“De fapt, ce fac părinții când simt că nu mai pot? Îi intreb aproape pe toți cunoscuții mei”, scria pe Twitter jurnalista germană Mareice Kaiser, în luna aprilie. Aceasta a atins coarda sensibilă a multor germani. Pe platformele de socializare, mulți părinți au povestit cum este viața în carantină, între Homeoffice, școală la domiciliu și îngrijirea copiilor, scrie Deutsche Welle, într-un reportaj despre fenomenul #parentinginlockdown.
“M-am prăbușit plângând pe podeaua din bucătărie“, scrie o utilizatoare. “Părinții sunt oameni care poate chiar înainte de debutul pandemiei erau cu nervii la pământ“, povestește altcineva.
Iar problema părinților care s-au trezit de două luni în poziția de a lucra de acasă, cu copiii în grija lor exclusivă după ce școlile și grădinițele s-au închis, este una globală, în contextul pandemiei COVID-19. În unele țări, cuplurile cu copii povestesc că ajung să le dea celor mici înghețată la micul dejun, sunt înconjurați de munți de piese lego în camera de lucru și că e aproape imposibil să participe la sedințe nederanjați, relatează Deutsche Welle, în reportajul despre #coronaparents și #parentinginlockdown.
Părinții care trebuie să și muncească, să și aibă grijă de copii sunt bulversați și în România. Educați la rândul lor în perioade confuze, le este greu să găsească repere de încredere și sprijin.
Edupedu.ro a lansat în luna aprilie un sondaj – “Părinți, ce veți face cu copiii până în septembrie, când ar urma să se reia școala?“. În lipsa altor măsuri de sprijin, problema este una majoră pentru părinții care trebuie să și muncească, să îi protejeze și pe bunici, iar foarte mulți nu-și mai pun problema unui concediu. Răspunsurile în discuția găzduită pe site și pe pagina de Facebook au avut două direcții principale – lipsa de opțiuni pentru părinți și reticența unor cadre didactice și angajați ai grădinițelor și școlilor, printre care multe mame, persoane care au comorbidități sau însoțitoare ale unor persoane vârstince, de a intra în “focarele” școlare în caz că s-ar fi redeschis școlile.
În Germania, școlile și grădinițele au fost închise complet mai mult de o lună, iar multor părinți nu le-a rămas altceva de făcut decât să-și faca treaba dimineața devreme sau seara târziu, în timp ce copiii dorm. Problema a ajuns și în dezbaterile politice, iar termenul “părinți corona” le-a fost atribuit adulților nevoiți să se împartă între muncă și copii.
Pe lângă frustrarea de a nu putea face totul cum trebuie, nici munca, nici îngrijirea copiilor, supărarea părinților s-a mai legat și de revenirea la modelul clasic: bărbatul câștigă pâinea pentru familie, iar femeia – deseori angajată doar cu jumătate de normă – trece la cratiță. Chiar și în condițiile în care ambii parteneri lucrează cu normă întreagă, deseori tot femeia se simte responsabilă când e vorba de îngrijirea micuților și a casei.
Într-o emisiune TV, socioloaga Jutta Allmendinger a vorbit despre o “retradiționalizare” prin care reprezentantele sexului frumos se întorc înapoi cu trei decenii. Multe mame duc greul măsurilor de combatere a pandemiei, afirmă și președintele Grupului evanghelic pentru familie (eaf), Martin Bujard, într-un interviu acordat publicației “Apotheken Umschau”. Femeile lucrează zilnic între 12 și 13 ore pentru copii, familie și angajator. Multe au ajuns acum la limită.
Părinții, nu numai cei de pe rețelele de socializare, cer ajutoare bănești – o solicitare pe care Partidul Verzilor din Germania o susține. Martin Bujard propune o reducere a programului de lucru pentru oricare dintre părinți și acordarea unor compensații pentru cei care înaintează asemenea cereri.
Părinții, nu numai cei de pe rețelele de socializare, cer ajutoare bănești – o solicitare pe care Partidul Verzilor din Germania o susține. Martin Bujard propune o reducere a programului de lucru pentru oricare dintre părinți și acordarea unor compensații pentru cei care înaintează asemenea cereri.
În condițiile în care problemele cauzate de noul virus nu vor dispărea nici după vacanța de vară, părinții trebuie să știe cum se vor descurca în continuare fără să ajungă la epuizare.
Ș.L.
Diana Ghimiși
Diana Ghimiși și Mihai Peticilă
Mihai Peticilă
Ioana Nicolescu
15 comments
Sunteti elevi? Pe aici? Sa stiti ca un profesor bun intuiește din discurs cu cine vorbeste. Si cei de mai sus nu sunt elevi. Si chiar si asa, elevilor trebuie sa le explici sa le argumentezi. CNA-ul si CNCD-ul nu ar avea ce comenta. Lucrez cu materialul clientului. Cumva ati schimbat id-ul astăzi?
Eu am lucrat intr-o multinationala, iar acum sunt invatatoare ( am 4 ani de cand sunt in sistem). Pot sa va spun ca acum lucrez mult mai multe ore pe zi decat inainte. Munca unui profesor nu consta doar in predarea la clasa. Nu ma plang, pt ca imi iubesc munca pe care o fac, dar constat cu dezamagire ca nu mai exista deloc respect fata de profesori. Asa se explica si indisciplina din scoli!
Fiecare dintre noi suntem plătiți pentru a ne face treaba. Profesorii (de școală) sunt pregătiți sa educe 20-30 de elevi, iar angajații sunt pregătiți sa lucreze cu 20-30 de clienți. Nu e nimeni mai oropsit decât altul și nu ar trebui ca un profesor sa primească salarii/pensii compensatorii, ci un salariu normal (oricum are 3 luni de concediu pe an). Și focusul acum ar trebui sa fie ajutarea acestor persoane ce preiau parțial munca profesorilor.
