Mai bine de jumătate dintre copiii care urmează studii de gimnaziu sau liceu din România iau în calcul să plece din România pentru un timp sau definitiv, iar o treime doresc să studieze în străinătate, potrivit unui studiu publicat, marți, de organizația Salvați Copiii, studiu declarat reprezentativ la nivel național. Același sondaj analizează și evoluția toleranței elevilor: în timp ce toleranța față de colegii romi sau cu dizabilități fizice a crescut față de acum 10 ani, cea față de colegii cu probleme de sănătate mintală “scade dramatic”, arată analiza.
- Sondajul publicat acum a fost realizat în noiembrie-decembrie 2022, pe bază de chestionar autocompletat, pe un eșantion de 1098 de copii, grupul-țintă fiind cel al elevilor de gimnaziu și liceu. Sondajul este declarat reprezentativ la nivel național pentru populația grupului-țintă, cu o eroare tolerată de +/-3%.
Întrebați cum și-ar dori să-și poată continua studiile, circa o treime (34%) au spus că în străinătate, iar aproape 60% – în România. În același timp, întrebați dacă iau în calcul posibilitatea de a se stabili în altă țară, aproape 38% au răspuns “Da, pentru un timp”, iar 17,3% “Da, definitiv”.
- Doar 13% au răspuns “Nu”, iar procentul nehotărâților este de aproape o treime (31,9% – “Nu știu”).
Motivele care îi determina pe copii să-și dorească emigrarea, potrivit sondajului Salvați Copiii:
- oportunitățile legate de educație (26,3%);
- nemulțumirea față de condițiile de viață din România (21,9%);
- reunirea cu rudele sau prietenii care au părăsit deja România este mai rar invocată (sub 5%), în condițiile în care, la nivelul eșantionului, puțin peste 7% dintre respondenți au indicat că au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate.
Discriminare și toleranță: diferențe după 10 ani
Ancheta actuală compară atitudinile elevilor din grupul-țintă față de diverse categorii de colegi, înregistrate în prezent, cu cele raportate într-un studiu de acum 10 ani. Analiza remarcă o creștere a toleranței față de elevii de etnie romă sau cu dizabilități fizice, însă un fenomen de creștere a intoleranței față de elevi cu probleme de sănătate mintală. Astfel:
Crește procentul elevilor care ar fi de acord să aibă un coleg de clasă rom (de la 48,7% la 61,8%) sau un coleg de bancă de aceeași etnie (de la 32,3% la 50,4), în timp ce scade semnificativ a procentul celor care ar fi împotrivă (cu circa 14 puncte procentuale în cazul colegului de clasă, respectiv 7 puncte procentuale în cazul colegului de bancă).
Crește considerabil procentul elevilor care ar fi de acord să aibă un coleg de clasă cu dizabilitate fizică (de la 39,8% la 60,2%) sau un coleg de bancă din aceeași categorie (de la 34,2% la 52%) și scade semnificativ procentul celor care ar fi împotrivă (cu circa 8 puncte procentuale în cazul colegului de clasă, respectiv 16 puncte în cazul colegului de bancă).
- Pe de altă parte, în cazul unui copil cu probleme de sănătate mintală, “tendința față de rezultatele din anul 2013 nu este una îmbucurătoare. Astfel, procentul elevilor care ar fi de acord să aibă un coleg de clasă cu probleme de sănătate mintală a scăzut de la 36,6% la 31,9%, în timp ce ponderea celor care ar fi împotrivă crește de la 12,6% la 15,1%.”
Situația este similară și pentru spațiul personal (coleg de bancă), cu o scădere de la 29,8% la 27,3% a ponderii celor care ar fi de acord și o creștere de la 21% la 28,3% a ponderii celor care ar fi împotrivă.
Sondajul arată că cel mai ridicat nivel de toleranță se manifestă față de copiii refugiați, urmați la mică diferență de copiii din sistemul de protecție.
Deși scăzut, nivelul de acceptare înregistrat în ipoteza unui coleg cu HIV este mult mai mare decât cel înregistrat anterior (când doar 13,9% din respondenți ar fi acceptat un coleg de bancă aflat în această situație, iar 18,5% un coleg de clasă).
Nivelul de informare cu privire la situațiile de risc și recunoașterea abuzurilor
Potrivit Salvați Copiii, în ultimii 10 ani, procentul copiilor care admit că știu cui să ceară ajutorul într-o situație de risc a rămas constant în cazul exploatării prin muncă sau pentru producerea unor materiale cu conținut sexual, dar a scăzut în cazul abuzului fizic (cu 4.7 puncte procentuale) și în cazul abuzului sexual (cu 3.4 puncte procentuale).
“Îngrijorător este faptul că, deși cei mai mulți dintre copii (65%) pot recunoaște un abuz, doar 1 din 3 se află în situația de a ști cui să ceară ajutorul și de a avea și încredere în acea persoană sau instituție de referință“, arată organizația.
Evenimentul de lansare a studiului:
Costin Ionescu
C.I.
Dan Tapalaga
Ștefan Lefter
12 comments
Elevii nu sunt proști, ci sunt viitorii culegători deștepți de sparanghel, viitorii măturători deștepți etc.
Normal ca in 30 de ani, toate asa zisele reforme ale educatiei au fost si vor fi doar carpeli. Nimic coerent, nimic in relatie cu piata muncii, cu starea reala a economiei. Mediul privat de afaceri , munca din Ro sunt sufocate de taxe si impozite. Falia dintre politicieni, bugetari si restul este tot mai mare, reformw lipsa, saracie tot mai multa, hotie si coruptie la tot pasul. Ce sa faca tinerii in Ro in un mediu vulgar si ineficient, risipitor, cinic si nesimtit ?!!!
@Alis.
