Părintele unei eleve olimpice cu CES solicită adaptarea condițiilor examenului de Bacalaureat 2024 și susține că a primit de la ISJ Brașov hărți mentale necorespunzătoare nevoilor elevei. „Pentru Evaluarea Națională au fost aprobate materiale corespunzătoare, a fost printre primii 10 la probele de aptitudini și eleva intrat la Liceul Vocațional de Arte Plastice din Brașov. Are un vis, Facultatea de arte plastice și design și are toate șansele la admiterea din cadrul Facultății de arte plastice și design, a obținut locul III la Olimpiada în 2023”, spune părintele.
Eleva are certificat de orientare școlară clasa a III-a, pentru tulburări specifice de învățare, mai exact dislexie, disgrafie, discalculie, disortografie, potrivit părintelui.
În luna ianuarie 2024, a depus către școală cererea pentru dreptul la egalizarea de șanse însoțită de materialele compensatorii personalizate, însă acestea au fost refuzate de ISJ Brașov.
Pe 15 februarie, părintele a primit sub semnătura materialele avizate favorabil de ISJ Brașov, însă acesta susține „că nu au fost depuse de către eleva sau reprezentanții legali, care nu le-a văzut nimeni niciodată, care nu sunt în relație cu nevoile elevei și care conțin erori grave de conținut, ca de exemplu, pe prima pagina la materialul la istorie ni se spune ca „țările române în secolul XIV aveau constituții, si un regim politic feudalism si monarhie absoluta””.
Mama elevei susține că a solicitat pe toate căile explicații cu privire la procedura, a solicitat aprobarea materialelor care sunt în concordanță cu nevoile elevei și de care beneficiază și alți elevi din alte județe, „dar ISJ Brașov, care este subordonat ministerului Educației, alege interpretarea legii doar în defavoarea elevilor, îngrădindu-le astfel dreptul la educație”.
În acest context, părintele a trimis un dosar cu solicitările Corpului de control al ministrului educației, primului-ministru, Avocatului poporului și la Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
„D-na Ministru Ligia Deca, aveam cunoștință de lupta părinților acestor elevi de anul trecut? Va imaginați că anul viitor va fi la fel, sau poate mai rău? Oare intenția subalternilor dumneavoastră este aceea de a ne educa pe noi părinții la înarmarea cu răbdare, la supunerea tăcută, la umilințe?
D-na Ministru Ligia Deca, aveți idee câți astfel de copii se pierd pe drum, din cauza unor subalterni ai dumneavoastră? Când ei de fapt au toate șansele la o educație superioară, la studii universitare, toate acestea conferite de Statul Român: Statul asigură cetățenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile și formele de învățământ preuniversitar și superior, precum și la învățarea pe tot parcursul vieții, fără nicio formă de discriminare”, scrie părintele în scrisoarea adresată Ligiei Deca.
Prevederile din procedura privind egalizarea de șanse pentru elevii cu tulburări specifice de învățare:
„Adaptarea procedurilor de examen în funcție de particularitățile individuale și de cele specifice tulburărilor specifice de învățare (TSI) Art. 16.
(1) Părinții/tutorii legali instituiți/reprezentanții legali ai elevilor/elevii majori cu tulburări specifice de învățare își vor exprima, în scris, potrivit art. 4, opțiunile referitoare la modalitatea de accesibilizare a subiectului/modul de redactare a subiectelor specificând mijloacele/instrumentele/ modul de redactare al lucrării, aspecte esențiale pentru pregătirea/asigurarea/respectarea tuturor elementelor necesare adaptării procedurilor de examinare.
(2) Exemple de adaptări ale procedurilor de examinare pentru candidații cu tulburări specifice de învățare:
a) Citirea subiectelor de către un profesor asistent, pentru candidații cu dislexie. Subiectele se citesc cu voce tare, pe rând, în ordinea în care se elaborează lucrarea și se pot repeta la cererea candidatului;
b) Realizarea lucrării scrise prin dictarea conținutului acesteia, de către elevul cu disgrafie (disortografie), către un profesor asistent. Se interzice profesorului asistent să corecteze sau să intervină în dictarea realizată de elev.