Obișnuiți de mici prin creșe, grădinițe, scoala, afterschool și scoala de vara, copiii nu înteleg nici după 1-2 luni de stat în casa ca părinții lucrează de-acasă și nu se pot juca cu ei când se plictisesc. Am ajuns sa ii las mai mult în fata deviceurilor când am teleconferinte sau termen strâns de predare proiecte. Este exact ca în articol: haos. Lucrez haotic, dimineața devreme sau noaptea pentru a compensa lipsa productivității din timpul zilei, când fiecare copil își cere drepturile: 5 mese pe zi (inclusiv gustările), jocuri, curățenie, activități potrivite pt vârsta fiecăruia. Aștept reînceperea scolii de vara unde copiii aveau un program, activități, ca să nu ii duc la bunici, întrucât am ajuns la extenuare fizica, mentala și emotionala. Scoala online durează doar o ora pe zi, jumătate din săptămâna. Ideea era sa ii protejam pe cei în vârstă, nu sa stea cu copiii și sa ii expunem riscurilor. În curând reîncep partial munca la sediul angajatorului: fie ii iau cu mine, fie ii duc la bunici, în condițiile în care școlile de vara rămân închise.
Da, dar cadrele didactice sunt plătite pentru asta. Nu au alt serviciu, cum au părinții. Așa că nu meritați statuie!
Din cauza/”darorita” unora ca dvs doream sa ne dea somaj tehnic sau chiar somaj cu înghețarea anului școlar. Nu ne meritati si nu va meritam. Majoritatea dintre noi.
Iar daca prin reluarea activității, cu toate ca “se suspendă cursurile până la 1 sept”, ne vom îmbolnăvi si noi si elevii, nu ma astept sa echivalati aceasta situatie cu cea a infectarii spitalelor si cadrelor medicale. Pentru romani educația nu mai este vitala de mult.
Șomajul tehnic ar fi fost soluția corectă legal și moral.
Sau ați putea să vă adaptați lumii de acum și sa găsiți o soluție fără prezenta fizica.
Universitatea la care am studiat a mutat toate cursurile online (live și înregistrari). Parțial și examenele, dar acolo e mai complex dar exista solutii
Poate cu ocazia asta isi dau seama si parintii ce usoara e munca unui cadru didactic, in conditiile in care nu se ocupa de 2-3 copii, ci de 20-30, ai caror parinti au pretentii infinite si ii educa in sensul de a nu li se refuza nimic si de a li se accepta orice forma de nesimtire. Simplul fapt de a sta in urletele a peste 20 de copii pe care trebuie sa-i lasi sa-si “exprime personalitatea” pe nervii tai si ai colegilor lor, alimentandu-si agitatia unii altora si facand complet inutile orele de curs, este un test de rezistenta psihica pe care, iata, parintii nu-l pot trece nici in conditii de “efective reduse” constand in PROPRIII COPILASI. Poate ca sunt bune si perioadele de criza la ceva — numai de-ar fi!
Compari mere cu urzici. Un profesor lucreaza max 20h pe sapt, si DACA e “jmecher” isi pune toate orele in 3 zile. Ce sa mai zic de invatatori si educatori.
Un parinte lucreaza minimum 40h pe sapt, apoi acasa in plus cu alte treburi.
In plus, daca nu convine salariu si stresul si vacantele si statul degeaba, pai sa treaca la privat, eventual la o multinationala (daca pot) si mai vorbim dupa.
Asa ca, mai usor. Tot timpul se vaieta tot aia care stau degeaba
Exact din cauza unor astfel de mentalități au copiii atitudinea pe care o au față de instituția școlii și față de profesori… Dacă văd la părinți disprețul acesta față de profesori, dacă îi aud vorbind în termeni denigratori, cu sarcasm, chiar cu ură, vor avea același comportament. Dincolo de faptul că aveți ca argument aceleași stereotipuri false (ușor de demontat), cum că profesorii au 3 luni de vacanță, lucrează 4 ore pe zi sau își pot aranja orarul după bunul plac, cu alte cuvinte stau degeaba, în afirmațiile pe care le faceți se simte ura. Mă întreb – retoric – cu ce frustrări din timpul școlii a rămas o astfel de persoană ca să păstreze asemenea resentimente pe care evident le va transmite propriilor copii…
Cu deosebirea ca un cadru didactic lucreaza cu copiii, deci un job. Parintii in lockdown muncesc si au si grija de copii, cu nesiguranta, stres, deci doua joburi.
Vulpito, copiii ii faci ptr ca sunt o binecuvântare si o bucurie. Dupa ce te multiplici, constati vulpito ca educatia e un job? Pai nu gandisi inainte? Apoi constatati ca va depaseste? Dar tot vreti sa va perpetuati genele. Ghinion, cum ar spune unii.
Si ce sa vezi, si profesorii au copii, deci tot 2 joburi după logica ta de vulpita.
Iar ptr Nenumitul de mai sus. Poate ca nu ne-am făcut slujbași la multinaționale, pe bani multi si stres ptr ca altele ne sunt prioritățile in viata? Va lăsăm pe voi multinationalistilor sa aveti bani multi si sa fiti stâlpii natiei.
Asa vorbiți și cu elevii când au o opinie divergenta cu a dvs? Ii considerați inferiori intelectuali? Impresionant…
Sa aprecieze scoala si pe cei ce muncesc cu copiii lor care 6-8 ore în scoala
Se ceară pentru dascăli salarii decente, nu la limita decenței…