de nimic să se imunizeze.
11% admit că ar putea exista factori care să îi determine să se vaccineze. Cei mai mulți dintre aceștia (25%) recunosc că s-ar imuniza dacă ar fi obligați, pe 11% i-ar determina dacă ar beneficia de mai multe libertăți, 9% ar fi convinși dacă ar avea certitudinea că vaccinul este sigur/ eficient, iar 9% de mai multă informație cu privire la vaccin.
8% dintre părinții nevaccinați spun că ar putea fi convinși de cineva.
Medicii sau specialiștii în domeniul medical sunt cei care i-ar putea determina să se imunizeze pe cei mai mulți (45%), membrii familiei ocupă și ei un loc important (17%), fiind urmați de angajator (9%), preot (5%) sau prieteni (4%).
Sondajul IRES a fost făcut pe un eșantion de 1.032 de părinți care au copii cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani și este reprezentativ pentru populația adultă, neinstituționalizată din România. Studiul are o eroare maximă tolerată de ± 3,1%, fiind realizat în perioada 16 – 29 septembrie 2021 prin metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing).
Foto: © Serhii Suravikin | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.
Citește și:
Sondaj IRES: 46% dintre părinții elevilor de 12-18 ani susțin că sunt vaccinați împotriva COVID. 16% dintre elevi sunt imunizați, dar 70% dintre părinții copiilor nevaccinați vor școală în format fizic fără să-i vaccineze
Mihai Maci
Mihai Peticilă
Redacția
Mircea Bertea
Mircea Miclea
6 comments
Procentul mare de “nevaccinabili” nu ar trebui sa-i mire pe cei care judeca rational si corect. Daca printre profesori circula retete anti Covid cu gargară cu apa de gura, otet, zeama de lamaie, apa oxigenata, bauturi spirtoase si pastile rusesti pisate dizolvate in spirt, de ce ne-ar mai mira opiniile conspirationistilor?! Unii colegi nu se vaccineaza nici macar dupa ce le moare de Covid o ruda apropiata. Se trateaza cu leacuri babesti pana ajung la ATI, ori ei, ori vreun alt membru al familiei.
Nevaccinabili care insa sunt curiosi daca eu m-am vaccinat, iar daca eu nu m-am vaccinat le pun in pericol sanatatea odraslelor, eu nu ei…
Un rezultat foarte trist și complet în afara a ceea ce ar trebui să fie. Nu se poate înțelege, se pare, că școala nu este un fel de organizație ruptă de realitate, condusă din umbră, de niște persoane din altă lume. E vorba despre un proces complicat, prin care nu putem trece decât împreună: elevi, părinți, profesori și toți ceilalți implicați în acest sistem în care ne-am tot (de)format de secole, deja. E vorba că nu putem merge înainte decât dacă ne uităm la ce consecințe au deciziile noastre; trebuie lăsate puțin deoparte opțiunile individuale. Nimeni nu ne atacă drepturile, nimeni nu ne fură viața.Noi decidem acest lucru.
Că dorim sau nu școală fizică/online este puțin relevant. Relevant este ce ne poate scoate din această criză, dacă s-ar putea fără pierderi.
Nu există nevinovați și vinovați în mod exclusiv în niciuna dintre categoriile menționate.
S-au implicat instituțiile și autoritățile în restructurarea urgentă a programelor, astfel încât să se poată aprofunda materii-cheie, în timp ce alte materii să se poată preda/evalua sub formă de proiecte individuale prezentate oral, fie fizic, fie într-o formă online?
S-au realizat, din 2019 și până acum, structuri prin care copiii realmente vulnerabili să poată participa în grupuri mici, la consultații individuale, acolo unde chiar nu există infrastructură (lucru, de altfel, inexplicabil)?
S-au implicat părinții în a-i educa pe elevii mai mari să nu formeze grupuri în care nu se poată mască, în care se fumează chiar în apropierea școlilor?
Au făcut autoritățile verificări în cazul elevilor care nu au frecventat școala online? Se știe de ce? Au fost chestionați adolescenții aflați pe stradă în timpul perioadei de carantină când ar fi trebuit să se afle la ore?
Au fost elevii realmente prezenți la orele online?
Am ales să nu spunem că suntem bolnavi și să nu ne vaccinăm pentru că ne este frică? Cu ce este mai periculos un vaccin față de o anestezie la dentist când, timp de o oră, nu știi cu ce te confrunți? Cu ce este mai puțin periculos un tratament cu antibiotic luat de la farmacia din colț? Câți dintre noi nu au avut alături un bolnav cronic pentru care am fi dat orice, doar să primim un medicament care, poate, l-ar fi salvat?
Au fost profesorii un exemplu în toate acestea? Sau, ca toți ceilalți, s-au ascuns din teama de a-și asuma?
Au luat directorii și inspectorii atitudine?
S-a întrebat cineva de ce nu am fost consecvenți de la început cu purtarea măștii? De ce promovăm antivaccinarea?
Cine nu are vecini, prieteni, rude care au suferit și și-au pierdut viața?
Sunt întrebări pe care nu le adresăm, le refuzăm pur și simplu. Nu cunoaștem realitatea specifică fiecărui domeniu. Nu înțelegem ce înseamnă să lucrezi cu oamenii.
Ne vom îmbolnăvi oricum? Poate.
Dar, stimați părinți/profesori/elevi/oficiali, ignorați decenii de cercetare, oameni care și-au pierdut viața când nu existau tratamente banale, ignorați că nu putem merge mai departe decât dacă înțelegem că, fiecare din locul său, poate influența decisiv ceea ce se petrece în altă parte a lumii. Ne întoarcem în Evul Mediu, când spuneam că microbii nu există pentru că nu se văd? Agresivitatea se vede până nu se manifestă? Răul se vede? Cancerul se vede? Nu. Se văd când, de obicei, nu mai sunt reversibile, când nu mai e nimic de făcut.
Poate ne mai gândim. Mai repede.
Sunt profesor. Saptamana trecuta m-a amenintat o mama cu o cruce din lemn traforat, zicandu-mi:
— Huo, vaccinatu-le! Satana! Am sa-ti crap capul cu sfânta cruce. Mori, jegule!
De ce a facut-o? Pentru ca le-am vorbit copiilor la ora despre importanta vaccinarii.
Nu mai bine taci, ca mine? M-au intrebat daca sunt, le-am spus ca da si din ce motiv si apoi le-am spus sa decida singuri cu familia, dar sa fie informati. Si nu de pe Facebook, ci din surse medico-stiintifice. Si m-am limitat la asta, desi rolul meu de profesor e sa imprastii informatii de bine nu doar din materia predata. Dar in tara asta nu ai cum sa vorbesti. Probabil a doua zi era vreun CA in care mi se pecetluia soarta ca sunt vaccinist si vreau sa fac prozeliti si alte aberatii. Am ajuns ca normalitatea sa fie condamnata. Am ajuns sa fim huliti cei care nu facem parte dintr-o turma minoritara si luati drept “iesiti din schema”. Popor mai refractar la orice idee ca poporul roman nu am vazut in aceasta pandemie. Regretabil, dar adevarat.
@Cristian Enache
Bravo!