(3) Lucrarea redactată de candidat pe calculator se listează în sala în care a fost susținută proba și se semnează pe fiecare pagină de către candidat. Unul dintre profesorii asistenți asigură secretizarea și transcrierea lucrării în broșură/pe coli tipizate.
(5) Comisia Națională de Bacalaureat poate aproba și alte măsuri pentru adaptarea condițiilor de susținere a examenului de bacalaureat pentru candidații cu TSI, precum folosirea instrumentelor și materialelor compensatorii, avizate de către inspectorul de specialitate care coordonează disciplina respectivă/cadrul didactic desemnat de către ISJ/ISMB și al inspectorului pentru învățământul special din cadrul ISJ/ISMB/cadrul didactic cu specializarea Psihopedagogie specială/Psihologie/Pedagogie, familiarizat cu problematica TSI, desemnat de către ISJ/ISMB, la propunerea comisiilor de bacalaureat județene/a municipiului București.
Neavizarea sau neaprobarea instrumentelor și materialelor compensatorii, astfel cum au fost propuse de către comisiile din unitățile de învățământ, va fi motivată, în scris, de către ISJ/ISMB, respectiv de către Comisia Națională de Bacalaureat, odată cu transmiterea refuzului de avizare/aprobare.
(6) Unitățile de învățământ au obligația de a transmite către ISJ/ISMB, în vederea aprobării, în cel mult 3 zile lucrătoare de la data primirii acestora, cererile și materialele compensatorii depuse de către părinții/reprezentații legali ai elevilor sau elevii majori, după caz.
(7) Comisia județeană/a municipiului București de organizare a evaluării naționale, respectiv Comisia județeană/a municipiului București de bacalaureat comunică în scris, unităților de învățământ, măsurile compensatorii, precum și materialele compensatorii aprobate/avizate, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la primirea cererilor.
Art 17. Pentru a reduce barierele determinate de tulburarea specifică de învățare, dar fără să le faciliteze realizarea lucrării din punct de vedere cognitiv, candidații cu TSI pot utiliza materiale compensatorii (tabele cu formule, hărți mentale, scheme conceptuale) și instrumente compensatorii (tehnologii asistive, ca de exemplu: calculatorul de buzunar/birou).”
DOCUMENT Scrisoare publică deschisă, Doamnei Ministru al Educației Naționale, Ligia Deca, Corpului de control al ministrului educației
Foto: © Arrowsmith2 | Dreamstime.com/ Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Redacția
R.P.
G4Media.ro
Ștefan Lefter
15 comments
Mulțumim, doamna Ioan, pentru info di lobby-ul de zeci de ani!
CJRAE ar putea fi un for mai mult virtual, care sa se întrunească periodic Specialiștii ar trebui sa fie in școli, cam 3-4 cabinete, psihologi, logopezi, chiar asistent social…pentru cine nu vede clar dimensiunea nevoilor copiilor. Ministerul trebuie să admită urgent propria neputință și să înceapă neîntârziat admiterea decontării serviciilor private pentru copii, psihologice, logopedice, etc.
Doar eu am văzut, cunoscând familii, cam 3 copii cu dislexie și asociate; copiii sunt acum adulți ce se simt foarte bine, au job-uri onorabile, când erau copii erau foarte creativi, isteți și niște dulci, prietenoși, deși nu au început simțindu-se acceptați… Cele mai multe daune le făcuse pur și simplu … școala, nu prietenii (ce ciudat!) Ajutorul a venit de la asociații de specialiști care au adus în Ro conștientizarea TSI. Sperăm mai bine pentru copiii ce intră acum în educația timpurie, preșcolară, școlară…
De ani de zile asociațiile implicate în susținerea dreptului la educație al copiilor și tinerilor cu Tulburări Specifice de Învățare (TSI – dislexie, disortografie, disgrafie, discalculie), în strânsă colaborare cu specialiștii, universitățile, organizațiile profesionale și sindicale ale cadrelor didactice și familiile acestor persoane, fac eforturi mari pentru ca tema dislexiei să nu mai fie o necunoscută pentru școala românească. S-au făcut pași uriași, există informație corectă și pertinentă la un click distanță, avem deja instrumente de evaluare, cursuri, legislație. Metodologia de suport aprobată prin OMEN 3124/2017 are elementele necesare pentru ca procesul de evaluare, certificare, orientare și adaptare școlară să se poată desfășura corect și pe baza unor argumente științifice și a experienței dovedite valabile peste tot în lume. Pentru această metodologie s-a muncit enorm, a fost o muncă făcută gratuit și cu foarte multe sacrificii, care a implicat MEN, specialiști din centrele județene de resurse și CMBRAE, FSLI, UBB Cluj, cu suportul asociațiilor de profil.