Sa ziceti saru-mana ca inca mai exsita si acei profesori, prosti sau nu, asa cum ii considerati. Isi dau silinta si incearca sa se descurce asa cum pot cu elevii pe care ii au. Daca elevii “speciali” ajung in scoala de masa si profesorii nu sunt pregatiti pentru ei, nu profesorii sunt de vina, ci sistemul de educatie care nu a facut cel putin una din cele doua lucruri simple: 1. Sa pregateasca pe bune profesorii pentru a face fata elevilor cu “nevoi speciale”, dar nu pe banii lor de salarii, si asa mici. Cursuri pe bune, cu teorie si practica, nu prezentari sau forumuri de 2-3 ore o data la 2 sau 3 ani.
2. Sa deschida suficiente scoli cu profesori specializati si sa ii trimita pe copii cu “nevoi speciale” la scoli “speciale”, acolo unde profesori bine pregatiti vor putea lucra cum trebuie cu copii, fiindca vor avea pregatirea adecvata pentru asta. Statul are bani si pentru asta, daca au gasit 2 miliarde de euro pe an pentru a-si da pensii “speciale” atunci sa gaseasca si pentru scoli sau cursuri “speciale”.
Acum inteleg de ce unii profesori capabili au ales sa isi bage picioarele in ele diplome si masterate si sa plece din tara si sa se reprofilze ca: vanzatori, ospatari, lucratori in diferite domenii, taximetristi, chelneri, s.a. Dupa ce ca erau platiti prost si erau umiliti de sistemul de educatie, de unii parinti si de unii “elevi problema”, ar fi trebuit sa plateasca din salariul lor si cursurile “speciale” si altele pe care ar fi trebuit sa le asigure sistemul de educatie sau scoala, pe langa ostilitatea societatii romanesti care ii considera “prosti”, incompetenti, lenesi, s.a.
Îmi pare rău că nu ați sesizat ironia privitoare la profesorii “proști”. Sunt și eu profesor și știu ce înseamnă să ai la clasă un copil cu nevoi speciale cu care nu știi cum să procedezi pentru că nu ai fost instruit să o faci. Sunt de acord cu ceea ce spuneți în comentariul dumneavoastră.
Sufocații cu cinci manuale de istorie si alte aberații, in clasele de liceu,când ar trebui sa facă materii adecvate profilului studiat și vor diri sa plece mai mult de 50%.
Poate da acești copii nu mai suporta tortura psihică a învățământului fără scop și obiect din România .
Un adevarat motiv de sarbatoare pentru Deca, Dulap si acolitii lor. Programul lor de 2 lei nu ofera rezolvare pentru niciuna din problemele semnalate de acest studiu.
Expertii lu’ peste salvat de clopotel ar trebui sa explice cum au ajuns la “probleme de sănătate mintală”. Un copil dislexic de exemplu are probleme de sanatate mintala?
Îmi imaginez ce a fost în mintea copiilor la întrebarea legată de prezența unui coleg cu probleme psihice. Ce ar fi putut răspunde? Câtă toleranță să ceri din partea unui copil/adolescent? Se pare că nu dă rezultatele scontate integrarea copiilor cu probleme psihice în învățământul de masă. Nici nu avea cum, în lipsa unui personal calificat care să îl ajute pe profesorul de la clasă.
Sa stea la speciala! Acolo invata mult mai bine, sunt mai bine ajutati si au un viitor mult mai bun decat daca strica ora a inca 30 de elevi si el oricum nu pricepe nimic. Multi dintre cei cu CES prefera sa ramana in ignoranta ca la evaluarile de la CJRAE sa iasa prost si sa ia in continuare toate beneficiile CES. M-am lamurit eu cum se fac acele evaluari in momentul in care au ajuns clase intregi cu CES. Chiar asa, toti prosti, niciunul doar lenes?
Niciodată proști! Să nu mai pronunțați niciodată acest cuvânt cu privire la un copil! Doar când ajunge adult poate fi prost. Nici leneș nu este, se pare. Doar a avut ghinionul să întâlnească profesori proști. Despre profesori putem spune asta.
Orice copil are dreptul sa mearga la o scoala mainstream indiferent de abilitatile sale. Acest drept insa inseamna clase mai mici, profesori pregatiti, servicii si altele.
In multe cazuri, usoare, o buna colaborare intre parinti, profi, prof de sprijin si consilier este de ajuns.
Uneori o scoala mainstream (normala) nu este cea mai buna solutie pentru un copil cu CES. Alternativele sunt scoala speciala, scolarizare la domiciliu, invatamant acasa (home schooling – nereglementat in Romania) sau o scoala privata. Decizia se ia impreuna cu parintii, de la caz la caz.
Aveti dreptate. Dar daca lasi decizia doar la parinte si parintele nu este constient de handicapul copilului, ce te faci? Copilul este o ruina, o epava educativ si parintele nu accepta si refuza evaluarea. In lipsa acestei evaluari, elevii de la clasa nu inteleg nimic la ora din cauza unui astfel de elev, iar profesorul se distruge psihic, isi ruineaza sanatatea de orice fel, capata repulsie pt.ora, la care se duce cu scarba si teama totodata si constant cu vina si regretul ca nu-si poate face datoria cum si ar dori. Ce ne tot dam dupa deget? Parerea mea este ca la inceputul fiecarui ciclu de invatare, un elev din inv.obligatoriu ar trebui evaluat/ reevaluat si din punct de vedere mental, psihologic, psihiatric. Si s-ar evita asa ceva. Nu corespunzi, la speciala cu tine. Sa existe niste parametri de genul: sub atata QI-automat speciala, handicap de genul…speciala. Concret…cu evaluare corecta.
Evaluat,reevaluat?Pai când te uiți la el se vede dacă e sănătos sau e Brăila.