“Locul învățării este mintea”, nu școala fizică și nici canalul online, arată un expert al Institutului de Educație din cadrul University College London, într-un articol publicat pe blogul acestui for. Specialistul Farid Panjwani atrage atenția asupra riscului de a confunda forma cu fondul în învățământ, din cauza valului de schimbare produs de noile tehnologii, mai ales acum, în contextul mutării școlii în mediul online.
Potrivit autorului, “pe măsură ce ecranele intră în competiție directă cu învățarea față în față (și preluând locul acesteia în momentul actual) putem fi siguri că elevii vor fi expuși unui volum și mai mare de informații, în anii ce vor urma. Este acesta un lucru bun? Nu neapărat. Dacă nu știm să înotăm, săritul într-un bazin mai mare ar putea face mai mult rău. Dacă nu recunoaștem că învățătura pretinde mult mai multe decât niște programe software și aparatură, resurse și know-how tehnic, suntem în pericol să confundăm procesul și substanța”. Important, spune el, este ca participanții la procesul de învățare să înțeleagă faptul că locul învățării este mintea, nu “online”.
Expertul arată că acest acces mai liber la informație înseamnă că relația profesor-elev-conținut va înclina mai mult spre axa elev-conținut, ceea ce schimbă substanțial relația între profesori și elevi, iar profesorul va avea un rol mult mai puternic și mai necesar de facilitator al asimilării informației.
Panjwani arată că, în școli, mulți copii discută deja ce înseamnă “știri false”, dar discuția trebuie să fie mult mai critică, copilul nu trebuie să primească informație și definiții, ci să judece el însuși diferențe între informație-cunoaștere, între diversele interese etc.. La istorie, elevul nu trebuie să învețe doar despre “fapte”, ci să pună întrebări despre surse, să înțeleagă rolul interpretării unor relatări etc..
Pe de altă parte, potrivit autorului, acest acces sporit la informație înseamnă și că școala poate fi calibrată mai mult în conformitate cu interesele individuale ale elevilor, ceea ce afectează practicile educaționale despre care se spune că încurajează obediența, lipsa de spirit critic și conformitatea.
Analistul apreciază că numărul furnizorilor de informație pentru platforme online va crește și de acum înainte și va fin nevoie de un control al calității în privința conținutului destinat educației copiilor, care e puțin probabil să apară în viitorul apropiat, dar este de dorit să apară, totuși, cât mai rapid posibil.
Iar el afirmă că aceeași creștere a volumului de informație va duce și la o creștere a nevoii ca profesorii să îi ajute pe elevi să devină conștienți de puterea persuasivă a mediului digital.
Foto: Pixabay.com
Matei Pop
Redacția
Raluca Pantazi
1 comment
Autorul confirmă o capacitate de profunzime şi esenţializare extraordinară.Ar fi păcat ca prin câştigul digitalizării să contabilizăm pierderi ireparabile.Asupra acestora ar trebui să atragă atenţia psihologii şi antropologii,e posibil ca noile generaţii să suporte modificări ale chimiei creierului,şi nu neapărat în bine.