Ca și în alte țări însă punerea în practică este un proces.
La noi este mai greu din mai multe motive.
Principalul este sistemul însuși de învățământ, haotic și bazat pe un anume fel de competiție, deseori inutilă, care distruge în calea ei tot ce înseamnă potențial de dezvoltare armonioasă a copiilor.
Pentru acest sistem bazat pe competiție ca scop în sine, vina aparține și autorităților și școlilor, dar și părinților care o acceptă și chiar o stimulează, probabil dintr-un orgoliu parental mai presus chiar decât interesul superior al propriului copil.
Nu e cazul celor cu copii dislexici, ei suportă doar consecințele, în strădania lor de a-i ajuta să ”țină pasul” în această cursă. Să fie clar, dislexicii sunt persoane normal inteligente, fără probleme de adaptare generală, nu ”deranjează” clasa, sunt de cele mai multe ori empatici și sociabili, muncesc enorm chiar dacă rezultatele școlare, în lipsa adaptărilor, sunt mult sub capacitatea lor, dar, mai ales, au un potențial imens și pot avea succes în multe profesii, odată ce intră pe drumul care li se potrivește, cercetare științifică, arte, entreprenoriat, sport, arhitectură, politică, etc. Listele cu dislexici faimoși sunt foarte lungi și mulți au avut experiețe traumatizante în școală până când, în fiecare țară, au apărut legi și proceduri care să le apere dreptul la educație și să le ofere soluții prcatice.
În România ne mișcăm greu, legea pare să fie greu acceptată la nivel general, poate din teama de necunoscut, poate din prea puțină comepetență pe alocuri, din păcate însă și din atitudini greșite care fac rău. Mult rău. Uneori zdruncină încrederea în lege și în rostul ei. Dacă însă legea 6 și metodologia din OMEN 3124 nu ar fi existat, nu am fi vorbit acum despre dislexie în școala românească. Și sigur sunt multe cazuri în care pe baza ei copiii au avut și au parte de alt tratament decât înainte de 2016.
Există și procedura de egalizare de șanse, cu o serie de prevederi legate de instrumentele și metodele de suport, care, în mod firesc, ar trebui să respecte cerințele fiecărui individ, așa cum au rezultat din evaluările clinice și pedagogice, nu puține, prin care trece un copil dislexic, până a i se stabili diagnosticul și măsurile adecvate de compensare. Mai simplu spus, dacă pe parcursul anului școlar elevul poartă ochelari, va purta ochelari și la examen. Ochelarii sunt instrumente de compensare. Pentru dislexici, instrumentele de compensare sunt cele prevăzute în Planul Educațional Personalizat (PEP ). Dacă el există. Așa cum spune legea clar la art. 17 (1;2).
De multe ori însă aceste instrumente sunt greșit interpretate drept facilități, mijloace de fraudare, etc. Din păcate suspiciunea însoțește permanent un sistem în care corectitudinea, dar și încrederea și buna credință ar trebui să fie valorile pe care le transmitem copiilor.
Un timp mai lung de lucru, instrumente digitale, asistent de citire sau scris, hărți mentale care funcționează exclusiv pe baza unor cunoștințe temeinice dobândite de copii, cu niște cuvinte cheie care să declanșeze amintirea celor studiate, toate sunt instrumente de compensare, sunt ochelarii de care aceștia au nevoie. Nu sunt ”bilete de favoare”, ci instrumente care asigură acea egalitate de șanse pentru care legea se pune garant. Fără a lua din dreptul altor copii sau tineri, fără a diminua nivelul de formare adecvat vârstei și tipului de școală urmat și fără a leza în vreun fel principiile care stau la baza unui proces educațional de calitate.
Se mai întâmplă accidente, sunt situații de criză, câteodată emoțiile tuturor primează asupra dreptei judecăți.
Ceea ce ar trebui să conteze însă, înainte de orice, este starea de bine a copilului, pentru că doar pe această stare se poate construi.
Sunt și situații în care cunoașterea asupra dislexiei și chiar a legislației este nepermis de slabă, dar , cu bună credință, cu atitudine pozitivă și cu o colaborare între școală și familie, se pot depăși aceste probleme. Și totuși există și situații și atitudini care depășesc puterea de înțelegere și de acceptare. Și se ajunge la traume despre care nu știm dacă și când vor mai putea fi reparate. Avem un strigăt de ajutor care arată că ceea ce se întâmplă acum la Brașov pare să fie o atitudine generală greșită, care combină din păcate incompetența cu reaua voință.
Acest lucru nu trebuie admis. Iar răzbunările asupra copiilor sunt absolut de neacceptat.
Sper ca ministerul va reacționa măcar în ceasul al 12 lea, trimițând o comisie să verifice situația de acolo. Deși e corigent la multe capitole și aceste situații i se datorează în mare măsură.
Inacțiunea si neimplicarea în punerea în practică a OMEN 3124 au condus la astfel de situații.
Nu este datoria părinților să lupte la baionetă în fiecare loc pt aplicarea legii. Ei pot ajuta, aduce informații, colabora, dar nu e obligația lor să pună autoritățile să-și facă treaba, acolo unde acestea eșuează. Deși în multe situații au făcut-o. Prețul poate fi foarte mare și nimeni nu cred că ar vrea să fie acum în locul familiei acestei copile. Și niciun alt copil sau tânăr în locul ei.
La Brașov sunt multe nereguli. Cum ar fi construirea unei săli de gimnastică pentru competiții naționale și internaționale în curtea Școlii Gimnaziale Nr. 2 Diaconu Coresi, in condițiile în care cei aproximativ 1500 de elevi ai școlii fac sportul afară atunci când este vreme bună și în clase când este vreme rea(de prin octombrie până în aprilie, uneori chiar mai). Noi, părinții, dar și conducerea școlii am făcut foarte multe demersuri pentru a obține sala pentru copiii noștri, cu atât mai mult cu cat ea a fost aprobată în urma unei note conceptuale care vorbea de nevoile elevilor școlii. HCL-ul dat de Primărie aproba, de asemenea, construirea Sălii de sport a Școlii Gimnaziale nr. 2 Diaconu Coresi. Când colo, ce să vezi. Nu era pentru elevii școlii. Ce contează ca aceștia nu își desfășoară orele de educație fizică decent? Nu mai contează! Suntem abia în secolul XXI și pot face sportul stand în bănci, ca și așa nu mai contează. De unde atâta sănătate și mișcare?
Ministerul Educației a ajuns un gunoi? Întreb.
Am cunoștință că un secretar de stat care lucrează in ME a fost….este…un bețiv.
Cine să lucreze la documente necesare copiilor cu deficiențe pentru a putea fi integrați în școlile de masă?
Ligia Deca???? Nu știe pe ce lume trăiește. Face reverențe în fața lui Iohanis….
Inadmisibil ce se întâmplă în acest sistem. Aș avea multe de spus, gunoiul se acoperă imediat.
Cjrae trebuia desființat și psihologii lăsați în școli…e un talmeș balmeș acest Cjrae
Este total inacceptabil ca ISJ Brașov să refuze materialele de suport necesare pentru elevii cu dislexie, așa cum a făcut în cazul acestei eleve. Trimite un elev cu dislexie la un examen de bacalaureat, fără materialele de suport adecvate care să îi ofere egalizarea de șanse cu ceilalți elevi, este la fel de absurda ca și a trimite pe cineva care are nevoie de ochelari la un examen fără ochelari.
Elevii cu dislexie au dreptul la adaptări și sprijin pentru a-și demonstra cunoștințele și abilitățile în mod corect. Refuzul de a le oferi aceste materiale de suport este discriminare și negare a dreptului lor la o educație echitabilă.
Este timpul ca ISJ Brașov și alte instituții similare să își recunoască responsabilitatea de a asigura că toți elevii, indiferent de diferențele lor, au accesul la oportunități egale în educație. Refuzul de a face acest lucru este inacceptabil și trebuie să fie contestat vehement.
Părinți, felicitări pentru angajamentul și susținerea pe care le arătați copilului vostru!
Este admirabil că vă implicați activ si va asigurați că fiica voastră primește sprijinul și resursele de care are nevoie pentru a reuși în educație.
Este important ca părinții să fie alături de copiii lor în lupta pentru drepturile lor educaționale și să se asigure că fiecare copil are oportunitățile necesare pentru a-și atinge potențialul.
Bravo pentru dedicarea voastră și pentru că sunteți un exemplu de susținere și iubire pentru copilul vostru!
@Remus genius, comentariul tău este profund ignorant și ofensator. Dislexia nu este un handicap, ci o tulburare de învățare care afectează modul în care o persoană citește și scrie. Este inacceptabil să caracterizăm dislexia drept o dizabilitate și să minimalizăm eforturile și realizările elevilor care se confruntă cu această tulburare.
Faptul că o elevă cu dislexie a obținut locul III la Olimpiada în 2023 ar trebui să îți deschidă ochii asupra faptului că acești elevi nu doar că pot excela, dar pot și să domine în domeniile lor de interes. Eforturile și talentul lor nu ar trebui să fie subestimate sau ignorate.
În loc să emiți judecăți superficiale, ar trebui să recunoști că dislexia nu este un obstacol insurmontabil. Elevii cu dislexie merită respectul și sprijinul nostru pentru a-și urma pasiunile și a-și atinge obiectivele educaționale. Este timpul să ne educăm și să ne confruntăm cu stereotipurile și prejudecățile și să promovăm o cultură a respectului și a sprijinului pentru toți elevii, indiferent de abilități.
Este total inacceptabil ca ISJ Brașov să refuze materialele de suport necesare pentru elevii cu dislexie, așa cum a făcut în cazul acestei eleve. Trimite un elev cu dislexie la un examen de bacalaureat, fără materialele de suport adecvate care să îi ofere egalizarea de șanse cu ceilalți elevi, este la fel de absurda ca și a trimite pe cineva care are nevoie de ochelari la un examen fără ochelari.
Elevii cu dislexie au dreptul la adaptări și sprijin pentru a-și demonstra cunoștințele și abilitățile în mod corect. Refuzul de a le oferi aceste materiale de suport este discriminare și negare a dreptului lor la o educație echitabilă.
Este timpul ca ISJ Brașov și alte instituții similare să își recunoască responsabilitatea de a asigura că toți elevii, indiferent de diferențele lor, au accesul la oportunități egale în educație. Refuzul de a face acest lucru este inacceptabil și trebuie să fie contestat vehement.
Felicitări părinților pentru angajamentul și susținerea pe care le arătați pentru copilul vostru! Este admirabil să vă implicați activ în asigurarea că fiica voastră primește sprijinul și resursele de care are nevoie pentru a reuși în educație.
Este important ca părinții să fie alături de copiii lor în lupta pentru drepturile lor educaționale și să se asigure că fiecare copil are oportunitățile necesare pentru a-și atinge potențialul.
Bravo pentru dedicarea voastră și pentru că sunteți un exemplu de susținere și iubire pentru copilul vostru!
sa va des Dumnezeu un copil cu handicap poate asa veți înțelege acești părinți si nu veți mai avea aceasta viziune despre HANDICAPAȚI.
La facultate nu am avut cursuri în științele predării copiilor cu cest, nici nu a fost vreo data abordat subiectul…. Lipsește și azi din pregătirea de baza. Ce cursuri am făcut – am făcut pe banii și timpul meu ca mulți alți colegi – în facultăți cu specializări de educație speciala și instituții private. Toate teoretice, lipsite de sfaturi practice/concrete. Nu știu situația de la capitala dar în teritoriu, de unde sunt, pot spune ca activitatea de sprijin concreta din partea CJRAE, Isjuri, ccduri lipsește cu desăvârșire… Eu și colegii mei facem ce putem cu ceea ce avem. Ar fi util de-asemenea ca parintii/tutorii sa comunice și sa transmită și noua tuturor celor care predam sa vedem certificatul și scrisoarea de orientare unde este specificat ce poate sau nu sa facă copilul. Dacă copilul ar însoțitor /profesor itinerant sa fie acolo la ore, lângă copil… Nu poți nici fizic și psihic sa faci fata la provocările copiilor de genu – nu este doar un singur copil în clasa ci sunt mai mulți
Apreciez sinceritatea și interesul dumneavostră. Inclusiv din mesaj reiese lipsa de informație adecvată deși sunteți o persoană interesată de a înțelege copiii diferiți. Elevii cu TSI nu sunt greu de gestionat la clasă, nu sunt copii cu deficiențe psihice, din contră de cele mai multe ori sunt copii cu inteligență peste medie. Greutatea lor principală constă în procesul de decodare a literelor, ceea ce duce la dificultăți de învățare. Pot să facă absolut tot ce fac și colegii lor, doar că au nevoie de anumite măsuri compensatorii: de timp suplimentar și ii ajută fenomenal dacă primesc informația oral nu scris. Au nevoie sa audă itemii problemei pentru o mai bună înțelegere. Sunt foarte buni oratori, sunt creativi, au o imaginație extrem de bogată, sunt curioși, sunt extrem de buni în a găsi soluții, gandesc “out of box”. Dacă cu adevărat doriți informații adecvate despre dislexie, despre modul copiilor dislexici de a învăța, puteți lua legătura cu asociația coordonateumane. ro, asociatie care militează pentru drepturile copiilor dislexici din România
…Dar de ce i-o fi dat ISJ-ul harti mentale si nu un logoped/specialist sau CJRAE?? Nu are in scoala?
A depus către SCOALA cererea pentru dreptul la egalizarea de șanse însoțită de materialele compensatorii personalizate, însă acestea au fost refuzate DE ISJ. Scoala e moarta, nu poate nici sa raspunda la o scrisoare. Uau, natie!
Stimați oameni buni, in tarile civilizate la copii cu dislexie si TSI conexe citirea se face de text to speech, mai ales in condiții de test, nu doar cand învață acasă. Ma rog….
Bravo, copilaș! Bravo familiei!
Bravo,ce?Banii i-au papat!Crezi ca vor face altceva decât sa trimită directive la personalul existent și insuficient și nespecializat pe asa ceva ca trebuie sa devina specialist de ieri?Asta e tot ce se va întâmpla. Școlile cu profil special sunt închise una după alta și ei sunt aduși la scoli cu profil normal de părinți care vor copil normal dar el nu este și apoi sunt revoltați ca nu au tratament special la scoala normală.
S-a ajuns aici pentru ca părinții s-au crezut mai deștepți decât un sistem bine creat la început și pe care părinții și aleșii l-au făcut praf.
Când va vad cum aplaudați toți frenetic și nu știți ce aplaudați dar va credeți așa…minunați ma apuca ….mila.Si fata de voi dar și fata de mine pentru ca mulțimea este cea care decide și nu este capabila sa discearnă cu adevărat .
Nicio șansă.
Din păcate.
În România ,, educată ” educația copiilor cu CES este doar un ambalaj frumos. Bună pt discursuri.
Să nu se simtă jigniți profesorii itineranți, de sprijin si psihologii dedicați care se luptă cu un sistem inept.
Din păcate Cjrae si cmbrae sunt decorative pe subiect.
Nu există ghiduri, materiale instructive, bune practici distribuite in școli pe categorii de afecțiuni, pe vârste pe clase, pe tipul de mediu școlar…care să ajute profesorii din școlile de masă.
Doar niste cursuri seci, generale de multe ori inutile.
Situația se va repeta iar si iar in fiecare ISJ, in fiecare școală in fiecare sală de clasă.
Au fost de toate dar părinții se simt rușinați sa intre pe ușa unei scoli speciale,este mai bine sa te duci la cei normali și sa faci scandal ca nu e ca la școală specială. Tara lui Papura Vodă, nu alta!